Când străbați zilnic aceleași drumuri din București, că-i prin Piața Unirii sau pe oriunde altundeva, când te strecori prin oraș în rutina zilnică, schimbările îți devin imperceptibile. Poate că bagi de seamă un gard vopsit ici, un nou semafor colo, dar de cele mai multe ori e un detaliu observat în treacăt și degrabă uitat.
Imaginile vechi au forța formidabilă de a-ți aminti cât de mari, cât de profunde, cât de spectaculoase pot fi transformările unui oraș cum e Bucureștiul.
Ne-a apărut azi în fața ochilor această imagine de pe pagina de FB Caleidoscop. O imagine cu Piața Unirii în anul 1963. O imagine care le-a amintit unor bucureșteni de Piața Unirii, așa cum era ea cândva:
EXCEPȚIONALĂ FOTOGRAFIE de muzeu ! Toată porțiunea din stânga imaginii a fost demolată si acolo este magazinul Unirea. La acea vreme, abia începeau lucrările la Magistrala Nord Sud- Bulevardul .Cantemir. Clădirea din depărtare, cea cu câteva etaje și așa, mai albă, era chiar pe colț la Splaiul Unirii, colț cu Serban Voda.. practic, un bloc Sitraco Horoscop. În dreapta, cam pe unde este arteziana se urca la Mitropolie. Aș putea spune chiar multe despre aceste locuri.
Piața Unirii este, probabil, unul dintre locurile simbolice ale orașului care au trecut prin cele mai mari și mai dramatice transformări. Acolo și-a pus puternic amprenta Ceaușescu, în perioada de delir monumental comunist. Dar Piața Unirii a fost, la început, altceva…
Istoricul Răzvan Theodorescu vorbea, la un moment dat, despre numele locului:
I s-a dat numele de Piața Unirii pentru că în acel spațiu s-au desfășurat cele mai importante evenimente legate de Unirea Principatelor de la 1859.
Inițial, s-a numit „Piața 28 Martie” – într-o zi de 23 martie avuseseră loc avut loc primele alegeri pentru Marea Adunare.
Ulterior, numele a fost schimbat în „Piața Mare a Bucureștilor”. Piața Unirii s-a mai chemat și Piața Națiunii, și „Piața 6 Septembrie” – și asta pentru că Regele Mihai a urcat pe tron pe 6 septembrie 1940.
Pe 24 ianuarie 1959, una dintre cele mai importante intersecții din București avea să capete numele pe care îl are și azi. Din 24 ianuarie 1959, Piața Unirii este Piața Unirii.
Piața Unirii, un ansamblu de hale și de vânzători care își câștigau traiul din vânzarea de legume, era legată de Biserica Patriarhiei. Lanțul de hale a fost restrâns în una singură în anii ’30, moment despre care povestea tot istoricul Răzvan Theodorescu:
Pe la 1830, s-a ridicat piața cea mare a orașului. Pe o parte a Dâmboviței era hala de carne, iar pe partea cealaltă era hala pentru fructe și legume, halele Bibescu. În 1872, un arhitect francez, după modelul halelor metalice de la Paris, a ridicat halele metalice de la București, care erau un adevărat monument de arhitectură industrială” afirmă Răzvan Theodorescu.
Dar au venit anii 70, cu tot cu vizitele lui Ceaușescu în China și Coreea de Nord. Este un moment care avea să ducă la dispariția brutală a unei bucăți uriașe din inima orașului, cu tot cu cartierul Uranus, ras de pe fața pământului, să facă loc noii „viziuni” de arhitectură urbană.
Mai facem un salt în timp și ajungem în Piața Unirii din prezent, locul în care, în final, cea mai mare atracție este ansamblul de fântâni arteziene.
Îți recomandăm să citești și: