Locul în care ți-a zis maică-ta să nu intri. Maimuca Restaurant. Punk restaurant!

29 oct. 2021
7011 Afișari
Locul în care ți-a zis maică-ta să nu intri. Maimuca Restaurant. Punk restaurant!
Desert Maimuca Restaurant. Chocolate, Vanilla, Tonka

De ce? Pentru că, probabil, după ce experiența Maimuca, vei scuipa mâncarea de-acasă. O chemi pe maică-ta și îi spui așa: “Ție-ți place ce-ai făcut aici? Ăsta numești tu desert? Ăsta-i senviș!? Așa crezi că tre’ să arate un preparat? Rușine! De la mine ai trei de NU.”

Mai glumim și noi. N-aș îndrăzni niciodată să vorbesc la per tu cu maică-mea sau în această manieră. În schimb, locul în care am fost săptămâna asta la “Mănânc pentru tine” se numește Maimuca și funcționează sub mottoul: “the punk place that your mom probably will tell you not to enter”. Edgy AF!

Aperitiv vizual cu interior punk, caviar, tonka și stridii.

Interior Maimuca Restaurant. București, 2021

La un pont deschisă-i calea. Cum am aflat de Maimuca

Pe filierea feisbuchiană (sau Meta, sau cum Doamne iartă-mă se mai numește în ziua de astăzi) mă contactează o cunoștință, care mă și apelează ulterior pe telefon. Vocea de la capătul firului zice așa:

El (entuziasmat foc): – Băi, Dragoșe, voiam să îți zic c-am mâncat într-un loc nou, nou, cu aer de Berlin și cu mâncare, pff, bă, ce să mai, e ceva…e altceva, e greu de zis în cuvinte, e o chițibușăreală continuă, ți-o ia mintea razna. Îl știi pe Dragoș Tudoran?

Eu: – Cine, mă, ăla de la Cassa Loco? Sau îl confund?

El: – Îl confunzi. În fine, se numește Maimuca, e pe lângă Cărturești, și am zis să-ți zic de el, poate vrei pentru rubrica aia a ta de pe b365.ro (asta, adică).

E conversația ce avea să-mi transforme o după-amiază de joi într-o experiență culinară și vizuală de excepție. Chiar e o zi mișto de joi, cu un vibe aparte, știi? Genul ăla de zi în care simți c-o să fie bine. Purs și simplu o simți în oase și vene. O fi de la golden hour, de la lumina asta care bate-n Ateneu cum bate poliția la ușa șefilor de ocoale silvice după un reportaj Recorder. Hotărât.

Ateneul Român. Golden Hour. București, 2021.

Maimuca Restaurant. Edgar Quinet no.7 Exterior, dar mai ales interior

Este adevărat. Cu foarte puține excepții, nu cunosc chefi celebri și, între noi fie vorba, nici nu-mi pasă. Pe mine mă interesează să mănânc bine, să mă simt bine și să-i dau în gât pe ăia care fac mâncare bună, aici, în București. Atât. Recunosc, însă, că-mi place nespus spectacolul bucătăriei, îmi place să văd oameni dând din mâini, amestecând în sosuri, învârtind în oale, tăind chestii, oameni care lucrează la 3 tigăi deodată și, pe cât posibil, la flacără deschisă. Mai mare focu’, mai mare dragu’! Pentru mine, bucătăria e un spectacol de sine stătător, prețul biletului ar trebui inclus în mâncare, iar preparatele aplaudate. Suntem un neam care aplaudă la chestii mult mai neapetisante și nesărate.

În orice caz, dacă ai pasul mai mare, e posibil să ratezi intrarea Maimuca. E un loc relativ micuț, dar ergonomic, cu un aer punkist, industrialish, frumos compartimentat și aranjat până la cel mai mic detaliu. Se simte că cineva a vrut să-l facă după sufletul său rebelo-neglinjento-controlat. Berlin vibes. Cum intri, în dreapta e bucătăria deschisă unde poți vedea omu’ la lucru, spectacolul, locul unde se întâmplă magia și CUM se întâmplă magia, pe stânga ai mesele de doi oameni, plus o tejghea rabatabilă în fel și chip. De cum intru dau cu ochii de tipul ăsta pe care lumea-l strigă Dragoș, tras prin inel, fâșneț și cu ceva din aerul, tonul și degajarea lui Andrei Gheorghe. În restaurant, doar eu și înca un tip care trăgea de un Guiness. După inspectarea meniului, întreb:

– Vă deranjează dacă mai fac și eu câte o poză ici colo?
– Ăsta e punk restaurant și o țară liberă. Fă ce vrei. Îmi spui ce vrei și rezolvăm. Când vrei, cum vrei. (zice el. Dragoșul. Cheful, cum ar veni)

Interior Maimuca Restaurant. București, 2021
Punkitchen. Maimuca Restaurant. București, 2021

Eu, slobod la gură, intru repede în vorbă cu Dragoș (Tudoran) și imediat mi se face turul restaurantului recent deschis, de nici o lună. După perdeaua de naylon tip abator, în spate cumva, restaurantul se continuă cu un loc dedicat băutului și/sau mâncatului, plus o cabină/un loc pentru DJ. „Aicea, ăsta e locul unde petrecem!”, îmi zice Dragoș. Locul ăsta e decorat cu postere cu maimuțe, iar în tavan Pădurea Spânzuratelor. Zeci de găini din plastic atârnă relaxate. Felicitări designerului de interior. Me gusta.

Pădurea Spânzuratelor. Maimuca Restaurant. București, 2021

Tot aici e și indicatorul de WC, la care m-am holbat 5 minute în continuu. Mi-aș dori unul pentru acasă. Un picuț mai mic.

Veceu. Pacman. Maimuca Restaurant.

Ce-am comandat

  1. Chocolate, Vanilla, Tonka – 34 lei

  2. Prosciuto Cotto, cured egg yolk, white egg omelette, capers, green onion, pikeled cucumbers, mustard – mayo, smoked paprika, crispy onion – 28 lei

  3. Lamb&Baked Garlic, green Onion Brulle & goat ayran – 68 lei

  4. O cinezeacă de wiskey

De menționat că meniul a la carte este în continuă schimbare, de la o săptămână la alta. Spre exemplu, săptămâna trecută l-am văzut sub numele ANTIVAX in not DEAD, săptămâna asta se numește HAUR is NOT DEAD, și, pesemne, tot așa. To be continued, cum ar veni. Nonconformist, cum zic bătrânii.

A început spectacolul!

 

Judecata de Apoi

Nu voi zăbovi mult pe preparate. Vorbele sunt cumva inutile în acest caz. Pozele vorbesc de la sine și, cel mai bine, te duci și mănânci cu gura ta. Fă abstracție de calitatea uneori îndoielnică a fotografiilor. Sărăcia mea de Huawei nu e vreun DSLR.

Prosciuto Cotto, cured egg yolk, white egg omelette, capers, green onion, pikeled cucumbers, mustard – mayo, smoked paprika, crispy onion

Um găsit un A4 întreg dedicat sandwichurilor. Tot felul de sandwichuri sexy, ba cu piept de rață afumat, ba cu foaie gras sau carpacio de vită, tuna tataki și altele. Și pentru că nu poți scoate Italia din moldovean, eu am ales, preventiv, unul cu prosciuto cotto. Bucătarul șef a tras de un sertar. Bam, trosc! pe masa de lucru a apărut o halcă mare de prosciuto cotto de la mama lui. L-a trecut frumos prin marafetul de feliat cărnet, a mai scos una alta, două turte moi și, în doi timp și trei mișcări, m-am trezit în fața ochilor cu un bartai senvișul cu prosciuto cotto, gălbenuș de ou conservat (ceva fin!), capere și toate cele din descriere. Sunt fan capere și prosciuto. Aia e. Kill me. Sandwichul ăsta abia îl ții cu două mâini, dar și eu m-am ambiționat și n-am mâncat toată ziua. L-am dovedit. Greuț, dar l-am dovedit.

În toată tărășenia asta, important e ce-a rămas la final. Adică, nimic. Doar un prinț între două chifle. În stânga, un ayran de capră cu nițică mentă, ca să lunece mai bine. Mi-a super plăcut!

Lamb&Baked Garlic, green Onion Brulle & goat ayran

Plating, gust, arome! Am gustat din chestia asta și am zis așa: „Celelalte restaurante au de recuperat mult!” Sigur, mai sunt locuri în București unde se mănâncă bine, nu zic nu, dar GOD DAMN! băi, nene, ce combinație! Carnea gătită la perfecție, reducția de sos în combinație cu sparanghelul, fisticul, alunele, fâșiile de morcov și bucățica aia de cartof moale și aromat (care n-a stat la poză) te lasă mut. M-am uitat de trei ori la bucătar fără să spun nimic. N-am avut ce să comentez. Preparatul vine însoțit de ardei iuți (murați. sper să nu mă înșel) și de un pahar de ayran de capră cu puțină mentă deasupra. Tabloul perfect! Tablou pe care l-am și consumat, nu doar privit, până n-a mai rămas nimic din el.

Ayran de capră. Maimuca Restaurant

Moment în care am zis: Ei, hai, că n-o fi totul chiar atât de mișto. N-am terminat de gândit gândul, că m-am trezit cu o stridie din partea casei (repet, eram singurul client. asta unu la mână. și doi la mână, nu-l cunosc pe tip. de viceversa nu mai vorbim. I’m literally un băiat și atât). Revenind. Am mai spus-o. Sunt crescut la țară. Când cineva îți dă ceva pomană, orice, nu strâmbi din nas. O iei, zici bogdaproste, o pui în sacoșă și mai vezi tu acasă. Am dat stridia peste cap, talpă, voleu, cum s-ar zice. Boom! Explozie-n creierul mic, mare, lobul temporal, trup și suflet! Am stins totul cu cinzeaca de wiskey. Da, știu, șampanie, bla, bla, bla. Nobody cares. Bei ce ai. Anyway, cât de sexy e stridia asta?

Desert – Chocolate, Vanilla, Tonka – și puțin caviar

Ca și când n-aș mai fi mâncat desert în viața asta, recitalul gastronomic Maimuca s-a încheiat apoteotic cu spectacolul ăsta dulce compus din două feliuțe de chec (?) cu fistic, parcă, prin el, ciocolată cu tonka absolut demențială, acoperită de o ducleață de gutui (?), un sos dulce acrișor(ish), iar pe deasupra, chef Dragoș Tudoran a aruncat, la mișto, puțin caviar, pentru că why the fuck not? E punk restaurant!

Las doar câteva poze cu cerul albastru care înconjoară acest desert minunat, fără alte completări. La drept vorbind, îmi vine al naibii de greu să scriu când am apă-n gură.

Desert Maimuca Restaurant. Chocolate, Vanilla, Tonka

Total Maimuca Restaurant: 158 lei.

A meritat? Fi-e-ca-re sfanț!

Voi mai mânca pentru tine la Maimuca? De trei x DA!

Îi găsești pe Insta și Facebook aici, respectiv aici.

Jos pălăria!

PP (Previziune Personală): În 5 ani, cel mult, Dragoș Tudoran va fi într-un juriu din ăsta gen Master Chef sau ce mai apare pe la noi. Eu unul așa simt.

Uite și alte locuri pe unde-am mai mâncat:

 

Cookies