„Istoria plină de speranță a Mihaelei Runceanu” este filmul documentar de lungmetraj, realizat de regizorul și scenaristul Gabriel Sandu și produs de Monica Lăzurean-Gorgan.
Filmările au început la începutul lunii iulie, la Buzău – orașul natal al faimoasei soliste, unde echipa de filmare a surprins imagini de la cea de-a X-a ediție a Festivalului de muzică ușoară pentru copii și tineret „Mihaela Runceanu – pentru voi, muguri noi”.
La 34 de ani de la sfârșitul brutal al Mihaelei Runceanu, regizorul Gabriel Sandu își propune să reconstituie viața artistei cu obiectivitate și echilibru, fără senzaționalismul cu care a fost abordată toată istoria, de-a lungul timpului. Mai jos, interviu cu Gabriel Sandu.
Pentru realizarea documentarului „Istoria plină de speranță a Mihaelei Runceanu”, regizorul Gabriel Sandu va utiliza un mix de tehnici documentare (interviuri, filmări observaționale și cercetări de arhive juridice), dar și procedee artistice precum reconstituiri teatrale, în încercarea de a recompune viața Mihaelei Runceanu.
Mihaela Runceanu a fost asasinată în noaptea de 31 octombrie/1 noiembrie 1989, cu puțin timp înainte de căderea regimului comunist. Cazul a fost rezolvat foarte rapid, vinovat a fost găsit un apropiat al artistei, iar motivul invocat a fost jaful.
Gabriel Sandu (34 de an) este artist multidisciplinar de teatru și film, regizor și scenarist, cu o experiență vastă în actorie și jurnalism. Piesale sale de teatru au fost traduse în engleză, franceză, maghiară, portugheză sau greacă, iar spectacolele pe care le-a regizat în București sau la teatre din țară au fost selectate în festivaluri naționale și internaționale.
Primul său scurtmetraj de ficțiune, “Dislocat”, a fost selectat în cadrul competiției TIFF 2022, secțiunea ZFR. În septembrie 2022, Gabriel a prezentat la SAC@Malmaison documentarul work-în progress „Ego trip”, în cadrul evenimentului Noaptea Albă a Galeriilor.
În paralel cu documentarul despre viața Mihaelei Runceanu, Gabriel mai dezvoltă, împreună cu Manifest Film, două proiecte de ficțiune, “Mândrie” (scurtmetraj) și “Uitasem” (lungmetraj). În toamnă, Gabriel Sandu va semna regia și scenariul pentru două spectacole – „Adrenalină”, produs de Teatrul Excelsior din București și „10 lucruri pe care le-am pierdut la Festivalul Mamaia”, la Teatrul de Stat Constanța.
B365.ro: De ce ați ales acest subiect pentru documentar?
Gabriel Sandu: Aveam un an când Mihaela pleca dintre noi, deci am cunoscut-o prin intermediul unor reportaje și al muzicii ei sensibile. Majoritatea subiectelor pe care le tratez în teatru sau în film sunt inspirate din viața reală, așa a fost mereu, nu e ceva căutat. Mă fascinează imediatul, dar mă interesează dimensiunile pe care realitatea le capătă în ficțiune. M-a mișcat mult povestea Mihaelei Runceanu și pe măsură ce am documentat viața ei și am făcut interviuri cu cei care au cunoscut-o, mi-am dat seama că nu a fost niciodată prezentată așa cum era ea, de fapt.
Gabriel Sandu: Mihaela Runceanu a fost prezentată mai mult senzaționalist în media și, cu excepția unor arhive foarte bine întocmite și cercetate de Mircea Nicolau pe topromanesc.ro, care e foarte pasionat de muzica ușoară românească, nu i-am surprins adevăratele culori, adică cele pe care eu le-am simțit în poveștile oamenilor. E păcat ca o personalitate precum cea a Mihaelei, despre care încă se vorbește la peste 30 de ani de la dispariție și care e încă ascultată, să nu aibă un film care să o reprezinte just. Sper să reușim să facem asta, facem toate eforturile, cu siguranță.
