ȘTIRI

LĂSATA SECULUI PENTRU POSTUL MARE, AZI, 22 FEBRUARIE. Tradiţii şi Obiceiuri de LĂSATA SECULUI

LĂSATA SECULUI PENTRU POSTUL MARE, 22 FEBRUARIE. Tradiţii şi Obiceiuri de LĂSATA SECULUI:

După cum povesteşte etnologa Julia Maria Cristea în Revista Agero-Stuttgarde, Lăsatul Secului are mai multe obiceiuri care se ţin sau se ţineau în mai toate regiunile ţării noastre. E legată strâns de superstiţii şi tradiţii iar, pe unele dintre ele, ţăranii români le respectă şi acum cu sfinţenie. 

Obiceiurile sunt diferite în funcţie de regiuni, fiecare având o simbolistică şi o superstiţie în spate.

Despre sâmbăta de dinainte de Lăsatul Secului se crede că are trei ceasuri rele, ziua fiind asemuită cu râul care desparte lumea viilor de cea a morţilor. De aceea, în această sâmbătă, nu se merge în peţit şi nu se porneşte la drum lung- tocmai pentru că se zice că nu-i o zi prea prielnică celor vii.

În această zi se mănâncă şi se dă de pomană: răcituri, mâncare din carne de porc sau păsări, sarmale făcute în vase de lut şi colivă. Mâncarea se dă apoi de pomană pentru sufletul morţilor. În Ardeal, se mai fac şi nişte plăcinte denumite „pupi”, care se duc la neamuri, vecini, prieteni şi copii.

Încuratul (alergarea) cailor 

Obiceiul era efectuat în sudul ţării, ca să se alunge spiritele malefice ale iernii. Această tradiţie, ce constă în alergarea cailor, era ţinută şi în Bucureşti: pe la Bucur Obor, în Colentina şi în Militari.

LĂSATA SECULUI PENTRU POSTUL MARE, 22 FEBRUARIE. Tradiţii şi Obiceiuri de LĂSATA SECULUI:

Vergelul sau refenelele

Acestea sunt petreceri din comunitatea satului, care au loc în duminica de dinainte de Lăsatul Secului. Sunt un prilej de distracţie colectivă, înainte de a intra în Post. Sărbătoarea are loc după apusul Soarelui şi cuprinde un schimb de strigături răutăcioase între fetele bătrâne şi bărbaţii necăsătoriţi.

Ioan Ţoca oferă în cartea sa, „Sărbători religioase, datini şi credinţe populare”, câteva exemple de astfel de strigături: „supărate-s mândrele / că-s scurte câşlegile / Supărate-s dar nu toate / că mai sunt câşlegi bogate” . Iar flăcăii tomnatici răspund: „ Astăzi îi lăsat de sec / Mă duc, maică, să mă-nec,/ Unde-o fi râul mai lat / C-am rămas neînsurat , / Pe ce merg îmbătrânesc / Şi la păr încărunţesc”.

Legarea grânelor

Legarea grânelor se face pentru ca recolta să nu fie distrusă de păsări ori dăunătoare.Tradiţia e ca, peste zi, să nu se pună mâna pe cereale şi nici să se dea din de mâncare la păsări din ele, doarece, conform superstiţiei, recolta va fi distrusă pe câmp de păsări şi dăunători.

Seara, se iau grăunţe în gură, se iese în curte, se stă cu ochii închişi şi se scuipă la animalele din curte, spunând: ”cum nu văd eu acuma nimic, aşa să nu vadă nici păsările holda mea”. Tot un obicei similar este adunarea firimiturilor rămase la masă şi aruncarea lor la păsări, în credinţa că, astfel, ele nu-ţi vor mai mânca mânca vara recolta pe câmp.

LĂSATA SECULUI PENTRU POSTUL MARE, 22 FEBRUARIE. Tradiţii şi Obiceiuri de LĂSATA SECULUI:

Baterea alviţei

Obiceiul acesta se practică în sudul ţării. E tot un fel de veselie colectivă, dar la care mai activi sunt tinerii. Alviţa e legată cu o sfoară, e plimbată prin faţa tinerilor care stau organizaţi pe echipe de câte doi, cu mâinile legate la spate şi încearcă s-o prindă cu gura. Tot în această zonă există şi obiceiul ca finii să îşi viziteze naşii în această zi

Joia Furnicilor

În Săptămâna Albă sau Săptămâna Brânzei (a doua săptămână din Lăsatul Secului, în care suntem acum), femeile din Muntenia şi Oltenia aduc ofrande furnicilor. Ele fac o turtă din făină sau mălai, o ung cu unt sau brânză şi o pun pe un muşuroi. Superstiţia e aici că, dacă faci aşa pentru ele, n-o să-ţi facă nici ele pagube în timpul verii.

Revelionul Lăsatului Secului are loc în sâmbăta sau duminica de dinaintea Lăsatul Secului de carne (înaintea Săptămânii albe). Ea se desfăşura, în trecut, o noapte întreagă, sub cerul liber şi era un prilej colectiv de veselie oamenilor din sat. Se aprindeau pe dealuri focuri rituale, iar în jurul lor se strângeau sătenii, petrecând până dimineaţa: cântau, chiuiau, jucau şi făceau „strigături peste sat” .

LĂSATA SECULUI PENTRU POSTUL MARE, 22 FEBRUARIE. Tradiţii şi Obiceiuri de LĂSATA SECULUI:

Se credea că, prin comunicarea faptelor urâte făcute de diferiţi membrii ai comunităţii săteşti, ei erau iertaţi şi purificaţi. În Maramureş, „strigatul peste sat” se încheia cu versurile: „cele bune să se-adune, cele rele să se spele”.

Focurile aprinse simbolizau astfel purificarea, o stimulare a fertilităţii şi alungarea forţelor malefice. Punctul culminant al serbării era încinerarea în câmp liber a unei păpuşi făcute din paie.

În unele regiuni, de Lăsata Secului, oamenii se adunau pe la casele altora şi aduceau câte un plocon, ceva în dar: cei mici veneau la cei mari, copiii la părinţi, finii la naşi. La masa de seară aveau alimente rituale – răcituri, plăcinte, grâu fiert şi, obligatoriu, un ou fiert sau copt, după zicala „cu un ou se astupă şi cu un ou se destupă ziua de Paşte”. După ce se mânca, nu se strângea masa ci se punea din fiecare fel câte puţin pe o farfurie, împreună cu pâine, sare şi vin: „ să mănânce şi morţii”

LĂSATA SECULUI PENTRU POSTUL MARE, 22 FEBRUARIE. Tradiţii şi Obiceiuri de LĂSATA SECULUI:

Doamna Maria, originară din Oltenia, a povestit pentru B365.ro că, în regiunile Olteniei, obiceiurile de Lăsatul Secului erau ţinute cu conştiinciozitate. Conform acesteia, în satele din Gorj, oamenii se preocupau de fiecare dată ca, de Lăsatul Secului, să-şi adune toate vasele de pe la vecini: „Trebuiau adunate, ca să-ţi meargă bine tot anul, să ai spor la toate, dovedeai că eşti gospodar şi te ţii de munca ta.” 

Odată adunate vasele, se puneau laolaltă cu celelalte şi se curăţau cât mai bine: „Se opăreau toate cu cenuşă… că n-aveam atunci altceva; şi se frecau bine oalele de dulce, ca să intri în post cum trebuie. Bine, cei mai bogaţi aveau din timp pregătite vase, pe care le foloseau doar pentru post.”

Tot ea povesteşte că, în prima săptămână de Lăsatul Secului, cea a cărnii, se gătesc mâncăruri cu carne şi se dau de pomană. În cea de-a doua, se dau de pomană plăcinte cu brânză, ouă, cu alimente la care e dezlegare în săptămâna cu pricina.

LĂSATA SECULUI PENTRU POSTUL MARE, 22 FEBRUARIE. Tradiţii şi Obiceiuri de LĂSATA SECULUI:

Şi în apropiere de Bucureşti există tradiţii specifice de Lăsatul Secului. Acestea încă se mai păstrează în Brăneşti, comună aflată la 20 km de Capitală. Conform Brăneşti.ro, aici, în a doua zi după Lasatul Secului, se practică Jocul Cucilor.“Cucii din Braneşti”sunt tinerii din comună, care poartă măşti pe faţă şi au la brâu perechi de clopote numite “acioaie”. Sunt costumaţi de carnaval, cel mai adesea în haine femeieşti şi joaca pe uliţele satului, lovindu-i uşor cu palma sau cu un băţ pe trecători sau pe privitori.

“Bataia cucilor” ar avea ca scop protejarea “victimele” de boli si de duhurile rele. Pâna de curând, trecatorii si privitorii erau loviti cu “pămătuful”, un soi de bici având în vârf legat cu sfoară un pantof vechi, iar mascaţii – numai tineri neînsuraţi – împrumutau straiele femeieşti de la aleasa inimii lor.  “Ziua Cucilor” are loc în lunea ce urmeaza Duminicii de Lăsatul Secului (în prima zi din săptămâna viitoare) şi e precedată de “Împăcăciune” – când tinerii se duc la naşi, părinţi ori rudele mai în vârstă, cu vin si merinde, ca să se ierte unii pe alţii si ca să intre cum se cuvine în Postul Paştelui. Dacă vreţi să vedeţi cucii din Brăneşti, vă aşteaptă şi anul acesta, cu spectacolul lor: pe 18 martie, de la 13.30,  la sediul C.C.D. Ilfov din localitate.


Recomandarile noastre


Parteneri

Back to top button