Salutare și bun venit la “mănânc pentru tine”. Mi-a fost dor să mănânc până nu mai pot respira. Am luat salariul, așa că m-am gândit să mă premiez ca un om simpu, așa că m-am tuns și-am ieșit la masă. Am fost și-am mâncat la FROG, un bistro mișto din București, redeschis după o lungă perioadă de timp. Un bistro ca o junglă mică, verde, plin de culoare, gusturi și texturi.
De tuns, m-am tuns la Igiena, la băiatu’ meu de la Salon Igiena Rebelle, de pe Șoseaua Pipera, că nu puteam să mă prezint la judecat crâșme arătând ca primarul Bucureștiului după trei luni de mandat. Tuns, frezat și aranjat barbă: 55 de lei, cu tot cu 10 lei ciubuc. S-a primit, s-a dat pe la barbă, și din barbă-n buzunar, pe dreapta.
Pe Vasile Lascăr 24 răsare un bistro drăguț, discret și intim, foarte verde, plin de plante la interior. Dacă nu ești atent, poți trece lejer pe lângă el. Doar 2-3 mese așezate pe trotuarul îngust, plus o băncuță cu pernuțe. Nici măcar nu poți s-o numești terasă. Să-i spunem “în fața barului”. Mesele sunt destul de micuțe, după posibilități. Dacă ai peste 1,85, ca mine, tre’ să faci cumva să încapi sau să-ți întinzi picioarele în lateral. Probleme de oameni înalți.
La parter îți scalzi ochii în toate minunățiile pământului, de la quicheuri, torturi, wrapuri, pâine cu tot felul de umpluturi, până la cocktailuri și punchuri cu fructe de sezon. E minunat. E loc și de “muncit” în fereastră, ca la Amsterdam, cum face tipul ăsta, spre exemplu.
Bar cu zeci de pahare fancy, de cocktailuri, gin și alte nebunii. Pimpin’. Sus, la etaj, e loc de balotat, frumos decorat, cu luminițe și multe plante. Drăguț, finuț, primitor.
Îmi place să cred că există un loc pentru fiecare stare emoțională pe care o trăim. Și cum dragostea e cel mai puternic și înălțător sentiment pe care îl poate trăi o ființă umană, cataloghez FROG ca locul perfect pentru a te îndrăgosti de el, sau de ea, cât și pentru a-ți vindeca sufletul după o relație în care nu tu ai trimis mesaje la toate panaramele de pe internet. De ce să plângi, când poți să mănânci? Mâncarea este cel mai bun psiholog. Poate ai nevoie de un quiche cald pe care să te descarci. Sau poate vrei să vorbești cu un tort de ciocolată. Nu mă crezi? Uite o vitirină plină de pansamente sufletești. Trebuie doar s-alegi.
Nu plânge, mănâncă. Mai mult.
Câte un pic din toate. La capitolul desert, exceptând portocalopita, am optat pentru jumătate de porție din fiecare, că-i greu să reziști atâtor atracții.
Sau când salata bate quicheul. Fără a lua din meritele acestui quiche fin, se simte că FROG stă bine și la capitolul salate. Da, quicheul e fin, da quicheul e gustos, da, e ce trebuie în combinația cu sparanghel și gorgonzola, dar salata de lângă, garnitura? Awesome! Nici măcar nu e mare chestie: câteva frunze, niște avocado pasat și o vinegretă pe bază de dulceață de fructe de pădure. Oare asta să fie? De asta-i atât de bună salata? De la vinegretă? Până să-mi dau seama, s-a dus. De-ar mai fi fost.
Chestia asta nu e nouă. FROG experimentează mult pe partea asta de pâine. În fiecare zi/săptămână, fac pâine cu diferite umpluturi. Azi e cu ceva, mâine cu altceva. Nu prea știi ce-o să primești. Trebuie să întrebi.
La mine la țară, la Piatra Șoimului, burdufului i se spunea brânză iute. Iarna, bunică-mea împingea o mămăligă mare și vârtoasă, scotea un borcan de 800 cu burduf, câteva linguri de tochitură, un lighenaș de murături reci de la beci și sătura toată șatra lu’ papuc, de nu mai auzeai musca.
Revenind, primești o felie de pâine proaspătă, groasă de două degete, cu textură de pâine de casă în care se simte burduful, dar mai ales pasta de măsline. Mai mult gust de măsline, mai puțin de pesto. Un starter bun, da’ parcă l-aș fi uns cu niște unt bun, sărat, pentru extra funkyness. Doar o sugestie.
Cândva, spuneam că trebuie făcut un top 10 prăjituri pe care le poți mânca în București. Poate cineva care scrie bine despre mâncare să facă lucrul ăsta într-o zi. Cine știe.
Deși sună a fosilă de prăjitură din Cretacic, portocalopita e, fără îndoială, în topul meu de prăjituri preferate din București. Undeva pe locul 2. Deosebit de simplă, cu o textură molicică, perfect însiropată și deosebit de fresh. Portocalopita surprinde prin gustul ei fin și plăcut de portocală. Zeci de foi de aluat create de la 0, îndesate una peste alta și însiropate cu sirop de portocale și cred, sper, niște iaurt. E prea moale ca să nu aibă iaurt. Fac mea culpa dacă n-are iaurt. O mi-nu-nă-ți-e. Orice om merită o portocalopită. Porție întreagă.
Pavlova, tortul. Arată ca un norișor, se simte ca un norișor, are gust de…bezea. O feliuță frumoasă cu margine crocantă de bezea și un interior semidulceag, peste care dăinuie mure proaspete și o feliuță de caisă. Combi delicios de bezea cu fructe proaspete. Like it! Jumătate de porție pentru mine, căci portocalopita ocupă mult loc, și încă n-am terminat de mâncat.
Poate cel mai “banal” desert din meniu. Un cheesecake ce poate deveni reper măcar pentru celelalte localuri cu acest tip de desert în meniul lor. Brânză fină într-o crustă perfectă. Nu te chinui să rupi marginea cu lingurința, nu. Totul merge uns, cap coadă, fără să împrăștii prăjitura prin toată farfuria. Limeul oferă kickul de freshness perfect, echilibrat frumos cu mentă. Mai trec pe la acest cheesecake, îl mai ascult.
Stau să mă gândesc acum de ce l-am luat și n-am ales vreun tort din cele 5 care-mi făceau cu ochiul din vitrina cu suspine de mai sus. Răspunsul e simplu: de prost.
Pe tejgheaua FROG era acest recipient mare, ca un borcan imens, pus pe bar, invadat de mentă și plin de punch de culoare roșie. Miroase bine, nu e dulce, și ai refill gratuit, pentru că…punch. Punch și de la capăt! M-am răcorit numai bine cu băutura asta, după o masă mai mult decât copioasă.
Nu regret nimic. Am luat salariul, am fost la Frog și mi-a plăcut.
Total “Broscuța Fandosită” (așa scrie pe bon): 74 de lei.
Mult, puțin? Decide tu.
Voi mai mânca de la FROG: OAC!
Cam atât pentru astăzi. Să ne fie de bine! Am mâncat și azi pentru tine.
Pentru alte idei de locuri cu mâncare din București, uite pe unde-am mai mâncat pentru tine: