Locul magic din București cu livadă de cireșe coapte. Cum de nu s-au atins dezvoltatorii imobiliari de Mărțișorul lui Tudor Arghezi, un paradis asediat de blocuri

25 mai 2022
2224 Afișari
Locul magic din București cu livadă de cireșe coapte. Cum de nu s-au atins dezvoltatorii imobiliari de Mărțișorul lui Tudor Arghezi, un paradis asediat de blocuri
Votați Tudor Arghezi la Primăria sectorului 4 din București; De ce ar fi fost poetul un bun și prea cinstit Primar

Ai sentimentul că ai ajuns departe, departe, la vreun bunic de la țară, când intri pe cărarea care duce spre casa lui Tudor Arghezi din București, acolo în  vechea Mahala a Cărămidarilor de Jos. Mărțișorul jubileaza în cea mai frumoasă lună din an, în mai, la început de vară. Cineva a cosit iarba, s-au copt cireșele, au înflorit trandafirii și mâna Maicii Domnului. Rar am întâlnit în jungla urbană a Bucureștilor un spațiu care să transmită atât de multă liniște, pace și împăcare. Cum și-a construit Tudor Arghezi o colibă, care-a devenit apoi o casă la marginea orașului, acolo unde înainte era o baltă în care se scăldau bivolii, astăzi la Make Bucharest Great Again, un proiect B365.ro dedicat patrimoniului Bucureștiului.

martisor, arghezi
Aleea care duce la domeniul Mărtisor, un paradis natural inconjurat de blocuri. Foto Antoaneta Dohotariu.
martisor, arghezi
Mărtisor.

Mărțișorul lui Tudor Arghezi se află în partea cea mai înaltă a Bucureștiului, pe dealul Piscului, în ceea era cândva Mahalaua Cărămidarilor, peste drum de fosta Mănăstire Văcărești.

Tudor Arghezi, poetul care-a sfințit un loc pustiu, aspru, ars de soarele Bărăganului

Ceea ce înainte era o pârloagă la marginea orașului este astăzi un cartier de blocuri și vile în plină dezvoltare. Poetul și publicistul Tudor Arghezi a avut grijă, încă din timpul vieții, ca niciun dezvoltator imobiliar, de ieri sau de azi, să nu râvnească și să nu invadeze teritoriul său sacru. Dacă vreți o dovadă palpabilă pentru adevărul expresiei „Omul sfințește locul”, o găsiți la Mărțișor. Cine-a fost Tudor Arghezi am scris aici.

Martisor, Tudor, Arghezi
S-au copt ciresele la Mărțisor. Foto Antoaneta Dohotariu.
ARGHEZI, MARTISOR
Tudor Arghezi si Mitzura, fata sa, in livada de la Martisor. Foto credit Muzeul Literaturii Române.

„M-au compătimit pentru gestul meu îndrăzneț de a-mi așeza sălașul într-o pustietate unde te puteau mânca lupii”

În luna iunie a anului 1926, poetul Tudor Arghezi și aleasa inimii sale pentru totdeauna, Paraschiva Burdea, o tânără cu puțină știință de carte, cumpărau două hectare de tarla, în plin soarele și câmpul Bărăganului. „Toți cei cărora le-am spus ce vreau să fac, m-au compătimit pentru gestul meu îndrăzneț de a-mi așeza sălașul într-o pustietate unde te puteau mânca lupii și unde nu exista nicio înlesnire pentru o viață civilizată. Nu tu electricitate, nu apă, nu canalizare, nu telefon, nu stradă, nu trotuar”, Tudor Arghezi, Opere, Publicistică, Volumul IX, 1941-1947.

casa, arghezi, martisor
Tudor Arghezi si-a construit o casa dupa planurile sale, timp de 12 ani. „Mai scria tata un vers, mai facea mesterul o camera”, povesteste fiul său, Baruțu. Foto Antoaneta Dohotariu.
arghezi, tudor, martisor
Tudor Arghezi la Mărțisor. Foto credit Muzeul Literaturii Române.

