România participă la cea de-a XVIII-a ediție a Bienalei de Arhitectură de la Veneția cu proiectul câștigat de OAR-B, “ACUM-AICI-ACOLO/ NOW HERE THERE”, “un generator de idei, care aduce în prim plan călătoria de creație a inovațiilor și invențiilor născute ca urmare a colaborării interdisciplinare”. Cel mai uimitor artefact prezent la Bienală este automobilul Persu, inventat de inginerul Aurel Persu în anii ’20, fiind primul vehicul aerodinamic din lume cu roți în interiorul caroseriei mașinii. În anul 1969, inginerul Persu a donat automobilul Muzeului Național Tehnic “Dimitrie Leonida”, iar de de atunci și până în anul 2023, mașina a stat cuminte la muzeu. Cum restaurezi un artefact neprețuit, cum îl ambalezi, cum îl asiguri, cum îl transporți până la Veneția? Odiseea acestei munci uriașe ne-o spune Laura-Maria Albani, manager cultural și director al Muzeului Național Tehnic “Dimitrie Leonida”.
O invenție uitată a fost reînviată pentru întreaga lume și reprezintă România la Bienala de Arhitectură de la Veneția. Alături de alte obiecte-simbol ale creativității inventatorilor români, cum sunt Henri Coandă și Iustin Capră, automobilul inginerului Aurel Persu a trecut printr-un complicat proces de restaurare. Lucrarea a fost coordonată de specialistul în restaurări de metal, autorizat de Ministerul Culturii, Traian Postelnicu, și de Florian Marin, expert în restaurarea vehiculelor de colecție.
Brevetul pentru invenția lui Aurel Persu a fost înregistrat la 14 noiembrie 1922 și validat cu nr. 402683, din 19 septembrie 1923, în Germania și apoi în USA. În perioada 1922-1924, inginerul Persu a construit din banii săi automobilul care circula cu o viteză maximă de 120 km/h. Caroseria este din tablă de aluminiu, roțile sunt integrate în caroserie, iar mașina are un consum mic (5 litri/100 KM). Autovehiculul are un ecartament redus al punții din spate, tocmai pentru a obține forma aerodinamică. Aurel Persu a adus automobilul în România, parcurgând cu el un total de 120.000 de km. Invenția sa a fost studiată de General Motors și Ford, dar negocierele pentru preluare invenției sale nu s-au finalizat.
“Când eram copil fugeam după mașinile care scoteau fum și mergeau mai încet decât trăsurile cu cai. Îmi aduc aminte că a venit Prințul Valentin Bibescu cu o mașină pe care o cumpărase din străinătate, cu ea obținea 20-30 de km pe oră. Îmi aduc aminte cum caii de curse erau puși în exteriorul curbei, pentru că alergau mai repede decât automobilele. De foarte multe ori caii de curse întreceau automobilele, pentru că ele mai aveau și câte o pană. In timpul celui de-al doilea război mondial am fost numit șeful armatei de automobile a Armatei de Nord și aveam tot felul de automobile cu care trebuia să se facă toate transporturile respective”, inginerul Aurel Persu într-un interviu pentru TVR din anii ’60.
“Văzând că rezistența aerului se studiază atât de serios pentru avioane, trebuia ca rezistența aerului să joace și ea un rol important în conceperea automobilului meu. Studiul a fost făcut în multe laboratoare aerodinamice din lume. Am propus transformarea completă a șasiului, ca să aibă forma necesară pentru a întâmpina o rezistență a aerului cât mai mică la înaintare. Persoanele trebuia să fie puse înainte, iar motorul la spate”, inginerul Aurel Persu într-un interviu pentru TVR.
Bienala de Arhitectură se desfășoară până în ziua de 26 noiembrie 2023. România este prezentă în mai multe spații, respectiv Pavilionul României din Giardini și sala ICR-ului din Veneția. Tema generală a Bienalei din acest an este Laboratorul Viitorului, The Laboratory of the Future, curator fiind Lesley Lokko.
“ACUM-AICI-ACOLO/ NOW HERE THERE” a fost desemnat câștigător al concursului național organizat de Institutul Cultural Român, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Culturii și Uniunea Arhitecților din România, iar echipa curatorială este formată din arh. Emil Ivănescu, Simina Filat, Cătălin Berescu și Anca Maria Păsărin. Printre partenerii proiectului se numără, în mod special, Muzeul Național Tehnic “Dimitrie Leonida” din București reprezentat de doamna Laura-Maria Albani, manager cultural și directorul Muzeului.
B365.ro: Automobilul Persu reprezintă cu mândrie România la Bienala de Arhitectură de la Veneția. De ce a fost ales?
Laura Albani, Director Muzeul Național Tehnic “Dimitrie Leonida”: Vreau să știți că nu doar automobilul Aurel Persu ne reprezintă la Bienala de la Veneția. Avem expusă o listă întreagă de bunuri ce fac parte din patrimoniu mobil, cum ar fi macheta modul generator a geamandurii alimentată cu energia valurilor, inventată de Henri Coandă, Rucsacul zburător, un aparat de zbor individual, creația lui Iustin Capră și a lui Ion Munteanu, mini electromobilul Sarmis, tot al lui Iustin Capră. Pe scurt, avem expuse mai multe invenții pierdute, așa cum le-am numit noi. Prezent este și automobilul electric N.A.G, din anul 1910, sau macheta aero-sanie cu reacție a lui Henri Coandă, invenția numită Perce Neige (Ghiocelul), macheta Rezervorului oceanic și a Aerodinei Lenticulare, tot creațiile lui Coandă, deci sunt mult mai multe exponate, în afară de automobilul Persu care este, evident, o piesă centrală și de marcă, fiind o invenție românească unică în lume. Toate acestea au fost alese încă dinainte de a participa la concurs, în noiembrie 2022, în timp ce pregăteam marea expoziție Coandă de la Muzeu, din nevoia de a redescoperi publicului invențiile și inventatorii români, nu puțini.
Laura Albani: Inventatorii sunt mulți, iar noi, românii, suntem superbi, plini de invenții pe care le facem, le abandonăm pentru că nu le bagă nimeni în seamă, ajungând în marea masă a uitării. De la această uitare, de la invențiile pierdute, a venit conceptul pentru Bienală. Automobilul Persu nu ar fi putut ajunge la Veneția și nu ar fi putut să fie restaurat, dacă dl. Arh. Emil Ivănescu nu ar fi câștigat proiectul “Acum, Aici, Acolo”, cu care s-a prezentat în concurs. Încă din ianuarie 2023, ne-am spus să trebuie să începem restaurarea obiectelor, fie că o să câștigăm proiectul, fie nu. Merita să încercăm, în primul rând fiind un câștig pentru muzeu. Acest automobil nu putea să fie transportat așa cum era el, avea degradări de timp, de mediu, deci nu ar fi fost posibil nici transportul și nici expunerea. Ca să faci această resturare nu puteai decât să urmezi calea legală, să restaurarezi în mod legal. În România nu există restauratori de automobile autorizați de Ministerul Culturii, așa că am fost puși într-o mare dificultate. Am început să căutăm mai întâi un specialist autorizat de Ministerul Culturii, care să facă expertiza automobilului. Dl. Traian Postelnicu a îmbrățișat ideea și ne-a facut expertiza și planul de restaurare pro domo.
Laura Albani: Florian Marin, pe care îl cunoașteam bine și știam despre pasiunea lui nu numai pentru restaurare ci, în special, pentru inginerul Aurel Persu, pentru că el are un adevărat cult pentru Perșu, a fost veriga care a facut ca totul sa devină posibil. Nu ne puteam permite să facem o restaurare a unui bun patrimonial fără experți autorizați de Ministerul Culturii. Restaurarea fizică a fost făcută de Florian Marin, cu toată abnegația lui, dar sub asistență tehnică și coordonat de expertul specialist Traian Postelnicu. Au lucrat în echipă extraordinar de bine, iar restaurarea automobilului a fost urmărită pas cu pas conform expertizei. Meritul este clar al Florian Marin, dar fără arh. Emil Ivănescu, fără acest proiect, “ACUM-AICI-ACOLO/ NOW HERE THERE”, și fără Traian Postelnicu nu se ajungea la restaurarea acestui automobil.
B365.ro: Cum a fost transportat automobilul Persu la Veneția?
