Unde poţi să-ţi îngropi animalul de companie în rate, cu aur, dantelă şi marmură

Cimitirul Raiul Animalelor, până de curând singurul din România, este o oază de verdeaţă în câmpul plin de gunoaie şi moloz din stânga intrării pe Autostrada Soarelui. Atât de verde, încât până şi gardul înalt aproape de doi metri este îmbrăcat cu plante agăţătoare. Cimitirul este viu, cu toate că sub gazonul proaspăt tuns sunt îngropate aproape 2000 de animale. Cinci câini şi doi motani (vii, de data aceasta)  au transformat locul într-unul de joacă. Aleile cu bănci care duc către morminte sunt patrulate de dimineaţă până seara de gardienii patrupezi care ai zice că se fac că nu ştiu ce este se află sub labele lor.

Aici ajung doar cele mai norocoase dintre animale, care de altfel au avut parte de o îngrijire deosebită de-al lungul vieţii. Mărturie stau anii inscripţionaţi pe plăcile comemorative, care arată că unele necuvântătoare, câini în special, au trăit până la 17 ani în condiţiile în care speranţa de viaţă este cu aproape cinci ani mai mică.

Pe aleile cimitirului, cu greu găseşti un mormânt simplist. Asta pentru că dragostea stăpânilor pare a fi în legătură directă cu opulenţa locului de veci. La unele întâlnim marmură şi pietre decorative, arbuşti, tufe de trandafiri, candele, lămpi de grădină sau ghivece cu flori. Mai mult, unele dintre acestea sunt „dotate” inclusiv cu castroane de mâncare, pitici de grădină sau cu stătui în mărime naturală ale celor care se odihnesc sub gazon. Au fost cazuri când s-au cerut placi comemorative suflate cu aur sau sicrie din stejar lăcuit şi perna cu dantelă înăuntru. “Sunt oameni sensibili şi iubitori de animale”, rezumă decorul Marius, groparul cimitirului. Spre deosebire de cei care lucrează în cimitirele umane, are palmele curate şi fără bătături, şi un zâmbet sincer pe faţă. “Au fost situaţii când au vrut să vină şi cu un preot”, continuă uitându-se către mormântului lui Beluţu, un porumbel negru decedat anul trecut.

În cimitir predomina câinii, pisicile, însă există şi iubitori de animale care au ales să-şi îngroape acolo peştii, hamsterii, broaştele ţestoase sau porcuşorii de Guineea. Există chiar şi un ponei, îngropat în capăt de tot, pe ultima alee. “Am creat aici un parc-cimitir, în care clienţii noştri nu numai că pot să-şi lase prietenii necuvântători când aceştia nu mai sunt în viaţă ci pot reveni cu căţeii noi pe care îi au, să se joace şi să-şi aducă aminte de cei pe care i-au avut”, spune administratorul cimitirului, Laurenţiu Neghina.

Cimitirul este animat mai ales în weekend când cei care şi-au îngropat animalele acolo vizitează mormintele. “Aici nu se vine cu tristeţe în suflet ca la un cimitir uman”, continua administratorul. Şi în timpul săptămânii este agitaţie pentru că aproape în fiecare zi au loc înmormântări. “Noi putem să oferim o gamă de servicii pentru orice buzunar. Cel mai mic preţ pentru înhumat este de 170 de lei, bani în care intră doar concesiunea gropii. Ne-am confruntat cu situaţii când clientul aflat în dificultăţi financiare a dorit mai toate serviciile şi i-am dat posibilitatea să le achite în rate”, mai spune acesta. La capitolul servicii intra inclusiv transportul animalului decedat cu o maşină specială, bio-securizată.

Cimitirul din comuna Căţelu are şi un crematoriu. Este des folosit după numărul mare de urne din columbarul care te întâmpină la intrare. Există deja zeci de cutii depuse acolo, fără a le pune la socoteală şi pe cele luate acasă de stăpâni. Şi aici ofera este variată. „Avem urne de toate mărimile şi modelele pe care le putem inscripţiona cu numele animalului de companie”, adaugă administratorul.

Chiar dacă oficial Cimitirul Raiul Animalelor este singurul de profil din zonă, la o aruncătură de băţ de el se afla un altul aproape la fel de cunoscut. Se numeşte Autostrada Soarelui. Acolo, din cauza gardurilor de protecţie lipsă, zeci de câini îşi găsesc sfârşitul în fiecare an. Nu-i ridică nimeni. Rămân acolo, îngropaţi de anvelopele maşinilor, încetul cu încetul, în asfaltul cleios din zilele caniculare de vară.