Casa Doina, cel mai vechi restaurant-monument din București! „Bufetul de la Șosea”, creația arhitectului Ion Mincu, a împlinit 130 de ani

11 oct. 2022
24829 Afișari
Casa Doina, cel mai vechi restaurant-monument din București!
La mulți ani, Casa Doina, cel mai vechi restaurant-monument din București! "Bufetul de la Șosea", creația arhitectului Ion Mincu, a împlinit 130 de ani

Casa Doina. Seamănă cu un mic conac boieresc. Parcă ar fi o culă. Sau poate fi sora cea mică a Școlii Centrale de Fete. Aduce bine cu Casa Lahovary, clădire în care funcționează astăzi Maternitatea Spitalului Cantacuzino. O fi casa unui țăran avut din Argeș sau din Vâlcea sau casa popii din Hurezi. Bufetul de la Șosea, clădire proiectată de Ion Mincu în anul 1892, a împlinit 130 de ani, la sfârșitul lunii septembrie 2022. O lecție de stil național, care integrează în modernitate vechea arhitectură țărănească. O clădire emblematică pentru arhitectura Bucureștilor astăzi la “Make Bucharest Great Again”, un proiect B365.ro dedicat patrimoniului orașului.

casa, doina
Bufetul de la Sosea, Casa Doina astăzi. Foto credit casefrumoase.ro.
casa, doina
Foto credit Bucurestiul de Altădată, pagina de facebook.

Proiectul “Bufet românesc” a fost gândit de Ion Mincu, părintele arhitecturii neoromânești, pentru a găzdui Pavilionul României la grandioasa Expoziție Universală de la Paris, din anul 1889. Planul său va fi realizat însă abia trei ani mai târziu, în 1892, la București. La Paris, Ion Mincu a impresionat prin ineditul și frumusețea celor celor două Pavilioane naționale, Restaurantul și Pavilionul degustării vinului. A construit Pavilionul degustării vinului din trunchiuri de lemn de brad suprapuse, cu acoperiș din paie, cum n-a văzut Parisul. Restaurantul era asemănător unei cabane, cu turnuri și ziduri proprii, cu streașină, prispă, lambriuri și grinzi de lemn. Bufetul din București avea să fie însă trainic, unic, făcut pentru totdeauna. Despre soarta Casei Lahovary, care îi seamănă, am scris aici:În casa generalului Lahovary din București se pot face întreruperi de sarcină, bustul i-a fost furat, osemintele aruncate din cavou, iar în locul lor se odihnește bunicul lui Marian Vanghelie

Foto credit Bucurestiul de altădată.

casa, doina

casa, doina
Casa Doina, restaurantul cu o mare grădină, in inima Bucurestiului. Foto credit casadoina.ro.

Bufetul de la Șosea, 130 de ani de tradiție

În anul 1892, la inițiativa lui Petre P. Carp, Ministrul Comerțului și Domeniilor, arhitectul Ion Mincu dăruiește Bucureștiului o clădire-manifest a stilulului neoromânesc, stil național pe care avea să-l impună capitalei, în mod special. Bufetul de la Șosea a funcționat dintotdeauna ca restaurant și întotdeauna a fost cu pretenții; o cârciumă care să se ridice la nivelul clădirii în care a fost deschisă. Nu știm de ce regimul comunist l-a botezat Casa Doina, dar bine că nu i-a spus Miorița, Hora, Alunelul sau Sârba din bătrâni. Clădirea de pe Bulevardul Kiseleff se află pe Lista Monumentelor Istorice și a fost bine conservată, de-a lungul timpului.

casa, doina
Foto credit Turism de Altădată, Albumul Vederi Vechi, pagina de facebook.
casa, doina
Foto credit casefrumoase.ro.

Bufetul de la Șosea, clădire cu elemente inspirate de arhitectura caselor țărănești din Vâlcea și Argeș

Pentru Bufetul de la Șosea, Ion Mincu a preluat și a reinterpretat elemente din arhitectura caselor țărănești din Argeș, Vâlcea și a bisericii de la Hurezi, foișorul cu arcade în acoladă fiind componenta dominantă, S-au păstrat până azi elementele decorative din ceramică smălțuită, în care predomină culoarea verde-azuriu, butonii de faianță, stâlpii din lemn. Deasupra ancadramentului se găsește o friză cu însemnele vechilor podgorii românești: Berbeci, Panciu, Cotnari, Odobești, Drăgășani.

casa, doina
Foto credit casadoina.ro.

Am văzut în țara asta semănată cu lucruri vechi, frumoase, o biserică, o casă, un acoperiș, o ușă, o rozetă, un chenar cum nu mai văzusem în altă parte”

Ceea ce am făcut eu este un lucru mic și simplu: am văzut în țara asta semănată cu lucruri vechi, frumoase, o biserică, o casă, un acoperiș, o ușă, o rozetă, un chenar cum nu mai văzusem în altă parte și mi-am zis că, adunând pe una de ici, pe alta de dincolo, s-ar putea începe cu ele un stil în țara noastră, iată ce am făcut eu. Dacă încercarea aceasta, atât de modestă, mi se aprobă de dvs, eu sunt fericit”, spunea Ion Mincu în cuvântul luat la Banchetul anual al arhitecților români din anul 1913, organizat la Hotel Boulevard din București.

Foto credit Casefrumoase.ro.
O clădire cu ornamentaţia picturală şi sculpturală a arhitecturii brâncoveneşti, precum şi cu butoni de email puternic reliefaţi”

Ion Mincu compune o compoziție arhitecturală susţinută de un foişor cu coloane înalte de lemn pe care se sprijină arce înalte, trilobate, sfârşite în acoladă. O scară exterioară protejată duce spre foişor. Timpanele arcelor sunt decorate cu ornamente de ceramică smălţuită multicoloră, sursa lor fiind fără îndoială ornamentaţia picturală şi sculpturală a arhitecturii brâncoveneşti, precum şi cu butoni de email puternic reliefaţi, ce vin din vremuri apuse de pe plaiuri moldovenești. Prelucrarea stâlpilor întâlniţi în arhitectura populară, nefiind doar o mărire la scară, ci forme intermediare între stâlpii de lemn şi cei de piatră. Împodobit cu ornamente de ceramică, timpanul arcelor prezintă compoziția decorativă florală în relief. Streașina largă adăpostește antablamentul din faianță colorată, o excepțională friză cu nume de podgorii din țara noastră și o cornișă decorată cu arce și frunze, specifice arhitecturii brâncovenești”, Arhitect Grigore Ionescu, “Arhitectura pe teritoriul României de-a lungul veacurilor”, Editura Academiei RSR, 1962.

casa, doina
Foto credit Bucurestiul de Altădată.
Foto credit Casefrumoase.ro.
casa, doina
Foto credit casadoina.ro.
Bufetul, un admirabil exemplu în spirit creator a caracteristicilor arhitecturii populare românesti”

Compoziția volumelor, jocul de linii al acoperișului, elementele decorative de ceramică multicoloră fac din această construcție un admirabil exemplu în spirit creator a caracteristicilor arhitecturii populare românesti. Ca tehnici de zidărie și materiale sunt folosiți stâlpii din lemn, șarpantele din lemn, decorații din ceramică emailată, țiglă smălțuită, zidărie portantă din caramidă”.

Foto credit casefrumoase.ro.
casa, doina
Foto credit casadoina.ro.
Arhitectul Ion Mincu, un deschizător de şcoală”

Valoarea incontestabilă a lecţiei stilistice a lui Ion Mincu a constat în forţa ei de sugestie pentru arhitecţii epocii care i-au recunoscut meritele, mulţi dintre ei urmându-l cu rezultate notabile, ceea ce a făcut din arhitectul Ion Mincu un deschizător de şcoală. Concepţia şi-a expus-o cu aceeaşi zgârcenie şi în mărturii scrise. Incontestabilul merit al arhitectului Ion Mincu este acela de a fi încercat, primul, integrarea în modern a fondului de veche tradiţie autohtonă”, Arhitect Grigore Ionescu “Arhitectura pe teritoriul României de-a lungul veacurilor”, Editura Academiei, RSR 1962.

Bufetul, atracția bucureștenilor care se plimbau la Șosea. “Kiseleff nu este o stradă, e sărbătoarea orașului”

Luli August-Sturdza, pictoriță, graficiană și artistă decoratoare descrie viața bucureștenilor la Șosea în cartea sa de memorii, “Așa s-au întâmplat, așa le-am însemnat”, Editura Humanitas.

Șoseaua Kiseleff, mult arcuită, pavată cu piatră de râu lustruită oglindă de roatele trăsurilor și copitelor cailor, este promenada de căpetenie a Bucureștilor între cele două războaie. Fetele de pension îi zic “la șose” și se pozează grupuri în fața cutiilor de lemn pe trepied înalt ale fotografilor LA MINUT. Kiselefful nu e o șosea, o stradă, un drum al unei capitale. E SĂRBĂTOAREA orașului. E umbră. Răcoare. Foșnet. Miros de tei. Cucii își răspund dintr-un parc într-altul. De la verdele palid din martie la arămile toamnei, la albul fără pată al straturilor de zăpadă, nu lipsește nicio culoare. Bătăi cu flori. Expoziție de automobile. Fanfară militară. Sănii cu zurgălăi. Nu lipsește nicio manifestare a bucuriei. Între solstițiul de vară și echinox, când crapă de ziua se aude privighetoarea”. Luli August- Sturdza, “Așa s-au întâmplat, așa le-am însemnat”. Editura Humanitas.

Restaurant Doina, Bufetul de la Sosea. Foto credit Bucurestiul de Altădată, pagina de facebook.
În coasta Bufetului cântă toată vara fanfara militară”

În coasta dinspre parc a Bufetului e chioșcul hexagonal, cocoțat, în care cântă toată vara fanfara militară. Ostașii muzicanți, gravi ca niște generali de paradă, în uniforme cu fireturi aurii, cu instrumente de alamă sclipitoare, sunt neobosiți. De la colonade până la Arcul de Triumf, șoseaua e scăldată în uverturi, legănată de Johann Strauss. Seara, înainte de a părăsi chioșcul, fanfara cântă Trăiască Regele. Clienții restaurantului ascultă ridicindu-se în picioare, trecătorii stau drepți, lipiți pe locul pe care îi prinsese începutul imnului. În parc, peste drum de Bufet, ascuns între copaci, întoarce tramvaiul 20, capăt de linie. Parcurgând tot orașul până la Bellu și înapoi, vine și pleacă înțesat”. Luli August- Sturdza, “Așa s-au întâmplat, așa le-am însemnat”. Editura Humanitas.

bataie, flori, la, sosea
Gata pregătiți pentru Bătaia cu flori, 1935. Foto credit Bucurestiul de Altădată, pagina de facebook.
muscal, din, bucuresti
Muscal cu trăsura la Sosea, 1900. Foto credit Bucurestiul de Altădată, Cornel Dusescu, pagina de facebook.
casa, doina
Foto credit casadoina.ro.
Bufetul, grădină-restaurant la umbra castanilor bătrâni. Vreo două sute de mese cu scaunele lor, fier forjat vopsit alb, fețe de masă impecabil albe în competiție cu haina chelnerilor”

Arcuită, lustruita șosea Kiseleff parcurge Parcul până la a doua piață circulară, până la Bufet, încrucișarea cu strada arhitect Ion Mincu. Bufetul, grădina-restaurant la umbra castanilor bătrâni. Vreo două sute de mese cu scaunele lor, fier forjat vopsit alb, fețe de masă impecabil albe în competiție cu haina chelnerilor, cu spuma halbelor plină, cu făcliile albe ale castanilor în floare. Forfotă mai mare, mai variată, mai colorată nu cred să fi fost altunde decât cea de la și din jurul Bufetului în serile de vară și în duminicile bucureștene. Umbrele, pălării înflorate și fuste cu volane aleargă după copii. Baloane, baloane, naționale baloanee. Ia steluța, ia steluța”, Luli August- Sturdza, “Așa s-au întâmplat, așa le-am însemnat”. Editura Humanitas.

Plimbare la Sosea in Bucurestiul de Altădată. Foto credit Bucurestiul de Altădată, Razvan Banciu.
Bucuresteni de altădată. Foto credit Bucurestiul de Altădată, pagina de facebook.
casa, doina
Casa Doina in interior. Foto credit casadoina.ro.
După instaurarea comunismului, Bufetul decade.”Nu mai sunt duminici”

Preluat de comerțul statului, bufetul n-are bere, n-are mușterii. Scaunele se cojesc de vopseaua albă, întoarse pe mesele deja cojite; câțiva chelneri negjilenți și obraznici cu întâmplători clienți joacă table și poker. Vorbele cu care se insultă găuresc urechile puținilor trecători. Nu mai sunt duminici.”Luli August- Sturdza, “Așa s-au întâmplat, așa le-am însemnat”. Editura Humanitas.

Casa Doina, Foto credit Bucurestiul de Altădată.
Bufetul, Casa Doina de astăzi, restaurantul unde au mâncat șefi de stat și ambasadori

Restaurantul cu chelneri ceremoniosi și mâncare românească, impresionează și astăzi. Nicu Hotin, șef de sală: “În cei 32 de ani dedicați Casei Doina am servit de la ambasadori la prințese și președinți de țară și chiar pe prima Doamna a SUA, Jill Biden, pe atunci în calitate de soție a Vicepreședintelui. Anul acesta ies la pensie și o să îmi lipsească eleganța și atmosfera din fiecare seară, precum și oaspeții care ne trec pragul”, pagina de facebook Casa Doina. La mulți ani, Bufet românesc.

casa, doina
Foto credit casadoina.ro.

„Make Bucharest Great Again” vă spune povestea neștiută a clădirilor de patrimoniu din București sau vă prezintă proiecte de arhitectură inovatoare, moderne, revoluționare. Ce am mai scris se află aici:

Cookies