B365.ro: Știu că sunteți regizor de teatru, scenarist, dramaturg, dar aveți și experiență în jurnalism. Va ajută acest fapt în realizarea documentarului?
Gabriel Sandu: Da, absolut. Am scris timp de doi ani în presă, perioadă în care am aprofundat diferite subiecte care mă preocupau, apoi am revenit în teatru și film. A fost o pauză bună, în care m-am resetat puțin, m-am reconectat la mine printr-o muncă ușor diferită, care presupunea o anumită distanță și obiectivitate. De altfel, marea majoritate a temelelor pe care le abordez în teatru sau în film sunt documentate prin metode specifice jurnalismului. Subiectul Mihaela Runceanu l-am cercetat ani de zile, am stat luni întregi în arhive la Tribunalul București, m-am acreditat la CNSAS, deci jurnalismul rămâne o latură foarte importantă a muncii mele.
B365.ro: De ce filmul se numește “Istoria plină de speranța a Mihaelei Runceanu”? Titlul reprezintă deja o poziționare față de subiect.
Gabriel Sandu: Mi se pare important și interesant felul în care Mihaela Runceanu a rămas în memoria colectivă. Oamenii care au cunoscut-o pe Mihaela mi-au vorbit despre ea ca despre un om vesel, colorat, un om foarte viu căruia îi plăcea foarte mult să glumească, care trăia la limită și avea emoții intense. Cred că memoria ei a fost deprivată de toate acestea, când citesc despre ea în reportaje sau în alte surse nu acest gen de personalitate o regăsesc. Sigur, erau și vremurile, un sistem opresiv care nu te lăsa ca artist să te exprimi pe scenă prea informal, să fii același tu din viață. Dar acum trăim alte timpuri. Ori, aici intervine puterea filmului documentar, eu dând voce unor oameni care au cunocut-o și care nu s-au auzit până acum, poate că felul în care Mihaela va fi amintită de aici înainte va fi unul mai luminos, mai plin de speranța care i-a fost luată odată cu moartea ei violentă.
B365.ro: Ați început deja filmările la Buzău, la începutul lunii iulie. Acolo există un un festival de muzică ușoară pentru copii și tineret care-i poartă numele. Ce știu copiii, tinerii, despre Mihaela?
Gabriel Sandu: Festivalul există de la începutul anilor ’90 și a fost organizat in memoriam de tatăl Mihaelei, de domnul Nicolae Runceanu. Copii de la 6 la 18 ani cântă melodiile Mihaelei Runceanu, unii au niște voci fantastice și simt cântecele. Mi s-a părut important să surprindem cum interpretează melodiile ei niște fete născute după 2010. Anul acesta se întâmplă niște coincidențe. Eu lucrez la acest proiect de peste 5 ani și abia acum am început filmările. Domnul Runceanu mi-a spus că anul acesta se împlinesc 34 de ani de când Mihaela a murit la vârsta de 34 de ani. Și în momentul acela s-a aprins un beculeț în mintea mea, pentru că paradoxal, la momentul la care am început filmările eu am încă 34 de ani, o lună și ceva mai târziu să le fi început aș fi avut 35. Și nu se termină aici: actrița Oana Pușcatu, care va interpreta rolul Mihaelei Runceanu în scenele de re-enactment, va împlini 34 de ani exact în luna noiembrie, atunci când când vom filma primele secvențe cu ea. Eu nu cred în numerologie, în astrologie, însă Mihaela era foarte pasionată de cifre, de coincindențe. Și, nu știu, la urma urmei sunt genul ăsta de coincidențe, de întâmplări, care, chiar dacă nu crezi în cine știe ce însemnătate a lor, nu au cum să nu te miște.
B365.ro: Poate că ține de Destin. Mihaela Runceanu a avut un sfârșit violent, personalitatea ei a fost obturată de tot felul de teorii ale conspirației, de multe prezentări senzaționale. Este o responsabilitate pentru dumneavoastră să aflați și să prezentați adevărul prin acest film? Care este adevărul?
