La mulți ani, București! O pledoarie pentru orașul în care trăiești

De ani de zile, zeci poate, cei mai mulți dintre cei care vin să stea în București se plâng. Că e urât. Că e murdar. Că e aglomerat. Că nu e ce au visat. Că vor să plece. Și intre timp contribuie la urâtenie, la murdărie, la aglomerație și la vise urâte. Pentru că oricât de clișeistic ar suna, frumusețea chiar e în ochii privitorului. Nu mi-e foarte clar din ce orașe idilice vin oamenii aceștia, că dacă îi asculți, cam toți au copilărit undeva prin Provence sau prin Toscana, altfel nu știu de unde atâta scârbă pentru București. Dar scârbă sau nu, dacă tot ești aici, nu mai bine nu mai scuipi unde mănănci? Măcar ca și schimbare de perspectivă, e posibil să fimi mai optimiști dacă nu vedem doar negru & friends. 

E simplu să spui că e urât, dar să ți pui cele mai ieftine termopane, să îți închizi balconul, chiar dacă legal nu ai voie, să nu plătești taxe și impozite aici, că n-ai mutație, deși locuiești în oraș de decenii, dar să te aștepți ca o minune cerească să ți repare fațada, să înlocuiască firele și țevile și să construiască parcări. 

E simplu să spui că e murdar, dar să nu faci colectare selectivă, să arunci chiștoace de pe geamul mașinii, să cumperi zeci de pungi de plastic cu care pe urmă să înfunzi ghenele și să înjuri administrația că n-are grijă de bloc. 

E simplu să spui că e aglomerat, dar să parchezi pe toate colțurile de stradă posibile, de nu se mai vede nimic în intersecții, să treci pe galben, că doar nu e roșu, să claxonezi isteric atunci când cineva îndrăznește să lase o mașină de pe vreo stradă laterală să intre pe bulevardul TĂU, e simplu să lași mașina pe avarii în fața farmaciei, că doar acolo ai treabă, nu în altă parte. 

Sigur, e murdar și aglomerat. DAr o mare parte din murdărie și aglomerație e vina noastră, a fiecăruia dintre noi. 

Sigur, poate nu e ce ai visat. Dar dacă tot stai aici, măcar fă să îți fie ție mai bine. Vezi lucrurile frumoase. Casele, poate în paragină acum, dar un pic de  grijă din partea comunității le-ar ajuta. Parcurile au nevoie de oameni, care să aibă grijă de ele. De voluntari. De proiecte făcute de comunități, nu doar de către primărie. Străzile au nevoie de oameni. Orașul în sine are nevoie de oameni, nu de trecători care să îl vorbească de rău. Sunt mii de locuri mici, ateliere de reparații, cizmării, croitorii, mici magazine, care în alte orașe europene sunt încă centre ale vecinătății, unde toată lumea se cunoaște, chiar dacă un nou venit e din Maroc, iar altul din Hong Kong. Pare însă mai greu de armonizat Focșaniul cu Giurgiu, că na, oameni cu firi puternice și valori bine definite. 

All in all, ce vreau să spun e că dacă tot sunteți aici, măcar să fie bine, ca să nu fie rău. La mulți ani!