O zi mohorâtă de iarnă ciudoasă în București. Undeva pe Plevnei, un bărbat în prima parte a celei de-a doua tinereți intră în farmacie. Își așteaptă rândul și, când îi vine, zice de sub mască: Două Viagra, vă rog! Îmi trebuie pentru memorie!”. Farmacista râde, îi zice c-a citit și ea studiul și îi dă, pentru început, niște suplimente din plante pentru prima, clasica întrebuințare a pastilei Viagra. Că ea nu știe încă dacă Viagra pentru Alzheimer se dă pe rețetă sau la liber.
Întâmplarea de la farmacie te face, desigur, să cauți studiul despre care vorbeau bărbatul și farmacista, studiul care spune că Viagra pare să fie un tratament extrem de eficient în lupta cu boala Alzheimer.
Și am găsit studiul în The Guardian. Este un studiu realizat de oameni de ştiinţă americani și care arată că substanţa activă din pastila Viagra, numitul sildenafil, este asociată cu o reducere de 69% a incidenţei maladiei Alzheimer. Procentul e absolut remarcabil, iar rezultatul acestui studiu arată că Viagra chiar ar putea fi un tratament foarte util al bolii Alzheimer.
Alzheimer este cea mai des întâlnită formă a demenței provocate de îmbătrânire, afectează milioane de oameni din lumea întreagă și nu are, până acum, niciun tratament cu adevărat eficient.
Și-acum, să vedem cum au ajuns acești oameni de știință americani la concluzia că Viagra poate trata Alzheimerul.
Cercetătorii de la Clinica Cleveland, care au analizat o multitudine de date complexe pentru a vedea care cele peste 1.600 de medicamente aprobate de Food and Drug Administration ar putea fi un tratament eficient pentru Alzheimer.
Au făcut analiza aceasta cu ajutorul informațiilor medicale de la un număr impresionant de pacienți – peste 7 milioane, iar studiul a durat șase ani.
Când au pus rezultatele cap la cap, concluzia a fost una singură: sildenafil, substanța activă din Viagra, este asociată cu o reducere cu 69% a incidenţei maladiei Alzheimer.
Maladia Alzheimer este cea mai frecventă formă de demență și afectează aproximativ 1% din persoanele în vârstă de 65-70 de ani, 20% din persoanele între 85 și 90 de ani și 40% din persoanele de peste 90 de ani.
În lume sunt cel puțin 50 de milioane de oameni care suferă de Alzheimer, iar în România sunt aproximativ 300 de mii de persoane care au fost diagnosticate. Dar rata diagnosticării este foarte mică, undeva între 10 și 15%.
Și asta se întâmplă pentru că, în primul stadiu al bolii, cei mai mulți pacienți nu se duc la medic. Îi deranjează pierderile de memorie, dar nu atât de tare încât să le afecteze grav viețile. Abia în stadiul doi, așa-numitul stadiu moderat, când devin confuzi, când nu mai reușesc să își amintească lucruri esențiale din rutina zilnică, atunci când pierd obiecte folosite în rutina zilnică și nu mai pot face lucruri banale – atunci mulți dintre ei se sperie și se duc la medic.
În următoarea fază a bolii, pacienții devin complet dependenți, de cele mai multe ori de familie, pentru că uită tot: uită cine sunt, cu cine vorbesc, uită unde se află, deși sunt în propriile case, uită se meargă, să zâmbească…. Își uită și proprii copii.
În acest moment, în România nu există un sistem standardizat privind prevenţia şi asistenţa pacienţilor cu demenţă Alzheimer.