Săptămâna trecută am fost un pic la Viena. Mi-am luat niște bilete la impuls, cu un 50 de euro or something, undeva prin ianuarie, am zis că dacă le folosesc, bine, dacă nu, nu e mare pierdere. De ce Viena? Pentru că erau ieftine, pentru că e aproape, pentru că Viena e confortabilă și previzibilă, pentru că hotelurile sunt bune și decente la preț, pentru că, de fapt, aveam nevoie de o pauză, nu de o descoperire.
Nu m-am dus să fac ceva, ci mai degrabă să nu fac nimic. Am fost, ce e drept, la Muzeul Sigmund Freud, așa a fost să fie, să ajung acum, când înțeleg altfel mai multe și mai mult. E impresionant să ajungi acolo unde s-a născut psihanaliza și, într-un fel sau altul, s-au pus bazele întregii psihoterapii de azi. Oricât de contestat a fost Freud ulterior, multe dintre concepte de la el au plecat și sunt aici și în zilele noastre. Ar fi fost culmea să îi iasă totul perfect, ce mai descopereau ceilalți? În fine, nu despre asta e vorba.
Așadar, de ce să călătorești singur (ă)
Eu am mai fost, dar nu mai fusesem real demult, așa că a fost un minunat kind reminder.
- Pentru că real real, real nu îți pasă de programul nimănui. Chiar dacă, oricum, nu te-ar presa nimeni, poți să te hotărăști să nu faci nimic, să te trezești la 9 și să stai degeaba până la 12.
- Poți să iei magazinele etaj cu etaj și să te uiți la fiecare lucru în parte fără să cumperi nimic. Am și realizat că, de fapt, dacă n-am nicio presiune a timpului, nici nu prea vreau să cumpăr ceva. Dacă mă grăbesc, cumpăr pe FOMO, aoleu, dacă îmi trebuie și nu mai apuc să mă întorc. Nu, nu îmi trebuie în mare parte și nu îi trebuie nimănui
- Mănânci când vrei, ce vrei, nu trebuie să mergi nici la șnițel, nici la burgeri vegetarieni, nici la sushi, poți să intri din jumătate în jumătate de oră în câte o cofetărie și să îți mai iei o prăjitură pe care să n-o mănânci .
- Poți real să fii atent la tine. Atunci când mergem în vacanțe cu alții, petrecem mare parte din timp vorbind cu ei, ascultându-i, încercând să armonizăm programe și dorințe. Pe când, atunci când ești singur, nimic nu-ți distrage atenția și poți real să fii acolo, atunci
- Poți să citești la masă, la bar, oriunde. Eu am citit aproape 3 cărți în două zile. Și chiar am citit la barul hotelului în fiecare seară. Și am și descoperit o băutură nouă (pentru mine, că ea e veche), Tom Collins se numește. Gin cu apă minerală, suc de lămâie și zahăr. Pare o limonadă cu gin, dar nu e, nu sunt amestecate gen limonadă. Și ar fi șmecherie să găsesc și la București, căci singurul loc unde am descoperit până acum nu e ce trebuie. Tom Collins-ul, locul e în regulă, dar e făcut fix limonadă, cum nu doream.
- Pentru că YOLO. Păi da, chiar aşa e şi de ce să nu faci asta? E important să mai lăsăm deoparte vinovăţii, datorii, îndatoriri şi toate celelalte care ne încarcă saci în spate în fiecare zi. Nu, nu moare lumea dacă nu sunteţi voi acolo, nu, nu se întâmplă nimic rău.
On the other hand, e foarte posibil să nu fie nimic spectaculos. Nu vă imaginaţi că o să petreceţi până în zori, dacă nu o faceţi de obicei. Nici că o să bifaţi 70 de muzee şi 44 de locuri la care visaţi demult sau o să vă întâlniţi cu toţi prietenii emigraţi prin oraşul în care vă aflaţi. Mai bine plecaţi cu planuri puţine şi relaxate şi plimbaţi-vă pe străzi, daţi-vă timp, nu vă încărcaţi, nu vă descărcaţi, doar fiţi pe acolo. Nici măcar nu trebuie să fie o experienţă profundă, sigur nu ne întoarcem alţi oameni, pentru că, în general, nu există alţi oameni, tot ăia suntem. Luaţi vă uşor şi începeţi de aproape. Aş garanta că o să vă placă.
Nota B365.ro – Tot Maria, mai jos: