Invitație la o experiență ireal de frumoasă. Toate simțurile primesc “Atingeri Ușoare”, instalația imersivă interactivă expusă la Atelierele Malmaison din București | Interviu cu regizorul Alexandru Berceanu

Devii ceea ce atingi. Tot ce atingi se transformă în ceva mai valoros decât aurul: recuperarea amintirilor din care ești făcut. E ca și cum ai apăsa pe un buton magic și te trezești brusc teleportat într-o lume onirică, un vis trăit aievea. Simți fragilitatea construcției tale și te conectezi la fragilitatea celorlalți. “Atingeri Ușoare” ne invită să plonjăm într-un univers multisenzorial, o explorare a fragilității umane, o imersiune prin atingere, poveste și animație. Instalația imersivă interactivă, gândită de regizorul Alexandru Berceanu, ne așteaptă până în ziua de 10 decembrie, 2023, la Atelierele Malmaison, ARAC – Cam E12, din București. Memorie, gest, obiect, imagine și sunet. Mai jos, interviu cu regizorul Alexandru Berceanu despre tot ceea ce transmite Atingeri Ușoare, după atingere.

Alexandru Berceanu este regizor de realități mixte și se exprimă în domeniul New Media, VR, al instalațiilor și artelor performative. Cea mai recentă expoziție a sa, White Imprint, s-a întâmplat la Galeria Mobius. A lucrat în medii diverse: roman grafic “Mickey pe Dunăre”, experiențe VR interactive “Atinge”, “Bucharest ’41”, Teatru Imersiv, “Interfața” sau “Bucharest ’41 Tur Retur”, performance și instalații.

Regizorul Alexandru Berceanu se află mereu în căutare de narative vindecătoare

În lucrările sale recente, Alexandru Berceanu este interesat de interacțiunea dintre roboți și AI, precum a arătat în instalațiile performative “Who Am I?”, “Interferențe pierdute” și decoruri virtuale în “Pisica lui Schrodinger”. Alexandru Berceanu este în căutarea de narative vindecătoare. Lucrările sale au fost prezentate la Galeria Mobius, Atelier 35, Mirage Festival Lyon, Ars Electrica, Internetics, Astra VR, Rezindența BRD Scena9. Alexandru Berceanu este profesor în cadrul masteratului de tehnologii interactive al UNATC și cercetător interdisciplinar în teatru și neuroștiință.

„Atingeri Ușoare îmbrățișează fragilitatea memoriei, fragilitatea relațiilor umane, fragilitatea vieții, propunând descoperirea rețelelor fragile”

Alexandru Berceanu: Atingeri Ușoare recreează un spațiu al memoriei sensibile care aduce subtil în discuție opoziția dintre tehnologia rigidă și dură și biologicul moale, organic și, implicit, fragil. Explorând de la prima amintire la cele mai intense coșmaruri, prin intermediul imaginilor de arhivă personală, obiectelor de memorabilia și a unui sistem video interactiv, instalația invită la descoperirea țesăturii subtile și iluzive prin care experiența este filtrată și prin care se produc rețelele de semnificații. Fragilitatea este condiția biologicului, iar Atingeri Ușoare îmbrățișează fragilitatea memoriei, fragilitatea relațiilor umane, fragilitatea vieții propunând descoperirea rețelelor fragile.

50 de minute de timp real și ireal trăit, 50 de minute de interacțiune tactilă cu amintirile

Durata experienței Atingeri Ușoare este de 50 de minute, în minute se masoara dimensiunea viselor. Instalația folosește videoproiecții imersive interactive pentru a produce un spațiu de interacțiune tactilă cu amintirile. Programul de explorare a instalației va fi prelungit și după finalizarea proiectului, expoziția va fi deschisă până pe 10 decembrie. Veste bună!

Programul de participare la Atingeri Ușoare


Miercuri – Vineri 17:00-21:00. Sâmbătă – Duminică 15:00-21:00. Evenimentul are intrare liberă, poți să trăiești Atingeri Ușoare pe baza înscrierii într-un formular aici.

O instalație de: Alexandru Berceanu. Curator: Anca Poterașu. 
Artiști: Constantin Basica, Alexandru Berceanu, Alyona Ciobanu, Ana Costea, Andrei Mitișor, Răzvan Pascu, Ionuț Răcoreanu, Agata Tabacu, Dilmana Yordanova. Performer: Ana Costea. Spațiul sonor: Constantin Basica. Desene: Dilmana Yordanova. Obiecte cinetice și integrare: Andrei Mitișor. Video și sculptură video interactivă: Răzvan Pascu. Programare interacțiuni: Grigore Burloiu. 3D: Ovidiu Eftimie. Asistent scenografie: Ionuț Răcoreanu. Vizual afiș: Agata Tabacu. Comunicare: Adnana Cruceanu.

