La ce nu s-a gândit dl. SNSPA de la București când l-a nominalizat pe dl Trump de la Casa Albă la premiul Nobel pentru Pace. Analiză în 4 pași Tesla

Mi-e foarte greu să apuc subiectul ăsta. E ca atunci când vrei să arunci un lemn plin de noroi fără să te murdărești, dar nu ai mănuși. Eu, oricum, nu eram bine.

Am ieșit sâmbătă la discotecă, deși știam că nu vreau să mă duc la discotecă și majoritatea lucrurilor pe care le facem împotriva voinței noastre ajung să aibă repercusiuni care ne pătrund fără lubrifiant și iată-mă, așadar, răcit cobză în urma distracției. Am mai fost și în noiembrie la discotecă și și atunci am răcit și e clar că, dacă mă duc la discotecă, răcesc. 

Nu știu cum o fi la alții, dar la mine, când sunt răcit, am senzația că mi se face mintea o bilă de plumb care mă lovește pe interiorul craniului dacă îmi mișc capul, emițând un ecou dureros și care, în cea mai mare parte a timpului stă cu frică să nu-mi mișc capul din cauza ecoului acestuia, iar eu n-am avut în ultimele zile cum să nu mi-l mișc, aflându-mă în necesitatea de a mă uita ba într-o parte, ba în alta.  Ce vreau să spun e că sunt la fel de amețit ca fraza anterioară, mai ales că și ochii mi se cam bălăngănesc.

„Gluma” de pe Insta cu SNSPA l-a nominalizat pe Trump la premiu Nobel

Și, în toată amețeala acesta, cum stăteam eu și încercam să mă uit fix la telefon ca să nu-mi mișc ochii, văd această știre pe Instagram cum că domnul Donald Trump e propunerea pentru Premiul Nobel pentru Pace din partea SNSPA. Și bineînțeles că am crezut că e ceva știre falsă, izvorâtă din umor și candoare, hazul de necaz fiind una dintre soluțiile cele mai salutare ale poporului român. 

Gust gluma și, dorindu-mi să văd cum este dezvoltată în continuare, apăs pe butonul “more”, că așa e pe Instagram, întâi vezi puțin și, doar daca vrei, vezi mai mult. E ca în viață, dacă e să credem în liberul arbitru. Și, spre surprinderea mea, urmează o știre operată la un nivel serios și care nu se mai prea potrivea cu spiritul de glumă pe care îl intuisem eu în mod eronat. Și, la finalul știrii apăreau frumos și trei surse: hotnews, adevărul și g4media. 

Atunci mi s-a limpezit realitatea și am înțeles că nu era deloc glumă. Una dintre regulile principale ale jurnalismului, spun asta pentru cei care nu știu, este să verifici o informație din trei surse ca să fii sigur că e reală. Pam, pam!

În anul 2019 m-am lovit eu de o situație care s-a lovit de mine și, în urma acestei bușiri reciproce, am ajuns la concluzia că e mult mai sănătos să nu judec. Sau măcar să încerc să nu mai cred tot ce gândesc. Și ce pot să zic? Nu e ușor pe Calea Domnului, mai ales când te lovești de situații din acestea în care judecata e în stare să-și cumpere toate biletele de pe stadionul din mintea ta unde urmează să diseci oameni sau situații.

Deci eu nu pot să mai zic nimic acum. Nu pot să mai zic, că vai steaua noastră, că noi românii suntem cei mai de cacao,  că ar trebui să ne fie rușine și cu ce am făcut și cu ce n-am făcut, că o să râdă toată planeta de noi, că ne merităm soarta, dar că nici soarta nu merită ceva așa rău ca noi, că ar trebui să ne sfâșie destinul de vii și așa mai departe.

Și mor de ciudă că nu mai pot să scriu din astea, că astea fac like-uri, pentru că noi, oamenii, facem tabere și echipe ca să susținem judecata, de aici și analogia cu stadionul, doar că atunci când am scris-o nu știam că o s-o fac.

Așa că ce pot să fac eu? Ce pot să spun eu concomitent cu deloc lejerul proces prin care încerc să mă las de judecată? Pot să aberez, firește, cu micul amendament că, uneori, aberațiile au mai mult sens decât faptele în 2025. Superbe vremuri trăim, sper să le și apucăm!

În continuarea programului, voi încerca să găsesc 4 argumente prin care să fiu de acord cu susținerea pe care domnul Donald Trump o primește din partea SNSPA. 

4 argumente pentru ideea SNSPA cu dl. Trump

Nr. 1

În primul rând domnul Donald Trump merită toate felicitările noastre pentru că dumnealui e foarte chitit pe treaba pe care își imaginează că o are. Domnia sa și-a imaginat atât de puternic încât a și redevenit președintele Statelor Unite, deci clar poate fi un exemplu despre cum se manifestă corect și cu efect, pentru noi toți. 

Pe de altă parte, să-ți vezi de treaba ta și doar de treaba ta, neacceptând alte opinii, nelăsându-te influențat, ținând-o langa pe a ta, trebuie să-ți aducă foarte multe pace. Eu sunt convins că treaba mea e să mă țin de procesul acesta de a nu mai judeca, dar, cum nu mă țin de treaba mea, nu sunt deloc pe pace. De aici trag concluzia că invers e bine.

Nr. 2

În al doilea rând, sunt convins că, dacă va afla că este propunerea Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative pentru Premiul Nobel pentru Pace, domnul Trump se va bucura.

Unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le poate face un om este să-i aducă bucurie unui alt om, deci salut această inițiativă pozitivă. În plus, nu se știe unde va ajunge contextul mondial și, poate, la un moment dat, noi, românii, vom avea nevoie ca domnul Trump să-și aducă aminte cine l-a susținut necondiționat.

Nr. 3

În al treilea rând, o să fiu un pic răuț aici. La cum se vede psihologia infantilă care planează pe la Casa Albă, e posibil ca acest premiu să scindeze duo-ul Trump-Musk, pentru că șansele ca domnul Musk să devină angrenat în invidie sunt destul de crescute, iar domnului Trump n-o să-i placă eventualele înțepături care vor veni din partea domnului Musk.

Ca să fim și mai solidari cu solidaritatea am putea să propunem ca cei doi să fie nominalizați împreună pentru premiu. Asta le-ar uni și mai mult destinele.

Nr. 4

În patrulea și ultimul rând, știrea aceasta izvorâtă de la SNSPA este o situație excepțională pentru a ne exersa nepunerea în aplicare a judecății. Cu cât o situație pare mai demnă de a fi judecată, deși judecata și demnitatea nu pot coexista, cu atât e mai mare prilejul de a o lăsa să curgă pe lângă noi.

Și bineînțeles că pot apărea voci care să spună: “Da, mă, bine, atunci să lăsăm pe oricine să ne dea în cap!”. De acord, nu e plăcut să-ți dea cineva în cap, dar, în schimb, sigur nu strică să ne rugăm să nu ne mai dăm uni altora în cap.

Concluzie

Voi încheia mărturisind că mie mi-ar prinde foarte bine un Nobel. Eu n-am un viitor asigurat și, dacă nu știai, Nobelul vine cu un milion de euro după el. M-ar bucura și prestigiul, nu zic, dar, mi-a zis și la horoscop: Pe scorpioni, banii îi vor salva. 

Aș merita măcar un premiul Nobel pentru răbdarea cu mine însumi, iar ăsta nu e puțin lucru. Atât. Doamne ajută și Doamne ferește, Nobelul ni se potrivește. Adișorul Nobelivisătorul.