„Am făcut tot ce-am putut ca oamenii între care trăiam să se simtă în rândul oamenilor”

„La scurtă vreme după închegarea Mărțișorului, împrejurimile au fost ocupate de case și căsuțe construite de oameni necăjiți, funcționari mici și lucrători la fabricile din vale. O dată cu dezvoltarea așezării s-au înmulțit și necesitățile populației, descălecată, ca și noi, în lăstăriile din vecinătatea pușcăriei și a crâșmei Mandravelea”, Tudor Arghezi, Opere, Publicistică, Volumul IX, 1941-1947.

arghezi, martisor
Arghezi, Paraschiva si Mitzura sunt ingropați in fața casei. Foto Antoaneta Dohotariu.
tudor, arghezi, martisor
Tudor Arghezi si soția sa, Paraschiva, la Mărțisor. Foto credit Muzeul Literaturii Române.

„Mahalaua m-a ales delegat la Primărie, nu deputat, ci un fel de alergător pe la toate icoanele ca să câștig bunăvoința edililor”

„Lampa de petrol se cerea înlocuită cu becul electric. Mai erau necesare niște străzi cu oarecari trotuare și câte altele, ca în orice nouă așezare. În această situație, mahalaua m-a ales delegat, nu deputat, ci un fel de alergător pe la toate icoanele ca să câștig bunăvoința edililor. Și cât de omenie, cât din interes electoral, Mahalaua Mărțișor a avut lumină, străzi pietruite, tramvai pe Șoseaua Olteniței și autobuz pe Văcărești. Am făcut tot ce-am putut ca oamenii între care trăiam să se simtă în rândul oamenilor”, Tudor Arghezi, Opere, Publicistică, Volumul IX, 1941-1947. Dar despre Tudor Arghezi, poetul care ar fi fost un primar extraordinar, dacă nu ar fi fost ocupat cu măiestria slovelor, vă povestesc mâine.

arghezi, martisor
Casa Mărțisor. Foto credit Antoaneta Dohotariu.

Mahalaua Cărămidarilor de Jos avea o cârciumioară celebră în epocă: „La Urlătoare”

În perioada interbelică, în Malaua Cărămidarilor de Jos aveau adapost și mici prăvălii Tinca Creața, Mihalache Cârpaciu, Nae Căruțasu, Niță al Marghioalei, Radu Bucătaru, Florea Dulgheru, Ghiță Rotaru și Ion Simigiu. În imaginea de mai jos vedeți Bufetul și Grădina Văcărești la mijlocul anilor ’70, cunoscută și drept „La urlătoare”, după numele patronului ei, Mitică Urlătoare. Se afla la jumătatea distanței dintre Mandravela -intersecția Piața Sudului- și Abator. În prim plan o Dacia 1100. Captură din filmul documentar Calea Văcărești, 1975, via facebook Tineretului și Împrejurimile.

arghezi, martisor
În prim plan o Dacia 1100. Captură din filmul documentar Calea Văcărești, 1975, via facebook Tineretului și Împrejurimile.
martisor, arghezi
A inflorit socul la Mărțisor. Foto credit Antoaneta Dohotariu.
Mahalaua Cărămidarilor, „o împărăție de sălcii, plute și grădini în care cântă cucul și mierla”

Pur și simplu, Mărțișorul a scăpat neatins de mână omului rău și nealterat de trecerea timpului. Atât de mult a iubit Tudor Arghezi Mărțișorul încât a obținut aprobare să fie înmormântat în curte, lângă Paraschiva și Mitzura, în preajma stupilor din prisacă și lângă livada de cireși plantată de mâna lui. Lângă câinele lui, Zdreanță.

martisor, arghezi
Zdreanță a murit de batrânețe, asa cum mureau toate animalele lui Arghezi, inclusiv găinile. Foto credit Antoaneta Dohotariu.
arghezi, martisor
Foto credit Antoaneta Dohotariu.

În cartierul Mărțișor, numit așa din bătrâni și așezat pe marginea cea înaltă a Bucureștilor, peste drum de închisoarea Văcărești, care a fost o mănăstire, o fântână distribuia cu ciutura oamenilor obosiți și vitelor însetate, apa ei proaspătă și adâncă. E puțul celor trei olteni, adormiți întru Domnul, grădinari și precupeți din marea luncă. În tăișul ei zboară pe-o aripa uliul și plutește barza, peste o împărăție de sălcii, plute și grădini în care cântă cucul, mierla și, noaptea, la luna și luceafăr, balta vastă, strecurată între câmpiile de cimbru”, Tudor Arghezi, Informația Bucureștilor, 1943.

casa, martisor
„Un singur lucru ne-a ajutat să ajungem aici: am ținut mult unul la altul”. Foto Antoaneta Dohotariu.
Din dragoste și cu dragoste am realizat tot ceea ce vedeți voi aici”

Baruțu, fiul lui Arghezi, băiatul lui din poezie, avea să-și amintească: “Am dus-o destul de greu. După cum știți și voi, spunea tata, un singur lucru ne-a ajutat să ajungem aici: am ținut mult unul la altul. Din dragoste și cu dragoste am realizat ceea ce vedeți voi aici”, Baruțu T. Arghezi, “Dincolo de Zare”.

O oază inconjurată de blocuri. Foto Antoaneta Dohotariu.
Un vișin în fața casei și-a lăsat umbra de nenumărate ori și peste manuscrisele lui Tata”

În Mărțișor au venit peste umerii familliei, întotdeauna strânsă în dragoste și în muncă, și vremuri bune, și vremuri grele. Grădina, îngrijită de câteșipatru, înflorită și curată, a fost un permanent refugiu sufletesc și o alinare în același timp. Nici când a fost răscolită de bombe, grădina casei noastre n-a fost tristă decât o zi, cât s-a risipit fumul și cât s-au adunat cioburile. Un vișin în fața casei și-a lăsat umbra de nenumărate ori și peste manuscrisele lui tata. Când lucra ziua în grădină, veneau lângă el și câinii: Zdreanță se așeza sub scaunul lui, Hoțu’- cu botul lui în botul ghetelor, Zmeu’, mai sfios, alegea, pentru întâlnirea cu tata, cărarea de nisip. Din sensibilitate în sensibilitate, de la o mângâiere pe nasul cârn sau pe spinarea dreapta a câinelui la condei, de la o vorbă blajină la un vers, întreagă stare sufletească a Mărțișorului s-a transpus în literatură. L-ați văzut cumva pe Zdreanță/ Cel cu ochii de faianță?/ E un câine zdrențuros / De flocos, dar e frumos. Zmeu’: dog de vânătoare, e frumos la arătare / Falnic, sprinten și semeț / Nu e câine de coteț / A orbit de boală grea / Hoțul tații, și-aș fi vrut / Să-i găsesc un leac, ceva / Nici un vraci nu l-a avut”, Baruțu T. Arghezi, Dincolo de Zare.

Tudor, arghezi, martisor
Tudor Arghezi si fata sa, Mitzura. Foto credit Muzeul Literaturii Române.
Arghezi a pus statului o singură condiție: să fie lăsat, el și membrii familiei, să fie inmormântați aici”

B365.ro: Ne aflăm într-un loc cu livada de cireși, prisacă, flori, cu mormintele celor care au construit casa cu truda lor. Un loc înconjurat de blocuri și de șantiere noi. Cum de nu s-a atins nimeni de pământ? Cum a rezistat această oază?

Dorotheea Nicolescu, muzeograf, Mărțișor: ”S-a asigurat Arghezi că așa se va întâmpla. Încă din timpul vieții și-a exprimat dorința de a transforma casa lui în casă memorială, probabil că se gândea că dacă nu face asta o să-i fie luată. De fapt, chiar au fost niște tentative de a fi transformată în grădiniță. Cert este că în anul 1960, deci cu șapte ani înainte să moară, Tudor Arghezi și-a exprimat dorința de a dona casa Statului și a pus o singură condiție: să fie lăsat, el și membrii familiei, să fie înmormântați aici. Și-a luat aprobări, tot ceea ce era necesar. Aici au fost îngropați, în ordine cronologică, Paraschiva, Tudor Arghezi, care a murit la un an distanță de soția lui, și Mitzura, fiica lui din Cântece pentru adormit Mitzura. Baruțu a stat multă vreme în Elveția, iar după revoluție s-a întors și s-a mutat la Arad, împreună cu soția lui care încă mai trăiește și are vreo 90 și ceva de ani”.

dorotheea, nicolescu, muzeograf, martisor
Dorotheea Nicolescu este muzeograf la Mărțișor: ” M-am indrăgostit de locul acesta”. Foto Antoaneta Dohotariu.

