Despre singura librărie franceză din Capitală şi franţuzoaica ce a lăsat Parisul pentru Bucureşti

În 2009, Sidonie Mézaize a venit în Bucureşti cu iubitul ei, care primise o slujbă la Ambasada Franţei. După ce a lucrat şi ea timp de doi ani la Ambasadă, la biroul de carte, a decis să deschidă o librărie franceză: singura care există în Capitală.

A aplicat pentru o bursă oferită tinerilor librari francezi şi, după ce şi-a prezentat proiectul, a şi câştigat-o. A căutat apoi o casă pentru librăria Kyralina. A găsit-o abia după trei luni, pe strada George Enescu, după ce ajunsese la capătul puterilor: „Erau foarte scumpe toate spaţiile. Dar în august am găsit-o pe asta. Credeam că nu vom reuşi să facem librăria din cauza că chiriile erau prea mari.” Spune că, în ceea ce priveşte chiriile pentru spaţiile comerciale, Bucureştiul e mai scump decât Parisul, oraşul în care a crescut: „Când am vorbit cu prietenii mei librarii din Paris şi le ziceam preţurile, spuneau că e o nebunie.”

Însă povesteşte că, atunci când a venit prima dată în Bucureşti, i-a plăcut tare mult: „Are un farmec deosebit, e un oraş nedescoperit, am impresia că nici după 3 ani nu îl cunosc foarte bine- spre deosebire de celelalte oraşe europene care sunt foarte atrăgătoare la început şi apoi ai impresia că ai văzut tot după o săptămână.”

„Parizienii citesc mai mult decât bucureştenii-
pentru că stau mai mult în metrou.”

În Capitală, cel mai mult îi place cartierul Armeneasca şi… Piaţa Obor: „Sunt de toate acolo”, explică încântată, „e o nebunie, ca o cantină turcească, e o lume întreagă acolo.”

În ceea ce priveşte diferenţele dintre bucureşteni şi parizieni, spune că francezii citesc mai mult- asta pentru că folosesc mai mult metroul: „E un oraş mai mare şi trebuie să călătoreşti mai mult. Parizienii citesc mai mult pentru că stau mai mult în metrou.”
Însă spune că şi în librăria ei au venit oameni ca să cumpere cărţi de buzunar, bune de citit pe drum. Metroul face bine industriei de carte.

La Kyralina a adus 80 % cărţi în franceză, dar şi ediţii în română şi germană, literatură străină în franceză, cărţi de artă şi de tipografie, romane, cărţi poliţiste, benzi desenate, dar şi un spaţiu mare amenajat pentru copii, cu albume şi cărţi. Etichetele le-a scris singură, de mână, pentru a-i păstra aerul de -biblioteca de acasă-.

Spaţiul libăriei a fost amenajat de cabinetul Prodid, cu ajutorul lui Serban Sturdza, Pierre Bortnowski si Alexandra Mihailciuc. Corpurile de iluminat au fost realizate de Atelierul de Carte, coordonat de Răzvan Supuran. 

În Franţa, Sidonie a studiat literatura contemporană şi a făcut un stagiu într-o editură de cărţi pentru copii, stagiu care a devenit ulterior job cu normă întreagă. A lucrat apoi şi într-o editură din Germania, pentru ca mai apoi să continue munca în domeniul cărţilor şi în România. 

„Limba română nu e o limbă grea.”

Povesteşte că oamenii au fost optimişti când le spunea planul ei: „Credeam că vor fi pesimişti, pentru că au mai fost librării franceze în Bucureşti şi nu au mers. Dar suntem foarte norocoşi, avem o echipă tare în spatele noastre, suntem sprijiniţi de clienţi de Ambasada Franţei şi de Institutul Francez.”

Spune că limba română nu e o limbă grea, însă n-a avut ocazia s-o aprofundeze cum îşi dorea întrucât, la ambasadă, unde a lucrat timp de doi ani, erau mulţi români care vorbeau bine limba franceză şi rar vorbea în română. A început să folosească mai mult limba română de când a demarat proiectul librăriei, acum un an de zile.

Până acum, cel mai bine se vând, la Kyralina, cărţile pentru copii şi cărţile de buzunar. Însă bestsellerul librăriei e o carte a unei românce, Liliana Lazăr: Terre des Affranchis