Lecția antirasism și amenințările prenupțiale care fac orice drum cu STB-ul să merite toți banii

Bucureștiul se mișcă și pătimește conștiincios în STB. Oamenii orașului profită de drumurile (prea) lungi ca să-și pună viețile la punct.

Tânăra corporatistă i se plânge, de stații întregi, colegei de drum. Are multiple chestiuni care-o irită, mai ales la oamenii din jur. În cele din urmă, însă, ajunge și la nemulțumirile legate de ea însăși:

– Fată, nu știu ce e cu mine la începutu’ ăsta de an: sunt moale, n-am drive… Trebuie să fac ceva, să-mi reactivez competențele și abilitățile, că trebuie să motivez echipa. Să le bag mințile-n cap! 

Drumul cu STB merită toți banii

La telefon, pe traseul STB 226, bărbatul tânăr și dichisit face o neașteptată pledoarie pentru normalitate și toleranță:

„Fiecare poate să spună, teoretic, ce vrea. Dacă eu nu sunt de acord cu Georgescu și interlocutorul meu e de acord cu el și vrea să-l susțină, poate să-și spună punctul de vedere. Dar nu într-un mod agresiv, să arunce cu pietre-n mine, să caute cu forța să-mi impună mie ceva! Dacă eu nu vreau, nu-mi impui tu ce crezi! Dacă vine acum la mine o doamnă vegană și-mi vorbește două ore despre veganisme, îți spun că n-o să mă convingă! Și nu e singura chestie despre care tot am discuții… Uite, eu pot să-nțeleg lucrurile astea cu minoritățile sexuale. Le pot înțelege! Am trăit în Anglia și am înțeles că n-au nicio treabă, poa’ să fie toată lumea cum vrea! Dar dacă le spui la români „Băi, eu sunt așa”, trebuie să găsească ei ceva, să-ți spună că nu ești ok! 

Faza e că lumea crede că sunt țigan. Dar eu sunt jumate țigan, jumate român. Arăt a țigan, asta așa e… Și, chiar dacă românii, în general, judecă țiganii ca având toate calitățile rele, eu nu cred că le am pe toate. Am câteva rele, dar am și mai multe bune. Cât am stat în Anglia, am fost respectat, lumea mă saluta, știau toți că-mi văd de treabă și aia era. Cât sunt englezii de plini de ei și de aroganți, știu să fie respectuoși cu cine merită. Românii sunt mult mai rasiști!”

Fata e cătrănită rău. Partenerul încearcă s-o îmbuneze, dar n-are șanse. Practic, n-are nici spațiu să deschidă gura, fiindcă ea turuie reproș după reproș:

– Nu mai vreau să-i chem pe ăia, fiindcă nu mai vreau să-i văd pe toți falșii ăia! Decât așa, de umplutură, mai bine deloc! De ce să cheltuiesc bani pentru unii pe care nici nu-i suport?! Nu-nțeleg de ce i-ai chemat la cununie! Nu vreau să mai pun bani de la mine pentru niște persoane tâmpite! Și-acum mi-aduc aminte cum a venit aia și și-a băgat botu’ în toate platourile! Băăăi, tu vii cu mâna-n cur și te-aștepți să fac eu plecăciune că te-ai îndurat să vii!

În cele două secunde în care fata trage aer în piept, pentru următoarea tranșă de ocări, bărbatul șoptește:

– Nu mai fii și tu așa…

Efectul? Zero. Ea tună și fulgeră parcă și mai nervoasă:

– Îți spun de pe-acum că n-o să mai fie chemați! Altfel ne certăm de pe-acum și să vezi tu că nu se mai ține!