ÎN BUCUREȘTI

Ion Dichiseanu, condus pe ultimul drum. Marele actor, înmormântat la Cimitirul Belu, cu onoruri militare 

Marele actor Ion Dichiseanu va fi condus sâmbătă pe ultimul drum. Acesta va fi înmormântat la Cimitirul Belu, cu onoruri militare.

Actorul Ion Dichiseanu este condus sâmbătă pe ultimul drum.

Sâmbătă, 22 mai, la ora 10.00, cortegiul va pleca spre Cimitirul Bellu, unde va fi depus în capelă, iar slujba de înmormântare va avea loc ora 12.00. Ion Dichiseanu va fi înmormântat cu onoruri militare, a transmis Monica Andronescu, consultant artistic la Teatrul Nottara.

Sicriul, depus la Teatrl Nottara

Sicriul cu trupul actorului, acoperit cu steagul României, a fost depus vineri în foaierul Teatrului Nottara, unde va rămâne până sâmbătă, la ora 10.00. Maşina mortuară cu care a fost adus trupul neînsufleţit a fost condusă de o femeie, aceasta fiind una dintre dorinţele lui Ion Dichiseanu.

Cine a fost prezent la priveghi

În foaierul Teatrului Nottara au fost prezente fosta soţie a actorului Simona Florescu, fiica acestuia, Ioana, şi nepoata.

Zeci de admiratori ai marelui actor au venit la Teatrul Nottara pentru a-i aduce un ultim omagiu. Printre aceştia s-au numărat actorii Valentin Teodosiu, Eugen Cristea, Tudorel Filimon, Răzvan Bănică, fosta gimnastă Sandra Izbaşa, cântăreţul Paul Surugiu – Fuego.

Ion Dichiseanu a murit joi la Spitalul Floreasca.

Îndrăgitul actor s-a stins la vârsta de 87 de ani

Unul dintre cei mai iubiţi actori din România, Ion Dichiseanu, s-a stins din viaţă pe 20 mai 2021, la vârsta de 87 de ani, dintre care peste 40 de ani i-a petrecut pe scena Teatrului Nottara, care i-a fost „acasă”. A făcut parte din celebra „tripletă de aur” a Teatrului Nottara, alături de George Constantin şi Cristea Avram şi a jucat aici, în teatrul de pe bulevard, zeci de roluri care i-au adus gloria.

Povestea lui Ion Dichiseanu, bărbatul iubit de toate femeile şi actor adulat, a început în Teatrul Nottara, în anul 1961, cu rolul care l-a făcut celebru, Antoniu, în spectacolul Antoniu şi Cleopatra, de W. Shakespeare, după ce destinul l-a purtat pe multe şi întortocheate căi.

S-a născut pe 20 octombrie 1933. Călătoria lui prin lume a început în gara din Adjud, aşa cum îi plăcea să povestească, „printre pavilioanele CFR-ului”, căci tatăl lui a fost impiegat. Anii războiului au fost tumultuoşi şi i-au răpit unul dintre primele visuri de copil: să-şi ia o bicicletă. Apoi, istoria a venit peste el, iar la aproape 10 ani, a ajuns într-un lagăr de lângă Salzburg, unde a petrecut aproape un an, până când a fost eliberat de americani. S-a întors în ţară împreună cu familia şi, pentru că i-au murit părinţii, a fost nevoit să se întreţină, aşa că şi-a petrecut doi ani la o şcoală de ucenici, apoi a devenit student la Politehnică.

Însă destinul lui era în altă parte… Nepoata celebrului George Vraca, personalitate care avea să-i marcheze destinul, i-a sugerat să meargă la unchiul ei, pentru o audiţie. Şi, cu o intuiţie extraordinară, George Vraca a ghicit în el, în acele câteva clipe în care băiatul timid a recitat un monolog din Othello, marele actor care avea să marcheze peste jumătate de secol de teatru în România. L-a trimis să dea examen la Institut, unde a fost admis al doilea din peste 300 de candidaţi, şi de-abia atunci Ion Dichiseanu a simţit că se află pe drumul cel bun.

A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică în 1959 şi a plecat, împreună cu toată promoţia lui, la proaspăt înfiinţatul Teatru din Botoşani, unde au fost repartizaţi. Dar destinul avea să i se întâlnească din nou cu cel al lui George Vraca. Acesta l-a văzut pe scenă şi l-a chemat la Bucureşti să-i ofere rolul principal din Antoniu şi Cleopatra. Şi aşa a început un traseu extraordinar în Teatrul Nottara, unde în cele peste patru decenii cât a urcat pe scenă a jucat roluri rămase în istoria teatrului românesc. După Antoniu, i s-a oferit rolul lui Alioşa în Fraţii Karamazov, în anul 1962, ambele spectacole în regia lui George Teodorescu.

Tot în 1962, a jucat în regia lui Radu Penciulescu Steaua polară de Sergiu Fărcăşan şi rolurile au continuat în mari spectacole precum: Oedip rege de Sofocle, regia Mircea Marosin (1964), O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale, regia George Rafael (1966), Othello de W. Shakespeare, regia Cornel Todea (1969), Timon din Atena de W. Shakespeare, regia Dinu Cernescu (1978), Coriolan de W. Shakespeare, regia Dinu Cernescu (1979), Citadela sfărâmată de H. Lovinescu, regia Mihai Berechet (1984), Misterele Londrei, un musical după Pygmalion, de G.B. Shaw, regia Dominic Dembinski (1995), Îngeri în America de Tony Kushner, regia Theodor-Cristian Popescu (1999), Ce frumos e în septembrie la Veneţia de Teodor Mazilu, regia Nicolae Scarlat (2001), Sărbători fericite de Jean Poiret, regia Dinu Cernescu (2003).

De asemenea, Ion Dichiseanu a avut şi o importantă carieră în cinematografie, jucând în peste 50 de filme, iar a doua iubire a vieţii lui, pe lângă teatru, a fost muzica, la concerte umplând săli şi stadioane întregi. A publicat volumele Frumoasa spaniolă, frumoasa suedeză şi Am fost rivalul regelui. Povestea mea de iubire cu Sara Montiel. Căci Ion Dichiseanu a avut şi o viaţă privată tumultuoasă, nu puţine fiind poveştile despre marile lui amoruri, istorisite ca-n cele mai frumoase romane de dragoste.

Decorat de președintele Iohannis

În anul 2019, a fost decorat de preşedintele României, Klaus Iohannis, cu Ordinul Serviciul Credincios în grad de ofiţer.

Dispariţia lui Ion Dichiseanu lasă un gol în lumea artistică din România, iar cuvintele pe care le rostea el într-un interviu acordat în urmă cu aproape un deceniu sunt azi, într-un alt context, la fel de actuale: „Mi-aş dori foarte mult ca mai marii ţării să înţeleagă, nu doar la nivel declarativ, că o naţiune fără cultură este pierdută şi, deci, să privească mai înţelegător zbaterile noastre şi să ne sprijine concret.”


Recomandarile noastre

Parteneri

Back to top button