“Ca să fii regizor de realități mixte trebuie să fii puțin bezmetic de cap și să-ți placă să navighezi prin diferite tipuri de realități”

B365.ro: Alexandru Berceanu, sunteți regizor de realități mixte. Ce înseamnă să fii regizor de realități mixte?

Alexandru Berceanu: O să răspund puțin în glumă. Ca să fii regizor de realități mixte mai întâi trebuie să fii puțin bezmetic de cap și să-ți placă să navighezi prin diferite tipuri de realități. Dincolo de glumă, ce fac are și un sens foarte concret pentru că deseori lucrez în medii mixte, în care folosesc arte performative, tehnologie, video proiecții, realitate virtuală, toate în același produs. Aceasta se întâmplă și în lucrarea Atingeri Ușoare. Pe de-o parte este o instalație fizică, pe de altă parte este o lucrare de proiecție imersivă. Pentru mine realitățile ficționale se află în dialog cu realitatea cotidiană, se împletesc și creează realitatea fiecăruia. Aceasta este zona mea de interes și de lucru, un spațiu de intersecție între realitatea mea ficțională și realitățile ficționale ale celorlalți.

“Am dezvoltat mai multe narațiuni împreună cu o echipă de artiști extrem de talentați”

B365.ro: După Atinge deosebirile și multe alte proiecte legate de domeniul neuro-cognitiv ce ne propune instalația Atingeri Ușoare? Cum ați gândit totul? Este spectacol, instalație, escape room?

Alexandru Berceanu: “Atingeri Ușoare” a pornit de la o instalație pe care am dezvoltat-o anul trecut în seria de lucrări White Imprint. Acolo am creat un sistem de interacțiune în care dădeai cu zarul  într-un radio care citea numerele de pe zar și pe baza numărului citit spunea povești din viața mea. Ideea m-a fascinat sau mai bine spus m-a autofascinat. Poveștile pe care am început să le explorez atunci aveau un conținut vizual și tactil foarte puternic. Anul acesta mi-am propus să dezvolt mai multe narațiuni și împreună cu o echipă de artiști extrem de talentați, dintre care aș menționa în primul rând pe Agata Tabacu și Alyona Ciobanu, care au realizat animații superbe, și Dilmana Yordanova video-artist, am realizat instalația fizică Atingeri Ușoare și extensia ei digitală.

“Sunt ghicitori care te invită să interacționezi cu obiectele din spațiu. Pe măsură ce rezolvi ghicitorile,  progresezi în spațiul narativ”

Alexandru Berceanu: Am invitat-o pe coregrafa Ana Costea să performeze o serie de improvizații în raport cu aceste povești. Instalația poate fi percepută ca escape room, te înscrii printr-un formular și fiecare vizionare durează 50 de minute. Sunt niște ghicitori care te invită să interacționezi cu obiectele din spațiu și, pe măsură ce rezolvi ghicitorile, progresezi în spațiul acesta narativ, văzând proiecțiile animate. Pe de altă parte, atunci când performează Ana Costea, spațiul devine decor, ea conduce narațiunea. Practic, sunt două instanțe ale aceleiași lucrări. Programul de explorare a instalației o să se prelungească și după finalizarea proiectului, expoziția va fi deschisă până pe 10 decembrie.

“Este ca un fel de repetare a madlenei lui Marcel Proust, așa cum Proust scufundă madlena în ceai și plonjează într-un univers al amintirilor”

B365.ro: Practic, prin Atingeri Ușoare produceți magie iar publicul, pe măsură ce atinge ușor totul, devine propriul său creator de magie?

Alexandru Berceanu: Există două tipuri principale de interacțiuni, unele sunt point and click, în sensul că interacționezi cu un obiect și se declanșează senzori de vibrație, de percepție a distanței, lumină, umiditate, etc integrate de Grigore Burloiu. Este ca un fel de repetare a madlenei lui Marcel Proust, așa cum Proust scufundă madlena în ceai și plonjează într-un univers al amintirilor, unde trecutul devine prezent, aici interacțiunea cu obiectele te plonjează în amintirile și în visele pe care le-am rememorat eu. Pe de altă parte, există un sistem interactiv, dezvoltat de Răzvan Pascu, în care apropierea față de o proiecție dezvăluie straturi diferite ale imaginii sau accesează imaginea în funcție de apropiere la care contribuie și o serie de obiecte cinetice realizate de Andrei Mitișor. Totul este imersat în sunetul interactiv compus de Constantin Basica. Într-adevăr, spațiul din Atingeri Ușoare devine oniric.

“Totul este foarte obiectual și fiecare poveste are atașată propria ei lucrare fizică, un obiect creat sau refăcut sau contextualizat în expoziție”

B365.ro: Atingerile se adresează unui public nativ digital, dependent de interactivitate?

Alexandru Berceanu: N-aș spune. Unul dintre lucrurile pe care mi le propun în mod programatic este ca lucrările mele să aibă o foarte importantă latură nondigitală, putem să le privim ca pe o serie de lucrări fizice care au atașate niște extensii digitale. Totul este foarte obiectual și, de fapt, fiecare poveste are atașată propria ei lucrare fizică, un obiect creat sau refăcut sau contextualizat în expoziție. În general, sunt obiecte concrete și, privind prin prisma aceasta, instalația este una foarte clasică. Atingeri Ușoare oferă o experiență foarte bogată, plonjezi într-un univers multisenzorial. Răspunsul a fost foarte bun, au venit persoane de toate vârstele, iar copiii sunt absolut entuziasmați, pentru ei chiar este o experiență magică. De altfel, fiecare se plasează așa cum dorește, nu este o obligație să interacționezi cu obiectele. Lucrarea Atingeri Ușoare avansează și în lipsa unor interacțiuni.

B365.ro: Cum recuperăm “iluzia perfecțiunii unei amintiri”? Vom trăi doar amintiri frumoase?


Alexandru Berceanu: Nu sunt doar amintiri. Sunt multe vise, dar și coșmaruri. Unele dintre ele sunt lucruri care m-au apăsat și m-au urmărit de-a lungul timpul, cum ar fi confruntarea cu experiența morții bunicului meu sau alte asemenea momente emoționale. În general, sunt experiențe comune, cred că multă lume se poate regăsi în ele.

“Adi Bulboacă a avut un rol fantastic în tot proiectul, a făcut multe fotografii pentru instalație”

B365.ro: Ce rost au imaginile din istoria Bucureștiului și filmările realizate de Adi Bulboacă, în construcția lucrării?

Alexandru Berceanu: Un lucru de interes pentru mine este zona în care memorialistica nu rămâne ancorată doar în spațiul central, oficial. Am folosit imagini din arhiva personală a familiei, dar am simțit nevoia să completez. Am fost foarte mult ajutat de fotograful Andrei Bîrsan, care mi-a pus la dispoziție imagini surprinse de el în cartierele Bucureștiului de-a lungul timpului. Dimensiunea orașului real, marginal, este foarte importantă, pentru că nu doar experiența în fața unui monument central precum Ateneul Român contează, ci și locul în care am copilărit și care este mai pregnant emoțional pentru mulți decât spațiul central. Adi Bulboacă a avut un rol fantastic în tot proiectul, a făcut multe fotografii pentru instalație. Am filmat cu el și cu Ana Costea o serie de improvizații, care se constituie într-o reflexie corporalistă a acestor narațiuni. Când explorezi instalația, în funcție de cum interacționezi și de cum te poziționezi, ai acces la un strat al imaginii mult mai rafinat.

Alexandru Berceanu: Experiența Atingeri Ușoare este foarte bogată, imaginea este procesată în timp real, în funcție de interacțiunea participanților. Rezultatul este fascinant, este foarte mișto să vezi ce se întâmplă, pentru că nu sunt două interacțiuni identice, iar modul în care se montează imaginea în funcție de interacțiuni este surprinzător.

“Presiunea pe care o trăim în ultima vreme este din ce în ce mai mare și m-a făcut să am acest sentiment al fragilității și al importanței conectării cu fragilitatea celorlalți”

B365.ro: De ce să vină lumea să trăiască experiența unică a unor Atingeri Ușoare?

Alexandru Berceanu: Este multă nostalgie în această lucrare și vine, probabil, din timpurile în care mă simțeam mai puțin fragil. Ce se întâmplă în Atingeri Ușoare aduce în față această fragilitate și sper că oamenii se vor simți mult mai conectați prin fragilitate. Din păcate, presiunea pe care o trăim în ultima vreme este din ce în ce mai mare și m-a făcut să am acest sentiment al delicateții, al fragilității și al importanței conectării cu fragilitatea celorlalți.