Numitorul comun în toată experiența pandemiei pentru fiecare dintre noi ar trebui să fie sănătatea mintală. Dacă săptămâna trecută am vorbit despre depresie cu un specialist în încercarea de a aduce în atenție procesul medical prin care depresia este diagnosticată și tratată, săptămâna aceasta nu avea cum să ne scape din vedere un cuvânt devenit peste noapte extrem de popular: languishing. El exista de multă vreme, dar a fost distribuit în masă începând cu 19 aprilie după ce renumitul psiholog Adam Grant a publicat un articol în The New York Times spunând că acest cuvânt este cel mai potrivit pentru a descrie starea emoțională a omenirii în 2021.
Instagram-ul și Facebook-ul au fost umplute cu postări ale oamenilor, cei mai mulți dintre ei membri ai generațiilor Z și millenials, care s-au simțit eliberați de faptul că, în sfârșit, cineva a dat nume stării lor. Avantajul tinerilor este acela că știu limba engleză și că au avut la îndemână rețelele sociale pe care să acceseze explicații, definiții și înțelesuri ale termenului languishing, însă, în acest articol, ne propunem să explorăm versiunile valabile în limba română.
Dicționarul Cambridge spune că ”languishing” înseamnă ”să trăiești într-o situație nedorită sau neplăcută perioade lungi de timp”. Traducerea Google ne dă trei termeni în limba română pentru ”languish” – ”a se stinge”, ”a lâncezi” și ”a stagna”. Cu toate acestea, pentru o analiză cât mai documentată, ne vom uita la originea cuvântului și anume, cuvântul latinesc languidus. Din ”languidus” în limba română a apărut ”lânced”. Dicționarul Explicativ al Limbii Române ne spune că verbul ”a lâncezi” înseamnă ”a se afla într-o stare de slăbiciune sau de moleșeală; a nu avea chef de nimic.” Cât despre forma adjectivală, ”lânced” aflăm că se referă la ”1. (Înv.) Slăbit de boală, sleit de puteri. 2. Lipsit de vigoare sau de energie; moale.”
În limba română, mai avem un termen care e sugerat ca sinonim pentru ”lâncezeală”, acesta fiind ”langoare”, cu sensul ” 1. Apatie.”, iar termenul care descrie un om cuprins de langoare, este languros/languroasă. Cu toate acestea, principalele sinonime pentru ”languros” sunt ”galeș” și ”sentimental”, acestea fiind înțelesurile cele mai populare, motiv pentru care nu vom opta pentru această variantă de traducere, deși pare că sună aproape ca ”languishing”.
În articolul său, Adam Grant spune că ”languishing” înseamnă lipsa stării de bine și că este fix la mijloc, între depresie și prosperitate. De aceea, spune el, e o stare extrem de periculoasă, pentru că, dacă în cazul celorlalte două știm ce avem de făcut, în cazul acesteia ignorăm cu totul trăirile și simțim confuzie atunci când trebuie să răspundem la întrebarea ”cum te simți?”.
Este important să dăm nume emoțiilor noastre pentru a putea să înțelegem realitatea din jurul nostru și pentru a putea empatiza. Nu aflăm asta de la Grant, însă sunt numeroase studii care garantează cu numirea e un pas esențial în procesul de conștientizare. Deși mă aștept în scurt timp la tot felul de adaptări, de genul ”lenguișesc”, sper că acest lucru nu se va întâmpla. Cele mai populare neologisme neoficiale din argoul tinerei generații se formează în cazul verbelor din limba engleză prin înlocuirea lui ”-ing” din cuvântul englezesc cu un ”-uiesc” românesc (vezi cazurile ”blaming”, respectiv ”shaming”, transformate în ”bleimuiesc”, ”șeimuiesc” ș.a. Exemplu: Profa’ m-a șeimuit/shame-uit în fața clasei. = Profa’ m-a făcut de râs în fața clasei.)
Pentru că e important și pentru necunoscătorii de limba engleză, voi continua să numesc această stare pe românește – ”lâncezeală”. Grant combate pretinsul optimism și conservarea falsă a stării de bine prin faptul că răspundem cu ”bine” de fiecare dată când suntem întrebați ce facem. El zice că e mai corect să răspundem cu ”Sincer să fiu, lâncezesc”.
Ce facem cu lâncezeala asta acum? Păi, în primul rând, așa cum am văzut, o numim, apoi vedem dacă o simțim pe pielea noastră sau dacă o vedem la cei din jur, iar mai departe încercăm să o înlocuim cu o stare mai bună. Lucrul acesta se va întâmpla pas cu pas prin mici victorii. Cum un concept ca ”languishing” are nevoie de un articol în The New York Times ca să fie instaurat, antidotul lui se pare că e un concept pe măsură, și anume ”flow”, care a avut nevoie de o carte pentru a fi explicat de creatorul lui, Mihaly Csiksentmihaly.
Pe românește, ieși din ”starea de lâncezeală” dacă intri în ”starea de flux”. Ce este starea de flux? E o senzație pe care o trăiești atunci când ești cuprins cu totul de o activitate care te face să uiți de tine. Ar fi minunat dacă activitatea asta ar fi productivă, dar pentru început, Grant spune că și un maraton de seriale pe Netflix te pot induce în fluxul cel aducător de alinare.
Celelalte două sfaturi, ar fi să nu mai faci mai multe lucruri în același timp, să eviți multi-tasking-ul care produce serii repetate de întreruperi, care nu te lasă să duci un lucru până la capăt și care, în cele din urmă, ajunge să te copleșească. Așa, te duci încet, dar sigur, la lâncezeală. Nu în ultimul rând, setează-ți obiective clare și începe să le urmărești, astfel încât să obții acele mici victorii despre care spuneam înainte.
Nu uita, lâncezeala e atunci când nu ești nici în depresie, adică încă mai găsești sens pentru viața ta, nu ești nici în epuizare completă (burn-out), deci încă mai ai energie, dar, cu toate acestea, nu te simți bine. E atunci când nu te mai bucuri de lucruri și când ți-e greu să te motivezi. E acel nume pentru ”meh”-ul pe care-l simți.
Pentru că limba română e frumoasă și complexă, avem un nume pentru starea pe care o avem – lâncezeală – și un nume pentru acțiunea de a lâncezi – lâncezire. Totuși, pot fi folosite și interșanjabil, fiind sinonime.
Pe final, sper că ne vom numi cât mai des emoțiile și că popularizarea verbului ”a lâncezi” ne va ajuta să înțelegem mai repede ce se întâmplă cu noi înșine și cu oamenii din jurul nostru după mai bine de un an petrecut în pandemie.
Surse: