Ginel, chirurg, Calea Victoriei nr. 2 la etajul IV. Lica, actriță, strada Herastrau nr. 13. Ginel, Facultatea de Medicină Iași. Lica, fiica lui Gheorghe Gheorghiu Dej, șeful României din anii 1950.
Ginel, divorțat, “libertin”. Lica, măritată cu Ministrul Comerțului, copii. Ginel era între operații. Lica terminase “Erupția” (1957), fusese distribuită în film la ordinul tatălui Dej. Dej nu-i refuza nimic Licăi, nici măcar o rochie de la Paris.
Ginel stă la o masă într-o crâșmă, singur la masă. Intră Tanți, Cezar și Lica. Cei trei privesc descumpăniți, deznădăjduiți. E plin. N-au unde să bea un vin. Ginel le face semnul „Stați cu mine!”. Tanți și Cezar o prezintă pe Lica. Ginel, înalt, star de cinema, mâini subțiri de chirurg, dezinvolt, surâzător, pus pe nonșalanță și distracție, dornic de anturaj, făcuse o operație unică în Europa (sora lui Ginel, Sorana Stanca). În dosarul de la Securitate, era descris destul de neprioetenos:
A fost un element neserios și nu dădea importanță cursurilor predate. Datorită acestei comportări, nu a reușit să-și însușească cunoștințele necesare. Dă dovadă de nepăsare față de îngrijirea bolnavilor, privește munca profesională cu superficialitate. Este pregătit mediocru și nu se străduiește ca să-și însușească cunoștințele necesare, este comod, îngâmfat și se ocupă de a-și crea popularitate ieftină lăudându-se că are legături cu oameni mari.
Nici pentru Lica lui Gheoghiu Dej, descrierile nu erau infinit mai cumsecade. Paul Cornea, fostul șef al Direcției de Cinematografie, o zugrăvea așa:
Avea un cap frumos, cu trăsături regulate, dar inexpresive, era scundă şi avea picioare scurte. O dezavantajau însă considerabil rigiditatea gesturilor, caracterul lemnos al mişcării scenice, îndeosebi rostirea: cea mai banală propoziţie suna în gura ei placid şi fals. Oricâtă osteneală şi-ar fi dat cineva s-o corecteze, presupunând că ar fi avut curajul s-o facă, ar fi fost inutil: ea era încredinţată că posedă calităţi de star, iar un anturaj iresponsabil îi întreţinea convingerea, prin linguşeli inadmisibile. Ruptă de realitate, crescută în serai – din momentul accederii tatălui la putere – incultă, capricioasă şi răsfăţată, dispunând indirect de o influenţă enormă, neezitând în alegerea mijloacelor, ea devenise un personaj temut, pe care până şi înalţii funcţionari de partid se străduiau să-l evite.
Cezar Grigoriu fusese amenințat cu eliminarea din breasla cântăreților, i se înscenaseră scene de infidelitate. Căzuse în capcană, făcuse amor cu o agentă a Ministerului de Interne. Fusese pozat, șantajat. I s-a spus că Broscuța Oac va fi arestată, torturată (el era unul dintre compozitorii Broscuței, era al treilea frate Grigoriu). Tanți scoate cuțitele la Tata Dej. Tanți urlă, nu crede nici o bazaconie. Tanți și Cezar s-au căsătorit în cele din urmă. Tatăl Dej a slăbit puterile asupra lor. Frustrat, cu puteri înoite s-a aruncat val vârtej asupra Licăi. S-o protejeze de ce e rău.
Ginel schimbă numerele de telefon cu Cezar, acolo, în crâșmă. Se mai caută la telefon, se revăd curând la o petrecere dată de Tanți. Lica și Ginel se revăd și de atunci devin nedespărțiți. În 1958 erau peste tot împreună.
Licăi îi place pe Calea Victoriei nr. 2, la etajul IV. La mătușa Gina are loc o ceremonie de logodnă mai în glumă, mai în serios. Prieteni din toate părțile au fost prezenți. Lica venea zilnic la Spital, îl aștepta la ieșirea din operații și porneau prin soarele de iarnă ori prin ploaia de vară spre casă. El (rezultă din înregistrările Securității) o întreba când se mută împreună. Ea deja îi spusese soțului ei că mariajul lor s-a încheiat.
