Malvinița, ce să facă ea în București, în timp de război ș-apoi pe vreme de incertitudine? Păi, ce să facă? Iubește. Avem o teanc de scrisori de la Malvinița Burghele umblând cu chirie cum erau vremurile. Dar iubind, oriunde pe vreme de război, ori după aceea, pe vreme de lipsuri și de început de comunism. Uite cine mi-este Malvinița, o știm dintr-o rătăcită autobiografie, făcută după 1945:
Subsemnata, Burghele Malvina, domiciliată în Bucureşti, Bulevardul Republicei nr. 67, m-am născut la 20 Februarie 1906, la Cernăuţi, URSS şi, după absolvirea liceului, am obţinut licenţa în litere şi filosofie a Universităţii din Cernăuţi, precum şi diploma de capacitate pentru limbile franceză şi germană, eliberată de Ministerul Învăţământului din Bucureşti. Ulterior am obţinut diploma de traducător cu nr. 351 pentru limbile franceză, germană şi engleză, eliberată de comisia specială de pe lângă Academia RPR, pentru stabilirea calităţii de traducător.
Asta era, birocratic, Malvinița. Să vedem acum cum era ea iubită. Publicăm scrisori inedite de-ale lui Andrei A. Cernea, aflat în armată, sau venit în București în permisii. Trimise cu curieri ori lăsate pe masă, în cuibul dragostei. Andrei o iubea cum o să vedeți pe Malvinița. dar își iubea și Tatăl.
Chérie,
Plec la Predeal, deşi n-aş prea fi vrut, deoarece pleacă şi tata; asta ar fi însemnat, rămânând eu în Bucureşti, iar el plecat, că aş fi putut sta la tine de sâmbătă până luni dimineaţa.
Te rog foarte mult să mă ierţi că nu te-am văzut înainte de plecare. Te-am căutat totuşi la cotitură azi de la 10 şi jumătate la 11 şi un sfert, dar n-ai venit. Eu mă întorc luni la prânz, iar la ora 17 voi avea fericirea să te văd. Te strâng în braţe şi te sărut mult, mult, mult
A ta păpuşică, Andrei A. Cernea
PS – las cheia pe masă. tell me: do You love me?
Bucureşti, 28.mai. 943
Drăgălaşa mea Malvina,
Întradevăr eşti cam ţicnită, nu mult, dar totuşi eşti. În România ceaiul (?) nu se bea aşa cum îl bei tu. Sărut ochiul și aluniţa și o sprânceană de sub geană
Pour rien au monde… Începi să dai semne îngrijorătoare. Ţipete isterice, râsete lugubre şi multe altele… Andrei A. Cernea
2 Iunie 943, ora 20.30
Chérie,
Iartă-mă, te rog foarte mult, iartă-mă că am întîrziat, dar mi-a fost imposibil să scap mai devreme.
n-am fost acasă, în familie, ci la regiment şi, fiindcă, de când m-am întors din concediu, am fost numit adjutantul regimentului, a trebuit să mă duc şi miercurea după masă.
dar nu numai atât: eu nu pot pleca înaintea colonelului şi chiar dacă astă seară m-a adus cu maşina până aici nu mi-a folosit cu nimic, fiindcă tot am întârziat.
te rog încă o dată – iartă-mă. dar nu e vina mea. n-am avut cum să te anunţ. ca un om politicos, îmi cer scuze.
dar acum,
nu ţi-am spus de atâtea ori că vin în orice caz? chiar dacă întârzii? și întârzierile nu sunt datorate neglijenţei mele, ci cazurilor fortuite sau de forţă majoră.
de ce ai plecat, când de atâtea ori am venit şi niciodată n-am lipsit?!
adler nu putea pleca decât la 8 fără un sfert, iar eu am venit cu 45 de minute în urmă! Era mare lucru dacă mă aşteptai, ştiind că voi veni?
Îţi sărută mâinile şi te doreşte Andrei A.Cernea
Mâine la şase şi jumătate. Mergem la teatru.
14 Iulie 943
Chérie,
Iartă-mă, te rog, dar, ca de atâtea ori, nu-i vina mea că voi lipsi de la rendezvous. după cum cred că-ţi închipui şi tu, trebuie să plec la Predeal azi la 12. Rezistenţa mea e zadarnică. n-am putut să schimb hotărârea consiliului de familie.
Scumpa mea, te aştept la Predeal Miercuri la 9. te rog, te implor să vii şi să nu mă laşi singur.
Eu îţi voi da un telefon miercuri către 12 şi jumătate – 13 şi jumătate la 6.16.89, la Alexandreasca.
Te mai rog încă o dată să nu cumva să nu vii. Că se întâmplă mare nenorocire. voi veni eu la Bucureşti.
Te aştept, vino, te rog!
[Bileţel nedatat]
Îţi sărută mîinile şi te doreşte Andrei Cernea
Chérie,
cu tot regretul trebuie să te anunţ că am fost silit azi la ora 12 să plec la Predeal.
N-am putut face nimic, deşi am încercat să rămân. Dar tata a sărit de doi coţi în sus.
Iartă-mă, te rog, dar nu e vina mea şi cred că mie îmi pare cel mai rău.
1 noiembrie 943
Te sărută mult şi te doreşte al tău Andrei
chérie
Speram că te voi găsi acasă, dar, după cât se vede, m-am înşelat. Nu ştiu unde eşti. (scrisul mi-e cam ilizibil, am băut puţin cam mult astăzi.)
Aş vrea să fiu astăzi sincer de tot faţă de tine, aşa cum n-am mai fost niciodată. Generalizez poate, dar omul este foarte mincinos şi prefăcut. Nu ştiu dacă am să pot.
nU sE PoatE.
sunt un bolnav căruia îi vine să borască.
12XI943
Scumpă dnă Burghele,
You are always in my Heart!
Zău că da.
Considerând ca o mare onoare pentru mine comisionul ce mi l-aţi dat aseară, am fost la cotitură şi am întrebat ceea ce m-aţi pus să-l întreb pe patron, adică dacă ţine deschis duminica dimineaţa.
El, patronul, mi-a răspuns la cum l-am întrebat, adică dacă te poţi duce duminica dimineaţa, adică tocmai ceea ce m-aţi rugat dumneavoastră, el – patronul – a răspuns în mod afirmativ, zicând că da, ceea ce înseamnă că vă puteţi duce duminica şi la coafor. deci fără nădejde te poţi duce la Juger duminica dimineaţa.
Să lăsăm gluma şi să fim serioşi: te poţi duce duminica dimineaţa deoarece e deschis, lucrează până la prânz.
deci:
auleu, nene Marine, nu-mi dăduşi gaura bine, Mi-o dăduşi cam în pieziş și mă doare când mă piş…
30.XI.1943
Te aştept să vii
și tu întârzii
azi ţip că e Sfântul Andrei
Îţi spun curat că te iubesc
și tu ai putea, dacă vrei
să-mi spui cel puţin să trăiesc
Îţi sărută mâinile şi te doreşte
Cernea
Marţi, 18 Ianuarie 944
Chérie,
M-ai pus în ambiţie şi de aceea vreau să-ţi arăt că pot să scriu fără greşeli ortografice, deşi nu sunt decât în rezervă ofiţer al armatei regale române…
Recunosc însă că este numai un pretext de a-ţi scrie şi că adevăratul motiv îl vei descoperi tu mai jos, fiindcă, după câte ştiu, eşti nu numai inteligentă, dar şi înţeleaptă.
Aşadar, îţi plac libertatea şi independenţa. Și mie mi plac. să fac ce vreau, când vreau şi cum vreau. Să nu existe nimeni care, măcar numai prin prezenţa lui sau numai pentru consideraţia pe care aş aveao faţă de el, să mă stânjenească sau să mă indispună în ceea ce aş face eu. Fiindcă, deşi nu totdeauna facem un lucru rău, în împlinirea unei plăceri sau dorinţe de ale noastre, totuşi se va găsi întotdeauna cineva în apropierea noastră care să spună că n-am procedat tocmai bine sau, chiar dacă nu spune nimic, îi simţim totuşi dezaprobarea prin felul în care ar căuta, eventual, să ne ia apărarea.
să nu-mi spună nimeni că bamele, ce mie îmi plac foarte mult, sunt scârboase sau că iubind sau adorând pe cineva cu 15 ani mai mare ca mine nu constituie nicio gravitate, fiindcă nu-i nimic serios şi că sunt numai deale tinereţii valuri ce vor trece cu siguranţă odată cu vârsta inerentă proverbului: „tot ce sboară se mănâncă”.
(toţi se cred foarte inteligenţi şi dotaţi cu o mare experienţă a vieţii în a-ţi da sfaturi, uitând totuşi cu toţii de o prea banală zicală a lui Pitigrilli: „nu-mi da sfaturi, pot greşi şi singur!”.)
Scumpa mea, iubita mea, şi eu iubesc libertatea, şi nu numai eu, dar toţi, toată lumea o iubeşte. dar cu toţii, iubind-o prea mult, o depăşim. confundând această dorinţă supremă de libertate de care dispunem, ne credem îndreptăţiţi de a interveni şi în viaţa celorlalţi, dacă nu în mod imperios, măcar în calitate de buni prieteni, şi tocmai atunci când nu suntem deloc chemaţi sau rugaţi.
Pentru că, atunci când am fi chemaţi, dar interesele noastre ar sta în cumpănă, am răspunde spălându-ne mâinile că „e liber să facă ce vrea”.
Îţi mai spun încă o dată că şi mie îmi place libertatea. dar, tocmai fiindcă-mi place şi am iluzia că o am, renunţ la ea din toată inima mea, de dragul tău, iubito. și renunţ la ea nu fiindcă mi-ai cere-o tu: renunţ, fără să-mi dau seama, pentru ochii tăi.
