La o glumă cu amicii

De Sfantul Johnny mi-am propus o distractie combinata la care sa-mi invit putinii prieteni care mai pot iesi din casa dupa 10 seara. Si am ales sa incepem seara la Cafe Deko.Era primul show pe anul asta si urma sa fie doar unul. Eu una, asteptam, nu cu mare interes, gashca veche.

Masa: buna sau…nu. Depinde ce experienta cauti la stand-up. Adica era chiar in fata scenei. Toti amicii s-au asezat in capatul celalalt, sa nu fie luati la misto doar prin proximitate. Deh, neantrenati!
Dupa o asteptare de o ora si ceva (asta nu mi-a placut, mai ales ca aveam o alta rezervare!)apare un tip, naltut, dragut care incepe sa faca un fel de dresaj cu noi. Initial, noi, cam incordati: “ce vrea frate asta de la noi?”. Ca sa aplaudam cand ne arata el, ca sa ne oprim la semnalul lui, ca sa chitaim (noi, fetele), ca sa fluieram, sa huiduim. Ma rog, vreo 5-10 minute tot asa. Pana la urma m-am hotarat sa-i acord un pic de incredere si sa fac cum zice el.

Dupa gimnastica de start, ne povesteste cum ca ce o sa vedem noi in seara aceea o sa fie, mama-mama, cel mai tare, unic, irepetabil, etc. Eu, stramband din nas, zic ca nu-l cred ca mai fusesem la stand-up si au bagat aceleasi glume…
Ba mai mult, ne spune ca o sa avem parte si de un debut! A, nasol, gandesc eu. Stai sa vezi ca o sa dea balbe, ca e incepator, ca o sa aiba trac. Hmmm…

Si vine si momentul cu intrarea baietilor pe scena: “incepatorul” era Vizante,frate!!!
Totul natural, pe moment, fara regie, cu sugestii din public, cu poante super bine punctate, cu dialoguri geniale si cu sclipiri de umor fantastic. Au improvizat cei patru 1 ora si ceva pe toate temele culese FOARTE TARE!

Deci, cat am ras in seara aia nu cred ca mai prind eu vreodata. Poate doar daca mai bag o tura de Cafe Deko la improvizatii.