Gabriel Sandu: Prin metodele cu care lucrez, pot doar să coroborez sursele, să le verific și să elimin tot ceea ce ține de teoria conspirației. Oamenii nu o cunoșteau, de fapt, erau vremuri în care artiștii nu dădeau interviuri care ar fi putut să reflecte personalitatea lor reală. Mihaela Runceanu nu avea avantajul pe care-l au artiștii din ziua de azi, acela de a se exprima liber, de a da interviuri frecvent. Personalitatea și farmecul ei au fost suprimate în tot acest proces. Eu și acum sunt într-un proces de investigație, dar scopul filmului meu nu este ca lumea să afle mai mult decât ceea ce justiția a stabilit. Responsabilul pentru crimă există, respectivul a fost condamnat, știm că și-a ispășit pedeapsa, dar el nu va avea un loc central în filmul meu. De altfel, am făcut o înțelegere cu familia Runceanu prin care am convenit să nu îi arăt figura. Chestiune cu care sunt cât se poate de acord: a ocupat prea mult spațiu public în ultimii 30 de ani.
B365.ro: Deci, nu aveți un interviu cu cel condamnat?
Gabriel Sandu: Nu voi face un interviu, pentru că în documentarea mea am văzut zeci de interviuri cu el și nu cred că mai este nevoie de încă unul. De altfel, dacă voi folosi ceva din acele interviuri, înțelegerea mea cu familia Runceanu este să îi acoper fața. Doar dacă voi avea nevoie de ceva, în sensul construirii narațiunii poveștii. Cred că el a ocupat suficient de mult spațiu în detrimentul Mihaelei, pentru ca să îi mai ofer și eu un loc în film. Este o alegere de valori, este o alegere estetică, stilistică și cred că povestea Mihaelei Runceanu poate fi spusă și fără el.
B365.ro: Povestea va fi spusă și printr-un spectacol de teatru?
Gabriel Sandu: Eu am scris o piesă de teatru despre povestea Mihaelei Runceanu, așa cum am înțeles-o eu, iar părți din această piesă vor fi filmate. Vor fi secvențe de dialog, de monolog ale Mihaelei. Oana Pușcatu, actrița care va interpreta rolul Mihaelei.
B365.ro: De ce era atât de specială Mihaela Runceanu? Ce o diferențiază de artiștii din generația ei?
Gabriel Sandu: Cred că prin felul în care interpreta muzica, unul aparte. A trăit într-o epocă a marilor voci, puternice, foarte sonore: Angela Similea, Corina Chiriac, Mirabela Dauer. Mihaela venea cu un stil de interpretare care părea a fi fără efort, de multe ori șoptea, vorbea. Genul acesta de interpretare atipică cred că o poziționa într-o zonă sensibilă; ea nu mergea pe forța brută, ci pe un cânt special și e posibil ca asta să o fi diferențiat de alții din generația ei.
Filmările pentru documentar vor fi reluate în toamnă, cu participarea actriței Oana Pușcatu, și se vor întinde pe tot parcursul anului 2024. Premiera documentarului este planificată pentru anul 2025. Documentarul este produs de Monica Lăzurean-Gorgan prin casa de producție Manifest Film, este realizat cu sprijinul Centrului Național al Cinematografiei și cu suport pentru dezvoltare oferit de HBO Max.
Monica Lăzurean-Gorgan este producătoare și regizoare cu peste 10 ani de experiență în producții de film documentar și co-producții internaționale. Printre filmele la care a lucrat în calitate de producător, co-producător, producător delegat sau regizor se numără: „Acasă” (r. Radu Ciorniciuc), „Chuck Norris Vs. Communism” (r. Ilinca Călugareanu), „Timebox” (r. Nora Agapi), „Doar o răsuflare” (r. Monica Lăzurean-Gorgan), „Din dragoste cu cele mai bune intenții” (r. Adrian Sitaru), „Colivia” (regia Adrian Sitaru), „Dacii liberi” (r. Monica Lăzurean-Gorgan și Andrei Gorgan).