În fond nici nu ştiu dacă întradevăr renunţ cu ceva la ea, pentru că, dacă aş presupune că tu mai iubi, ai face şi tu la fel şi atunci nu ne-am mai da seama dacă întradevăr am renunţat amândoi la libertate sau dacă, iubindu-ne, n-am renunţat întru nimic la ea şi ne tolerăm numai reciproc şi inconştient libertăţile noastre, care într-un anumit punct s-ar încălca.
Mi-am aprins pipa şi-mi aduc aminte că, atunci când mi-am cumpărat-o şi am vrut să fumez la tine, mi-ai dat voie să fumez, deşi nu-ţi plăcea fumul; mi-ai dat însă voie nu pentru că te-am obligat, ci pentru că ai vrut să-mi faci mie o plăcere. În felul acesta ai renunţat, fără să-ţi dai seama, la o libertate pe care o aveai. Iar eu la fel voi renunţa şi pe viitor nu voi mai fuma cu pipa la tine, pentru că nu-ţi place. Mă învârtesc, poate, într-un cerc viţios? da şi nu. depinde numai de sentimentele pe care le ai faţă de mine.
Îmi dau seama că toată teoria mea este foarte şubredă şi nu se poate ţine pe picioare decât dacă premiza dela care am plecat e valabilă: dacă prin purtarea şi felul meu de a fi am putut să fac să se nască în tine o afecţiune, care să însemne ceva mai mult decât o simplă prietenie.
În momentul acesta al legăturii noastre, mă iartă, dar numai prietenia ta nici nu mar mulţumi şi nici nu mar încânta, fiindcă acum, că te iubesc, mi-e greu să concep, mie chiar foarte dureros să cred că pentru tine sunt la fel cu toţi ceilalţi şi că tu n-ai găsit în mine, măcar cu imaginaţia, ceva deosebit, ceea ce ar face să mă deosebeşti de toţi ceilalţi bărbaţi şi femei.
Eu nu te-am considerat niciodată altfel decât ca o fiinţă superioară tuturor celorlalte, indiferent de calităţile şi de fectele pe care le-ai avea, ci pentru simplul motiv de a te fi numit încă din prima seară „chérie”. și ţi-am spus aşa ştii de ce? Fiindcă şi atunci, ca şi acum – te iubesc.
Andrei
3 Martie 1944
Degeaba am ajuns şi-ţi scriu ţie, prima persoană căreia îi scriu. Sunt sănătos şi mă conserv întrun frigider natural, căci nici de gerul Bobotezii cred că nu a fost aşa frig ca acum.
Mi-e dor de tine şi m-am gândit tot timpul la tine. și tare aş vreo o partidă…
adresa încă nu ţi-o pot da, fiindcă n-o ştiu nici eu.
Îţi sărută mâinile şi te doreşte, Andrei A. Cernea
8 Martie 1944
Stimată doamnă Loewenbach,
V-am căutat astăseară, pe la orele 19.20, deoarece mi se făcuse un dor nebun de dstră.
Nu v-am mai văzut de atâta timp şi avem atâtea să vă spun!
Soţia mea este bine; copiii sunt de asemenea bine, sănătoşi şi vă trimet cu toţii respectuoase sărutări de mâini. Cât despre mine, eu vă doresc mai mult ca niciodată, iar viitorul meu nu-l pot concepe fără dstră. Am planuri mari de tot, să merg cu dstră la Viena, Paris, Londra, USA (în treacăt mergem so vizităm şi pe Ștefi, ştiţi – Ștefi, dela serviciul paşapoartelor).
vreau să-mi arăţi totul pe unde vom trece şi pe unde ai mai trecut şi tu deatâtea ori… dar fără mine.
toate astea numai fiindcă te iubesc mult, mult de tot, plictisitor de mult.
Dar până la călătoria cea mare, vă las aici două bilete: pentru gGoconda şi pentru teatrul nostru.
Te doreşte şi-ţi sărută mâinile Andrei A. Cernea
am plecat la ora 19.35.
Până sâmbătă, nimic nou. I love you, că da!
După masă, deseară, trec pe aici; nu ştiu precis la cât, să văd când nu e tata acasă.
Din scrisorile Malviniței am mai publicat: Malvinița, deznădăjduita de pe Hristo Botev. “Jeane, în pat ți-ai făcut datoria, dar ca un om obosit.. Te-am pierdut din cauza acestei femei, știu că te întreține”
Scrisorile Malviniței au ajuns la mine prin intermediul lui Petre Sirin și Sașa Lupescu. Povestea lui Petre și Șasa o poți citi aici: Iubiri primejdioase în București: Sașa și Petre, 40 de ani de dragoste pe furiș. „Cum să fac să nu te pierd?”
DACĂ ȘI VOI AVEȚI ADORABILE SCRISORI DE DRAGOSTE, LE POZAȚI, LE TRIMITEȚI, LE PUBLIC: [email protected]
