Lacto-bar „Dorna” de pe Magheru. Ce mâncau bucureștenii în locul pe care-l alintau „barul Mămăligă”

Pentru cei care fie voiau să mănânce o masă ușoară sau nu aveau neapărat destui gologani să meargă la restaurant, una dintre cele mai bune opțiuni din centru era Lacto-Barul „Dorna”. După cum îi spune numele, era un bar, evident, doar că fără băuturi alcoolice dar cu lapte și toate derivatele, plus alte variante de mâncare, precum salate boeuf, cartofi franțuzești și așa mai departe.

Un concept care a fost inovator la vremea lui și care se bucura de o mulțime de clienți zi de zi a fost lacto-bar „Dorna”. Situat pe bulevardul Magheru, la parterul blocului „Scala” (pe-atunci Republica), acesta i-a luat locul restaurantului Republica în spațiul curbat al imobilului.

Ce se putea mânca la lacto-bar „Dorna”

Încă de la început, conceptul a fost unul destinat oamenilor de rând, fiind vorba despre produse simple, accesibile și care puteau să „păcălească” foamea bucureștenilor sau chiar să țină locul unui prânz consistent.

Întregul meniu era bazat, după cum e evident din nume, pe lapte și produse derivate, pe iaurturi, brânză cu smântână, urdă, caș, sau telemea, care erau acompaniate de produse precum mămăliga, salata à la russe (varianta „sanse viande” a salatei Boeuf) crenvurști în chiflă sau covrigi de toate felurile. A, și mămăliga, care i-a inspirat pe bucureșteni să „alinte” în clasică manieră localul drept „Mămăligă Bar”

Cele mai populare comenzi ale clienților includeau, dar nu se limitau la următoarele, potrivit lui Nicolae G. de pe grupul de Facebook „Imagini și povești din București:

„Brânză de vaci cu smântână
Mămăliguță cu brânză și smântână
Ouă ochiuri
Omletă cu cașcaval/brânză
Iaurt
Sana/Chefir
Lapte bătut”

Clienții puteau să arunce un ochi în bucătăria lacto-barului de pe Magheru

În total, lacto-barul de pe bulevardul Magheru dispunea de 16 mese, cu 4 locuri fiecare, dispuse în spațiul de vreo 100 de metri pătrați amenajat la parterul blocului „Scala”. Comenzile erau aduse la masă clienților, care puteau de asemenea să vadă în bucătăria stabilimentului, care era separată printr-un perete de sticlă de restul locației. Aceasta era una dintre atracțiile importante ale lacto-barului, fiind totodată un factor important pentru creșterea grijii cu care angajații lucrau, fiind practic mereu sub ochii mușteriilor.

De asemenea, bucătăria și spațiile de depozitare se aflau la subsol, unde se mai găseau și anexele angajaților, precum vestiarele, dușurile sau toaletele.

Într-un număr al revistei „Arhitectura” din anul 1960 se prezintă modul în care era amenajat lacto-barul:

„Mobilierul sălii de mese este realizat din ţeavă metalică şi mase plastice, având o înălţime mai mică decât cele obişnuite. Pereţii şi tejgheaua barului au fost îmbrăcaţi până la o înălţime de 1,15 m cu PVC pe suport textil. Pardoseala este realizată din linoleum, iar vitrinele mari permit o bună vizibilitate dinspre exterior, realizându-se şi o bună iluminare naturală. Iluminatul artificial este rezolvat prin tuburi fluorescente acoperite cu grătare pentru dispersarea luminii.”

Citește și

• Restaurantul Grădinița. Locul unde mergeau bucureștenii să mănânce în Piața Romană înainte de McDonald’s
• FOTO | Cu Chevrolet-ul Bel-Air în centrul Bucureștiului, acum 60 de ani. În fundal, Sala Dalles și „belle” Magheru
• Cum s-a transformat o uliță prăfuită în modernul bulevard Magheru. MMB ne invită la o „Călătorie în orașul pictat – vechea stradă a Colței” | INTERVIU