Alegeri parțiale PMB | 01.12.2025
Într-un context social, politic și economic guvernat de neliniște, haos și nesiguranța a ce poate aduce ziua de mâine, România nu a putut să asigure imediat după Revoluție alegerile
Bucureștiul interbelic a avut parte de mai mulți primari de seamă, care au pus bazele Capitalei pe care o știm astăzi, printre care se numără și Ioan Emil Costinescu. De profesie medic, la fel ca unul dintre primarii (mai) recenți ai Bucureștiului, Costinescu a rămas cunoscut în arhive și memoria colectivă printr-o mulțime de proiecte și inițiative, fără ca printre ele să se numere însă proiectul vreunei autostrăzi suspendate, ca în cazul altui edil cu istoric în medicină.
Ioan Emil Costinescu este numele care a coordonat Bucureștiul în o bună parte a anilor ’20 și care a demarat o mulțime de proiecte de modernizare și de reorganizare ce răsună și astăzi. Spre exemplu, Costinescu este primarul care a organizat Municipiul București în 1926, incluzând 12 comune suburbane în București, însă despre mai multe dintre realizările sale vom discuta în rândurile ce urmează.
Născut la 28 noiembrie 1871 într-o familie înstărită, cu puternici convingeri liberale, Ioan Emil Costinescu a fost influențat asupra parcursului său de către tatăl său, Emil, o persoană marcantă în lumea politicii, cu influență în finanțe și industrie. Din punct de vedere al studiilor, cel ce avea să devină primar al Bucureștiului a absolvit medicina și a obținut doctoratul în medicină la Paris, fapt care va marca și activitatea sa de edil, prin înclinația spre dezvoltarea laturii medicale și sanitare a Capitalei.
În ciuda pregătirii pentru medicină, Costinescu s-a dovedit un bun afacerist și coordonator, fiind director al Băncii Generale, al Societății Asigurărilor Naționale, dar și o figură importantă în centrul Partidului Național Liberal. De asemenea, Ioan Emil Costinescu a fost parte a Guvernului în repetate rânduri, ocupând pe rând funcțiile de ministru al Muncii, ministru al Sănătății și ocrotirilor sociale dar și al Industriei și comerțului.
Când vine vorba despre conducerea Bucureștiului, Ioan Emil Costinescu este primar în două rânduri: din aprilie 1923 în aprilie 1926, și din iulie 1927 în decembrie 1928. Totuși, acesta a avut o implicare în bunul mers al Primăriei Capitalei de-a lungul anilor ’20 aproape în întregimea lor.
Realizările lui Ioan Emil Costinescu din postura de primar al Capitalei nu sunt puține, mai ales când vine vorba de infrastructură și de modernizare. De exemplu, pe timpul său, Bucureștiul însuma aproape 2.400 de străzi, jumătate dintre acestea nefiind iluminate, potrivit Adevărul. Lui i se acordă meritul de a mări rețeaua de electricitate a orașului, un proces considerat la acele timpuri drept „europenizare”. În timpul său, termocentrala de la Grozăvești își dublează producția, devenind producătorul principal de electricitate a Bucureștiului.
Totodată, sub administrația sa este extinsă rețeaua de tramvaie electrice, fiind considerat primarul care a dezvoltat rețeaua electrică și cea de transport în comun cu tramvaiul în București concomitent.
Pe plan social, în timpul lui Costinescu este astupată Groapa lui Ouatu, mahalaua din nordul Capitalei, este lărgit Parcul Cișmigiu și se acordă publicului Câmpul Moșilor pentru amenajarea în voie a Oborului, un pas important în istoria pieței istorice din București.
Costinescu a întreprins în anul 1926 din postura de primar și Legea organizării Municipiului București, documentul care trece cele 12 comune din jurul Capitalei în subordinea orașului, fapt care a mărit granițele Bucureștilor și a dus la o administrare mai facilă. De asemenea, sub conducerea sa apare Șoseaua București – Pantelimon în formatul actual, și, tot cu Costinescu primar, se amenajează pentru prima dată malurile lacului Tei cu plaje pentru bucureșteni.
Comerțul ambulant a fost și el vizat sub conducerea lui Costinescu, fiind impusă o taxă de 820 de lei pentru negustorii olteni, singurii care puteau să mai practice această activitate. Din raționamente igienice, comerțul cu lapte și pește era permis doar dacă bunurile erau transportate cu găleți, garnițe sau coșuri potrivite, iar căruțele și cărucioarele trase de animale erau interzise prin lege pentru negustori.
După cel de-Al Doilea Război Mondial, Ioan Emil Costinescu este considerat indezirabil de către regimul comunist care s-a instaurat în țară, și ajunge în închisoare, asemenea multor politicieni români interbelici. Din păcate, moartea celui care a fost președintele Crucii Roșii Române timp de 13 ani (1934-1947) s-a petrecut în temniță, cel mai probabil în groaznica și celebra închisoare de la Sighet, în anul 1951, din postura de deținut politic.
În încheiere, Ioan Emil Costinescu este amintit ca fiind unul dintre primarii memorabili ai Bucureștiului, unul care a pus umărul la dezvoltarea și modernizarea Bucureștiului. Nu este amintit prin populisme sau prin carisma sa politică atât de mult, cât este amintit prin prisma impactului durabil asupra creșterii Bucureștiului, care a trecut peste decenii și peste regimurile care i-au urmat.
