La mulți ani de Ziua Păsăricii! Fără ea, lumea nu ar exista, chiar dacă nouă ni se fâlfâie

05 ian. 2021
643 Afișari
La mulți ani de Ziua Păsăricii! Fără ea, lumea nu ar exista, chiar dacă nouă ni se fâlfâie

Din cele aproape 10.000 de specii de păsări care există în lume, avifauna României include 436 de feluri de păsărici și de păsăroi. Și cu toate acestea, ni se fâlfâie. Nu avem autostrăzi, drumuri, școli și nici chef, dar Dumnezeu ne-a binecuvîntat cu 436 de specii de păsărici. Sunt ființele care ne leagă de misterul Creației, de începutul lumii. Există dintotdeauna păsărici pe Blue Planet, chiar dacă înainte se numeau dinozauri. Spui Păsărică, spui Creație. Spui Guguștiuc, Coțofană, Pitulice sau Bârzoi, spui România. Nu este o poanta: astăzi, în toată lumea, se celebrează Bird Day, inventată la 1894 de un tip pe numele sau Charles Almanzo Babcock. Babcock, ce nume perfect potrivit!

În acest articol folosesc cuvântul “păsărică” și nu “pasăre”, întrucât măcar de ziua ei merită să fie alintată într-un diminutiv. Merită mai multă prețuire și respect. Merită să fie celebrată în fiecare zi, și nu doar când își amintesc ornitologii și etologii de ea. Pentru că avem ce să învățăm de la păsări. Știu să cânte, și noi nu înțelegem ce spun. Știu să-și facă în fiecare an cel mai iscusit și mai miraculos cuib, în timp ce noi ne înghesuim la prima casă, facem credite peste credite, ne înghesuim în apartamente de bloc și nu știm să batem un cui. Pentru că noi suntem oameni și nouă ni se fâlfâie. Știu să se orienteze în spațiu pe parcursul migrațiilor, străbat oceane fără odihnă, zboară până la epuizare, în timp ce noi fără GPS și fără google maps, nu suntem în stare să ajungem din Pocreaca la Băicoi. Se întorc cu fidelitate la locurile de reproducere și de iernare, chiar dacă trebuie să străbată tot Pămîntul. Și, mai ales, își aleg partenerii cu atenție, că aici vreau să ajung.

„Și păsările să se înmulțească pe Pământ”

O păsărică știe exact ce are de făcut în lumea asta că să supraviețuiască și să se înmulțească, exact cum spune Cartea Sfântă: “ Și Dumnezeu a făcut păsările înaripate după felul lor și a zis prășiți-va și va înmulțiți și umpleți apele marilor și păsările să se înmulțească pe pămînt”. Dropia știe că dacă dropioiul care o curtează are are un picior mai scurt, îi fuge un ochi urât rău de tot sau are penele mai galbejite la spate, nu e bun pentru reproducere. Cară-te, cirip cirip, cară-te că nu te vreau, ushh de aici!

Potirnichea știe cu precizie că dacă potirnichiul nu vine seara acasă că se duce la băut apă neîncepută din Parcul IOR, nu are de ce să-și planifice cu el ridicarea și edificarea unui cuib supraetajat, confort 1 cu vedere la Parcul Icoanei din București sau sub streașina la Mănăstirea Pasărea. You Know: un cuib cu opt puișori mici, tare drăgălași cu gurițele alea mici mereu căscate feroce. Opt din care mai rămîn doi, că restul vor fi victimele unui fraticid nemilos, exact cum se întîmplă în viață.

Păsărica, celula de bază a societății

O adevărată bufniță/buhă/cucuvaie reușește să-și miște capul întorcîndu-l chiar și pînă la 270 de grade, fără să-și forțeze tendoanele sau să-și deterioreze vasele de sânge. Și nu o face numai că să ocheasca șoareci, ci și că să găsească Bufnitoiul/Huhurezul perfect. Blond cu ochi albaștri. Tandru. Bogat. Cu pene Armani. Ăla care zboară mai repede decât sturzul și fuge mai tare că BMW-ul, ăla care aduce 900 de rime de la Mega, zilnic. Ăla da, Huhurez ideal, după care orice păsărică se da în vînt. Protejați păsărică, numai ea știe ce face. Ea întruchipează familia, ea este celulă de baza a societății.

Ar mai fi și pasaricile care ciugulesc vișinele din vișinată și cad late, și au dreptate să se trotileze puțin, că doar numai astăzi este Bird Day. Ar mai fi și păsărica fazanului, prepelița și cocoșelul de mesteacăn, pentru că și acesta este un astepct interesant, studiat asiduu de ornitologi: un cocoș de munte nu se va combină veci, cu o turturică. O egretă nu va acceptă un cioroi în cuib. Un cufundar nu va dori o gaiță. O ciocirlie de la țară nu va împărți nici măcar o boabă de porumb cu un porumbel de oraș plin de gainaț la fund. Nici măcar o boabă, nici o pană ciufulită, nada, nimic. Și aceasta pentru că așa merge înțelepciunea naturii: fiecare cu păsărică lui!

Iubirea la păsărici

Cât despre dragoste, amintiți-vă de nopțile calde de primăvară când cântă mierlele pînă la ziuă, de se înfoaie mierloii pe lângă coadă lor pînă le crapă gușă de atîâa plăcere și de atît de mult tril măiastru. Aminți-vă că păsările conectează lumea noastră, înainte să o facă avioanele pline de coronavirus. Aminti-vă de păsările epuizate care după mii de kilometri de fâlfâială găsesc un transoceanic pe care își trag sufletul. Aminți-vă că, undeva acolo, în largul oceanului, există un loc în care nu a zburat niciodată o pasăre.

La mulți ani, păsărici și păsăroi, cocoșei și pițigoi! Sunteți ca noi, sunteți ca noi și, la urmă, toți suntem copiii lui Dumnezeu. Happy Bird Day!

PS La voi când vine barza?

Cookies