Tata Dej află tot. Începe șantajul mic: îi ia mașina Licăi, cică să nu mai ajungă așa repede la întâlniri, să simtă disconfortul lumii lui Ginel. Tatăl rănit amenință: Ginel e un afemeiat ș-un legionar. Lica bate cu piciorul în pământ: vrea să se căsătorească! Tatăl urlă de durere. Ginel fumează nervos. Cei doi iau mașini de piață și se duc prin mahalale. Sunt văzuți ba abătuți, ba dezlănțuiți. Spun tuturor că-s soț și soție și că-s în luna de miere. Se joacă de-a pierderea escortei. Se știu urmăriți și vor să scape de “coadă”. Prigoana îi leagă mai mult. Tatăl trece noaptea târziu pe la Lica: îi varsă tot clocotul lui. Nu, ăsta e un putregai! Un om care o nenorocește. Lica îi spune că-l iubește și Tata Dej e fără inimă, e un dictator, că o terorizează ca pe sora ei, ca pe Tanți.
Lica filma “Avalanșa”, era 1959:
Ginel și Lica părăsesc Bucureștiul. Stau împreună, se trezesc, mănâncă, dorm, se plimbă, se așteaptă, se ajută. Împreună sunt la Piatra Neamț. Ieșeau în decor. Sperau ca Natura să-i înțeleagă, să le dea pace Tatăl.
Într-o seară, se întorc în București. Fiecare la casa lui. Lica vroia să se primenească. Urmau să se vadă mai târziu, să danseze la cina unui prieten. Tovarășul doctor Plăcințeanu? Este arestat în apartamentul lui din Calea Victoriei nr. 2. Ea îl așteaptă în Herăstrău 13, să meargă la dans. El întârzie. Ea sună la telefon. Telefonul sună în gol. O oră. Lica vine pe Calea Victoriei. Cade năucită de durere: i se spune că Ginel este arestat. Lica a rămas tablou, discută cu un bărbat cu dinți de metal. Îl tot întreabă, sluga Tatălui cu dinți de metal îi dă același răspuns. Lica se duce și dă târcoale casei Ministrului de Interne, Drăghici. Nu intră, îi e teamă de soția acestuia, căreia i se aude glasul acru. Era riscant să intre. Putea să strice lucrurile mai rău. Lica se duce acasă. Urlă ca un animal. Vrea să se otrăvească. Tatăl suprem nu-i răspunde la telefoane. O lună se vede doar cu sora lui Ginel. Merg la pușcăria Văcărești, speră că-i acolo, speră să-l vadă, speră să prindă o veste despre Ginel. Tatăl Dej își recunoaște fapta. Lica sare hienă la gât.
Și motive se găsesc. Ginel este acuzat că făcea contrabandă cu ciorapi de nylon. Stupid. Dar, da, ciorapii de nylon erau un lux, erau „la negru” pe piața comunistă a acelor ani. Ciorapii au dus către o sursă, nevasta unui ambasador occidental.
Ginel e acuzat de trădare a intereselor naționale într-un stat comunist. Un biet unchi Ion îi dă un telefon lui Ginel. Să întrebe ce mai face. Unchiul Ion scrisese cândva, demult, articole pronaziste în presa vremii. Ginel e acuzat că e legionar, ca unchiul. Ginel e anchetat, torturat de Directia a II-a. Împreună cu Ion, unchiul său.
Tatăl Dej, sadic, îi explică fiicei toate dovezile. Îi spune cât de ticălos e Ginel, o lepră. În „Urzica”, revista umoristică a vremurilor, se scrie despre Ginel. Era înfierat cu ură. Că e un doctor fără inimă, că e murdar în saloanele lui. Tatăl își ia puteri dintr-o Lica zdrobită. Tatăl comandă tortură la sânge. Vrea ca Ginel să renunțe la Lica. Ginel recunoaște orice, că e trădător, că făcea contrabandă pentru piele fină, că e murdar în saloane, că unchiul a scris niște articole. Ginel e tocat, torturat, terminat.
Ginel e aruncat în penitenciarul din Râmnicu Sărat. „Coafat la cap” de însuși Vișinescu. Nu renunță. Sau mai bine zis nu i se mai aude glasul. E în colaps.
Lica, după ani de actorie, divorțează. Tatăl Dej care putea omorâ pe oricine n-a putut opri legenda lui Ginel. Lica se căsătorește. Tatăl Dej moare în chinuri. Timpul actoriei Licăi s-a dus pe apa sâmbetei. Se spune însă că Lica a rămas cu o ciudățenie. Cine ar fi încercat să-i pună mâna pe portofel,ar fi fost sfârtecat. Ginel, se spune, era într-oo poză mică în portofelul Licăi.
Gheorghe Plăcințeanu privea dintr-o poză. O poză care era într-un buzunar cât o palmă. O poză care era cât buricul degetului. Ginel obișnuia s-o mângâie pe Lica cu buricul degetului. Și-i spunea că nu s-a gândit înainte s-o vadă că ea există pe lume.
Ultima apariție a Licăi ca Zână a fost, în “De-aș fi… Harap Alb”
Nota B365.ro: #I❤️InBucharest – alte iubiri din București, mai jos: