La revedere, Patruşunule!

de:
31 mai 2011
0 Afișari
La revedere, Patruşunule!

Mărturisesc că nu de puţine ori mi-am blestemat zilele în cutia de tablă roşie, pe primul scaun din rândul din stânga de la penultima uşă(greu de localizat un nenorocit de scaun din plastic). Aproape patru ani am călătorit zilnic cu tramvaiul “lu’ Băsescu”: şi dimineaţa şi seara, şi la 45 de grade şi la -20, şi plin şi gol şi când mirosea a parfum scump de damă ori a urină de cerşetor. Aproape zilnic am petrecut, în medie, o oră şi 30 de minute dus-întors, suficient timp, consider acum, cât să-mi dau seamă că tramvaiul 41 e haznaua în care se păstrează nealterată esenţa umană a Bucureştiului: corporatişti grăbiţi, pensionari arţăgoşi mirosind a naftalină indiferent de anotimp, elevi cu clonţul mare certaţi cu bunul simţ, muncitori duhnind a mahorcă şi a vodcă la un leu suta, profesoare de 50 de ani încă domnişoare, vampe care ţin să-şi explice prezenţa în tramvai urlând în telefon că „rahatul ăla de merţ s-a bulit” sau oameni încercănaţi cu privirea pierdută-n niturile din podea. Tabloul nu-i complet. Lipsesc evident bişnitarii care vând de la leucoplast cu Rivanol, până la umbrele când plouă sau evantaie în caz de caniculă, şi cerşetorii de serviciu: Gâjâitul, Bubosul, Prăjitul, Oligofrenul şi Chiorul. În tagma asta aş include-o şi pe tigăncuşa cu nas bondoc şi ochi albaştrii care-l cântă pe Ivanovici cu ale sale Valuri ale Dunării, la un acordeon dezacordat cu clape lipsă. Însă n-o pot considera ca fiind de-a „Patruşunului”. Am văzut-o de câteva ori trădând la metrou şi pe tramvaiul 24.

Azi a fost prima zi în ultimii ani când, spre redacţie, n-am mai luat tramvaiul, ci un autobuz care plecă din ţigănie şi ajunge-n buricul târgului, la Romană. E drept, am făcut de-acasă până la muncă cât treij’ de pagini cu 41, cu plecare de la Ghencea, însă parcă a lipsit ceva. Pe lângă zgomotul de relee obosite care a ţinut loc de cântec în nenumărate rânduri, azi mi-a lipsit personajul de serviciu, ce răsare invariabil, în fiecare zi, dintr-o turmă uniformă: omul care-şi cară vizibil problemele, fericirea, nesimţirea, indignarea, nebunia, altruismul, mirosurile sau nervii, cu el, în fiecare zi, în tramvaiul 41 prin ale sale 14 staţii.

Cookies