Dorotheea Nicolescu, muzeograf, Mărțișor: “În anul 1974 a fost deschisă casa memorială, la șapte ani după moartea lui, așa cum a fost vorba probabil într-un consiliu de familie. Mitzura a organizat totul în așa fel încât să fie cât mai aproape de cum era când trăia Arghezi. A fost custodele casei atât timp cât s-a ținut pe picioare. Când s-a hotărât Arghezi să doneze casa statului a primit un apartament, undeva pe lângă Televiziune, pe strada Arhitect Cerchez și au stat acolo, însă pe timpul verii veneau la Mărțișor. Aici era încălzirea cu sobe și probabil le era greu”.

Casa a fost proiectată chiar de Tudor Arghezi; a extins-o timp de 12 ani, pe măsură ce câștigă bani din publicarea poeziilor”

B365.ro: Cum a fost construită casa, astăzi monument istoric?

Dorotheea Nicolescu, muzeograf, Mărțișor: “Știm și de la Mitzura și de la Baruțu că planurile clădirii au fost făcute chiar de Tudor Arghezi. El a vrut ca această casă să aibă multe ferestre, să aibă turnulețe. Sunt două turnulețe, toată lumea crede că sunt două cămăruțe, dar de fapt este casa scărilor, care duce pe acoperiș. Este casa scărilor, dar este realizată sub formă de două turnulețe mici. Nu știm care a fost planul inițial al casei și nu se știe nici în ce măsură l-a ajutat arhitectul G. M. Cantacuzino, știm doar că l-a ajutat. El a scris și niște articole despre arhitectul Cantacuzino, care era și pictor. Există în casă două lucrări de-ale lui, un desen în creion și un tablou cu flori. Probabil că totul a mers din aproape în aproape, pentru că toată construcția a durat 12 ani și atunci Tudor Arghezi nu știa câți bani o să aibă, când o să se termine. Spunea: mai scriam o carte, mai făcea meșterul o cameră”.

casa, arghezi, martisor
„Tudor Arghezi nu știa câți bani o să aibă, când o să se termine construcția casei. Spunea: mai scriam o carte, mai făcea meșterul o cameră”. Foto Antoaneta Dohotariu.
Arghezi, pasionat de tot ce era nou și modern; avea de la magnetofon, la radiouri americane și automobil

Dorotheea Nicolescu, muzeograf, Mărțișor: “Ei s-au mutat aici în anul 1930, iar construcția casei a început în anul 1928. În 1930 erau doar trei camere gata și apoi s-au extins, de la parter la etaj, dar nu știm etapele. În anul 2000 au fost niște lucrări mai serioase de restaurare, au fost înlocuite niște grinzi, avem expusă în fosta tipografie o grindă dintr-un material de ciment amestecat cu fibre de bambus. Am citit în amintirile lui Baruțu, în “Dincolo de zare”, un volum foarte prețios pentru noi muzeografii, că a fost o expoziție de materiale de construcții revoluționare în București. Acolo a găsit Arghezi niște panouri făcute din fibre de bambus și ciment, era un material nemaipomenit pentru acea vreme”.

arghezi, martisor
Dormitorul lui Tudor Arghezi si păpusile Mitzurei. Foto Antoaneta Dohotariu.
Tudor Arghezi, fascinat de tot ce era modern; avea Harley-Davidson, radio, magnetofon, storcător de rufe cu manivelă și clocitoare electrică

Dorotheea Nicolescu, muzeograf, Mărțișor: “Tudor Arghezi avea fascinație pentru tot ce este modern. Imaginați-vă că avea motocicletă Harley-Davidson și automobil, asta in perioada interbelică. Și-a cumpărat radiouri din străinătate, magnetofon, storcător de rufe cu manivelă, până și clocitoare electrică. Paraschiva s-a supărat, a zis: ne batem joc de puișori, ies din ou și rămân lângă clocitoare. Arghezi iubea atât de mult toate animalele încât ele erau lăsate să moară de bătrânețe, găinile mureau de bătrânețe la Mărțișor”.

radio, arghezi, martisor
Primul radio din Mărțișor a fost unul american, un Atwatter-Kent-Radio.
La poarta care duce la Mărțișor era o baltă în care se scăldau bivolii până la coarne

Dorotheea Nicolescu, muzeograf, Mărțișor: “Ce era în jur aici, în perioada interbelică? Era marginea Bucureștiului, cu ulițe pline de noroi. Povestește Arghezi, într-un articol din anul 1931, că atunci când a venit în mahala, pe locul unde este acum poartă de intrare era o baltă unde se scăldau bivolii până la coarne. Era un singur puț care distribuia apă oamenilor, “puțul celor trei olteni adormiți întru Domnul, grădinari și precupeți”, Ion Simigiul și încă doi, Constantin Șerban si Ion Militaru. De altfel, cei trei olteni dau numele unor străzi din apropiere. Ion Simigiu este strada paralelă cu aleea care duce la Mărțisor”.

La radioul lui Tudor Arghezi se aduna toată mahalaua să asculte muzică și să afle ce se întâmplă în lume

Dorotheea Nicolescu, muzeograf, Mărțișor: “Primul radio din Mărțișor a fost unul american, un Atwatter-Kent-Radio care avea două piese, radioul propriu zis cu lămpi și cu butoanele asemătoare cu cremele farmaceutice, și pâlnia de audiție, pe care o asemuiește Baruțu cu o oală de noapte întoarsă invers. Este rotundă și are o plasă ca un fagure și pe asta o punea Arghezi pe pervazul ferestrei și dădea drumul la muzică. Haideți că a dat drumul Domnul Arghezi la radio, să mergem să ascultăm o muzică și ce se mai întâmplă în lume, cred ca spuneau oamenii din mahala”.

Arghezi si Paraschiva s-au iubit foarte mult si toată viața. Ultimele doua versuri scrise inainte sa moară sunt pentru Ea: „Mă chemi din departare si te-ascult/ N-am sa te fac pierduto, să mă astepți prea mult”. Foto Antoaneta Dohotariu.
Mărțișor, o oază de cultură și de relaxare, înconjurată de blocuri”

B365.ro: Ce reprezintă locul acesta desprins din altă lume pentru București?

Dorotheea Nicolescu, muzeograf, Mărțișor: “Este o oază de cultură, de relaxare. Aici îmi place totul, totul, m-am îndrăgostit de locul acesta. Nu ai cum să nu te îndrăgostești, iar când te apropii de Arghezi și-l cunoști mai bine, n-ai cum să nu te îndrăgostești de el. Ascultați cum cântă păsările, eu nu știam cum se numesc aceste păsări înainte să vin aici. Nu știam care-i coțofana, care-i graurele, care-i mierla. Arghezi spunea că livada l-a salvat de perioada grea și neagră prin care a trecut, când au venit comuniștii și i s-a mai interzis să mai publice. Spunea că dacă nu ar fi avut livada pur și simplu nu ar fi putut să supraviețuiască. Când nu a avut bani, Arghezi a vândut cireșe în fața casei”.

Foto Antoaneta Dohotariu.

Mîine o să vă spun și cum a reușit Tudor Arghezi să modernize mahalaua, să o conecteze la electricitate, apă și transport public. E foarte frumoasă povestea. 

„Make Bucharest Great again”vă spune povestea neștiută a clădirilor de patrimoniu din București sau vă prezintă proiecte de arhitectură inovatoare, moderne, revoluționare. Ce am mai scris se află aici:

Descoperă tot ce-a mai rămas din cartierul Uranus din București: „Ca într-un film SF cu portaluri temporale, ne plimbăm prin orașul dispărut”

 

 

 

Cookies