BAZAR

IZVORUL TĂMĂDUIRII 2014: Minunea de la Maglavit adună credincioșii de IZVORUL TĂMĂDUIRII

IZVORUL TĂMĂDUIRII 2014: Cu prilejul sărbătorii hramului, slujba Sfintei Liturghii va fi săvârşită de un sobor de preoţi şi diaconi în frunte cu arhiepiscopul Craiovei şi mitropolit al Olteniei, Irineu. Răspunsurile la strană vor fi date de Grupul Psaltic ‘Sfântul Mare Mucenic Dimitrie’ al Catedralei Mitropolitane din Craiova, dirijat de prof. Victor Şapcă.

Piatra de temelie a Mănăstirii Maglavit a fost pusă în anul 1935 de episcopul Vartolomeu Stănescu al Râmnicului, pe locul minunii căreia i-a fost martor ciobanul Petrache Lupu, căruia i s-a arătat Dumnezeu şi a cărui poveste a fost răspândită în întreaga ţară. Pe locul unde s-a petrecut minunea s-au adunat mii de oameni, mulţi dintre ei bolnavi, pentru a fi vindecaţi. La scurt timp, mănăstirea a devenit un loc important de pelerinaj din România. Mănăstirea este desfiinţată în timpul regimului comunist şi reînfiinţată, cu hramul ‘Izvorul Tămăduirii’, în anul 1990, cel de-al doilea hram fiind ‘Naşterea Maicii Domnului’. În prezent, Mănăstirea Maglavit este aşezământ monahal de maici.

În urmă cu cinci ani, cu binecuvântarea ÎPS Irineu, osemintele lui Petrache Lupu au fost deshumate din cimitirul parohial şi aşezate de-a dreapta bisericii.

IZVORUL TĂMĂDUIRII –MINUNEA DE LA MAGLAVIT: istoria unui mister

În vara anului 1935, o Românie întreagă n-avea ochi decât pentru Maglavit. Localitatea din Oltenia în care ciobanul Petrache Lupu pretindea că l-a văzut şi a vorbit cu Dumnezeu. Foarte repede, societatea s-a împărţit în tabere: unii i-au zis ciobanului „nebun”, alţii „sfânt”, unii au bănuit că-i vorba de o escrocherie. Cert e însă că puhoaie de oameni au pornit-o înspre Maglavit, convinşi de virtuţile tămăduitoare ale locului. La 75 de ani de la „vedenia” lui Petrache, „Historia” vă spune cine a câştigat de pe urma ciobanului, cum a fost exploatat politic Maglavitul şi care a fost atitudinea Bisericii faţă de fenomen.

IZVORUL TĂMĂDUIRII – Cazul Petrache Lupu apare în contextul unei calamităţi naturale de proporţii, care declanşează la rândul său o profundă criză religioasă. Astfel, între 1930-1935, o secetă puternică reduce dramatic şeptelul locuitorilor din comuna Maglavit şi le pârjoleşte păşunile.

În aceste condiţii de secetă teribilă, unul dintre ciobanii comunali, Petrache Gh. Lupu, ar fi fost martor la o apariţie divină, trei vineri consecutiv, în zilele de 31 mai, 7 şi 14 iunie 1935. Apariţia ar fi fost de forma unui moş care plutea pe deasupra pământului; moşul nu putea fi văzut decât de cioban, era impozant, iar părul său îl acoperea în întregime, ca un veşmânt – încât nu i se vedeau decât degetele picioarelor şi chipul. El i-ar fi poruncit lui Petrache să le spună oamenilor că dacă nu se pocăiesc, nu merg la biserică, nu respectă repaosul din zilele de sărbătoare şi de duminică şi nu postesc miercurea şi vinerea, „are să le rupă muncile”.

IZVORUL TĂMĂDUIRII – O mireasmă mai îmbătătoare decât mirosul oricăror flori de câmp cunoscute se răspândea din acest personaj. Prima reacţie a ciobanului a fost frica, urmată de neîncredere; moşul, însă, a insistat pe lângă păstor să le vorbească oamenilor despre el şi ameninţările sale, astfel că, în prima duminică, Petrache Lupu a relatat faptul în faţa oamenilor prezenţi în biserică la slujbă, în prezenţa preotului paroh Nicolae Bobin; receptivitatea lor a fost de bun-augur pentru intenţiile reformatoare ale ciobanului insuflate de Tatăl Ceresc.

La punctul numit „La Buturugi” din afara satului, unde a avut loc prima apariţie, ciobanul a săpat o fântână alături de care a ridicat o cruce din lemn, pe care a notat numele său şi amintirea viziunii sale şi îndemnul ca oamenii „să închine, să pupe”. Ulterior, apa fântânii a fost considerată a fi făcătoare de minuni.

TRADIŢII ŞI OBICEIURI DE IZVORUL TAMADUIRII

În fiecare an, in prima vineri dupa PAŞTI, Biserica Ortodoxa sarbatoreste IZVORUL TAMADUIRII. Este un praznic inchinat Maicii Domnului, menit sa arate rolul Fecioarei Maria in lucrarea mantuirii oamenilor. Numele de IZVORUL TAMADUIRII aminteste de o serie de minuni savarsite la un izvor aflat in apropierea Constantinopolului.

TRADIŢII ŞI OBICEIURI DE IZVORUL TAMADUIRII

Potrivit traditiei, Leon cel Mare, cu putin timp inainte de a ajunge imparat, se plimba printr-o padure din apropierea Constantinopolului. Intalneste un batran orb care ii cere sa-i dea apa si sa-l duca in cetate. Leon va cauta in apropiere un izvor, dar nu va gasi.

TRADIŢII ŞI OBICEIURI DE IZVORUL TAMADUIRII

La un moment dat, a auzit-o pe Maica Domnului spunandu-i: „Nu este nevoie sa te ostenesti, caci apa este aproape! Patrunde, Leone, mai adanc in aceasta padure si luand cu mainile apa tulbure potoleste setea orbului si apoi unge cu ea ochii lui cei intunecati”. Leon va face ascultare si astfel, va gasi un izvor din care ii va da orbului sa bea. Ii va spala fata cu aceasta apa, iar orbul va incepe sa vada.

TRADIŢII ŞI OBICEIURI DE IZVORUL TAMADUIRII

Dupa ce a ajuns imparat, Leon a construit langa acel izvor o biserica. Mai tarziu, imparatul Justinian (527-565), care suferea de o boala grea, s-a vindecat dupa ce a baut apa din acest izvor. Ca semn de multumire a construit o biserica si mai mare. Aceasta biserica a fost distrusa de turci in anul 1453.

TRADIŢII ŞI OBICEIURI DE IZVORUL TAMADUIRII

De-a lungul timpului, apa acestui izvor a vindecat multe boli si a tamaduit diferite rani si suferinte.

De IZVORUL TAMADUIRII, se sfinţesc apele. Creştinii ortodocşi vin, în ziua in care se sarbatoreste IZVORUL TAMADUIRII, la biserică pentru a lua parte la slujba de sfinţire a apei, cunoscută şi sub numele de Aghiasma Mică.

După ce preotul a sfinţit apa, îi stropeşte pe credincioşi în timp ce se cântă troparul „Mântuieşte, Doamne, poporul Tău”.


Recomandarile noastre


Parteneri

Back to top button