La pas prin Parcul Carol. Povestea bijuteriei verzi de pe dealul Filaret

Deși este unul dintre cele mai vechi și mai vizitate parcuri din București, istoria Parcului Carol este destul de puțin discutată și cunoscută, mai ales în raport cu importanța pe care a avut-o de-a lungul anilor. Astfel, vă invităm să aflați povestea Parcului Carol, unul dintre cele mai frumoase spații verzi din Capitală.

Colina dealului Filaret găzduiește unul dintre cele mai frumoase și încărcate de istorie parcuri din întregul București. Este vorba despre Parcul Carol, un ansamblu în aer liber cu un trecut bogat, care a fost influențat direct atât de perioada monarhiei, cât și de cea comunistă.

Ce s-a aflat aici înainte să fie amenajat Parcul Carol

Parcul ocupă o suprafață de 45 de hectare, dintre care pe 2 hectare s-a amenajat un lac artificial. Istoria acestor locuri se întinde mai departe de cea a parcului, deoarece oamenii obișnuiau să vină pe dealul Filaret în timpul liber. Zona era liniștită, curată, cu iarbă verde, iar bucureștenii veneau aici pentru a se relaxa la umbra copacilor.

La finalul secolului XIX, zona era cunoscută sub numele de Grădina Filaret, și reprezenta un loc de adunare în zilele de duminică, atunci când oamenii veneau și se delectau cu bunătăți orientale, precum rahatul sau baclavalele, dar și cu apă rece de la cișmelele din zonă. Pe locul unde se află azi esplanada din parcul Carol se afla celebra grădină Trocadero, în al cărui salon se organizau unele dintre cele mai frumoase baluri din acele timpuri.

Când și de ce a apărut Parcul Carol

Ideea pentru amenajarea Parcului Carol I i se datorează lui Ion N. Lahovari, ministrul Domeniilor din guvernul George Cantacuzino. Intitulat „Expoziția Generală a României, cu prilejul celor 40 de ani de domnie glorioasă a Majestății Sale, Regele Carol I”, acest proiect a marcat, pe lângă 4 decenii de când Carol I venise în țară, împlinirea a 25 de ani de la proclamarea Regatului României în anul 1881.

De amenajarea parcului s-a ocupat, în perioada 1900 – 1906 cunoscutul arhitect peisagist elvețian Édouard Redont. Acesta a avut la îndemână nu mai puțin de 10.189 arbori mari și conifere, precum și peste 48.000 de arbuști, de care s-au ocupat horticultorii Samuel și Louis Leyraz. Expoziția a fost deschisă de pe 6 iunie 1906 până pe 26 noiembrie același an, printr-o ceremonie organizată la Arenele Romane.

Deși a avut un potențial imens de a deveni o superbă grădină care să amintească de vremurile „Belle Epoque”, parcul a devenit o zonă de afirmare pentru regimurile ce urmau să se succeadă la conducerea țării.

În parc se află două dintre cele mai frumoase fântâni din oraș

Parcul Carol găzduiește două fântâni impresionante, cu povești pe măsură. Una dintre ele, Fântâna Zodiac, a apărut cu prilejul primei ediții a „Lunii Bucureștilor”, un eveniment ce fusese organizat preț de cinci ani de regele Carol al II-lea. Aceasta a fost ridicată în dreptul pieței „Regina Elisabeta” și poartă semnătura arhitectului Octav Doicescu.

La propunerea sculptorului Mac Constantinescu, fântâna a fost decorată cu un mozaic din marmură neagră ce ilustra simbolurile celor 12 zodii din horoscop. Din păcate, mozaicul a fost eliminat în perioada comunistă, și a fost reintrodus mult mai târziu.

A doua fântână cu o însemnătate aparte pentru Parcul Carol este fântâna George Grigore Cantacuzino, un monument neoclasic impresionant, ridicat în anul 1870. Aceasta a fost finanțată la acea vreme de Primăria Bucureștiului, care era condusă de cel care a dat și numele fântânii. Lucrarea a fost coordonată de arhitectul Al. Freiwald și sculptorul Karl Storck. Deși la acea vreme era renumită pentru apa sa cristalină și bună de băut, apa  de la fântâna Cantacuzino din Parcul Carol nu mai este potabilă astăzi.

Povestea „Giganților” din parc

În prezent, în apropierea intrării în parc dinspre Fântâna Zodiac se află de-o parte și de alta a esplanadei două statui imense, albe, ce reprezintă doi bărbați. Aceste statui sunt denumite „Giganții” și inițial se aflau într-un alt loc, însă trecerea timpului și instaurarea regimului comunist au dus la mutarea acestora.

La început, „Giganții” se aflau în fața Palatului Artelor, devenit mai apoi Muzeul Militar, care a luat foc în 1938 și a fost grav afectat de cutremurul din 1940. Tot în fața palatului se afla și o cascadă artificială. Ei bine, această cascadă era „străjuită” de trei statui – cei doi „Giganți” și „Frumoasa adormită”.

Se spune că aceste două statui reprezintă personajele unei legende în care doi frați se îndrăgostesc de aceeași femeie. Iubirea neconsumată a dus la transformarea celor doi în piatră, în timp ce femeia a devenit o cascadă. Din păcate, sculpturile au fost „separate”, astfel că statuia femeii se află în prezent în parcul Herăstrău.

Istoria Mormântului Soldatului Necunoscut și a Mausoleului

Surprinzător este faptul că, deși vorbim despre un parc realizat în timpul monarhiei, precum și de majoritatea clădirilor și edificiilor din el, Parcul Carol este cunoscut de majoritatea bucureștenilor pentru Mausoleu, care a fost ridicat în perioada comunistă. Decorat cu coloane placate cu granit cu o înălțime de 48 de metri, Mausoleul a fost ridicat pe locul Palatului Artelor.

Până să fie construit în perioada 1959-1963, aici se afla Palatul Artelor, care adăpostea bustul lui Traian, o copie a statuii lupoaicei de pe Capitoliul din Roma (care astăzi se află în Centrul Vechi, lângă Pasajul Latin). Denumirea pe care a purtat-o Mausoleul în perioada regimului comunist a fost „Monumentul eroilor luptei pentru libertatea poporului şi a patriei, pentru socialism”, și aici erau rămășițele unor foști membri de partid, precum Gheorghe Gheorghiu-Dej. În prezent, aici se află un memorial închinat jertfei pentru împlinirea României Mari, iar Mausoleul poartă denumirea de „Memorialul Eroilor Neamului”.

Palatul Artelor, ridicat în 1906, a fost donat în 1919 către Ministerul Războiului care păstrează aici o mulțime de expoziții și obiecte de patrimoniu pentru un muzeu militar. Din păcate, clădirea a avut o soartă tristă, astfel că mai întâi a fost afectat de un incendiu în 1938 și mai apoi grav avariat de cutremurul din 1940.

În 1923 a fost realizat aici Mormântul Ostașului Necunoscut, un monument în memoria celor peste 225.000 de soldați ce au pierit în timpul Primului Război Mondial. Acesta a fost strămutat la Mausoleul de la Mărășești în noaptea de 23 decembrie 1958 și a revenit în Capitală abia în anul 2006.

Ce alte minunății mai sunt ascunse în Parcul Carol

Printre atracțiile parcului se numără și Arenele Romane, care au fost la bază un teatru public de vară de inspirație romană. Acesta a fost ridicat după planurile arhitectului Leonida Negrescu, unul dintre „făuritorii” Ateneului Român. Perioada comunistă a venit, firește cu o serie de modificări precum mărirea spațiului și eliminarea tuturor simbolurilor, decorațiilor și însemnelor legate de monarhie.

De asemenea, un loc mai puțin cunoscut, dar cu o însemnătate enormă pentru istoria României moderne este Casa Bosianu, în prezent parte din Institutul Astronomic al Academiei Române.

Superba clădire este ferită de ochii privitorilor printr-o perdea de copaci, astfel că locuința cu o vechime de peste un secol și jumătate este mai greu accesibilă. Oricum, accesul publicului este interzis.

Aici a locuit Constantin Bosianu, un jurist și om politic care a adunat la el acasă figurile importante ale mișcării unioniste, care lupta pentru realizarea României Mari. Mai mult, aici s-au ținut întâlnirile în urma cărora s-a decis instalarea lui Al. I. Cuza drept domnitor al Țării Românești. De asemenea, chiar în această locuință a stat domnitorul Cuza înaintea alegerilor de pe 24 ianuarie 1859, din raționamente de siguranță.

O altă clădire cu un trecut interesant este Castelul Țepeș. Din păcate, acesta a fost construit acum doar 100 de ani, și nu acum mai bine de 5 secole. Castelul în miniatură a fost inaugurat odată cu deschiderea parcului, și a avut rol de castel de apă, ce reprezintă o replică la scară mai mică a Cetății Poenari a lui Vlad Țepeș. De asemenea, și acesta este închis publicului – există doar 2-3 ocazii pe an când își deschide porțile.