Laura Albani: În afară de restaurarea automobilului, trebuia să avem asigurare, așa că lucrurile au devenit tot mai complicate. Ca să ai asigurare, trebuia să ai asigurat transportul, evident tot de către o firmă autorizată. Greu a fost să găsim și o societate de asigurari care să încheie contractul de Asigurare perete-la-perete pentru cele 12 proiecte; 12 obiecte neprețuite, de patrimoniu, nu unul. Arh. Emil Ivănescu este cel care a găsit o firmă extraordinară pentru transportul rutier, iar eu am găsit soluții pentru partea de transport naval. Căutarile noastre s-au îndreptat către firme care sa aibă experiență în transportarea obiectelor de patrimoniu, inclusiv automobile, și care să fie dotate cu toate utilajele posibile acestui tip de transport special.
Laura Albani: În momentul în care am avut contractele cu firmele de transport naval și rutier, am putut să facem asigurarea. Multe firme ne-au refuzat, pentru că trebuia o asigurare specială pentru obiecte de artă, perete- la-perete. Am găsit, pe ultima sută de metri, o societate de asigurari serioasă care a răspuns prompt solicitării noastre. Apoi, ne trebuia un certificat de export temporar, pentru că sunt obiecte de patrimoniu. Cu contractele semnate de Dl. Prof. Arh Emil Ivănescu în calitate de curator, Ministerul Culturii, ICR, și cu asigurarea am depus actele la Direcția de Cultură a Municipului București pentru certificatul de export temporar, cu foarte puțin timp înainte de a pleca obiectele la Veneția.
Laura Albani: Partea de ambalare a fost o altă etapă complicată și minuțioasă. Obiectele trebuiau ambalate special, atat cele de arhitectură cât și obiectele Muzeului. Fiecare machetă de arhitectură trebuia să aibă cutia sa, fiecare automobil trebuia să fie ambalat într-un anumit fel, încât să nu fie atins, lovit, toate fiind foarte sensibile. Totul a fost gata pe 26 aprilie, în ziua în care trebuia să plece. Plecarea s-a făcut noaptea, pentru că nu puteam să băgăm tirurile în Parcul Carol în timpul zilei. Tirul a fost și pentru mine o supriză, a fost un tir ca din povești, se dezmembra, se ridica, avea pante. Și au fost 3 tiruri, nu unul. Dacă nu ar fi existat această muncă uriașă de logistică, fără lucrările de restaurare și de conservare a obiectelor, care s-au facut cu mult simț de răspundere, automobilul Perșu, precum și celelalte obiecte tehnologice sau arhitecturale, nu ar fi avut ocazia să fie cunoscute de toată lumea.
Laura Albani: Este interesant faptul că automobilul Persu avea o altă culoare decât cea pe care știe lumea după atâția ani de expunere în Muzeu, acel argintiu. Din pozele alb-negru pe care le aveam nu puteam crede decât că acesta avea o culoare închisă, cel mai probabil negru sau negru albastru, cum se povestea. Când s-a facut expertiza și toate analizele chimice de laborator, dl. Postelnicu a descoperit culoarea originală pe o ușă. Era, de fapt, un kaki militar închis. Așa că am hotărât să readucem mașina la culoarea sa originală.
Laura Albani: Tot ce s-a făcut la restaurare s-a făcut manual, fără niciun fel de utilaje. Florian Marin a lucrat câte 8 ore pe zi, începând din ianuarie și până în aprilie, în fiecare zi, mai puțin duminica, într-un spațiu puțin adecvat din interiorul Muzeului, dar “la el acasă”. Intre timp, au fost depistate degradări la caroserie, la șasiu, ce au fost rezolvate în așa fel încât automobilul să poată participa în deplină siguranță la Bienala de Arhitectură de la Veneția. La interior a fost restaurată tapițeria, ceasurile de bord au fost completate cu unele originale, iar cele vechi au fost păstrate. Retromobil Club România ne-a donat cauciucurile, comandante în America, jantele fiind cele originale. A fost o muncă de echipă, muncă facută cu pasiune, fără interese pecuniare, ceea ce mai rar întâlnești azi. Rezultatul este uimitor și, fără falsă modestie, de felicitat.