Investigație | Adevăratul motiv pentru care s-au bătut Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf

30 sept. 2022
4766 Afișari
Investigație | Adevăratul motiv pentru care s-au bătut Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf
Adrian Teleșpan

După ce, zeci de ani, am crezut că ar trebui să renunț la a face ciorbe, pentru că ciorbele mele nu aveau niciodată gustul ciorbelor maică-mii, în viața mea a apărut delikat și deloc de la mine putere un praf cu gust de găină care a schimbat întreaga paradigmă a ceea ce înseamnă zeamă în cadrul existenței mele. Săptămâna trecută, de exemplu, am gătit o ciorbă de porc afumat cu smântână, cartofi și tarhon și… și în aia am pus praf de găină și a ieșit ceva senzațional. Am persoane care pot confirma, inclusiv un copil de 1 an.

“Ceeeee? I-ai dat unui copil de un an ciorbă cu afumătură și smântână?”, va sări un grup de oameni să mă muște de jugulară cu întrebarea aceasta. I-am dat când am văzut că mici nu mănâncă. Liniștiți-vă, vă voi răspunde, doar a gustat, i-a plăcut, a mai vrut, dar a ars-o destul de bio cu meniul în rest. Oricum, praful de găină nu avea monoglutamat adăugat, ceea ce, evident, mă face să realizez că, bă, ăsta e planul lui Dumnezeu ca, înainte de a ne descoperi sufletul, înainte de a ne recunoaște esența ființei noastre, noi să descoperim monoglutamatul. Și dupe aceea să mai vrem și să-l mai adăugăm la găină. S-a revoluționat matematica. Întâi s-a adunat unu cu cu unu și apoi, din calcul în calcul, a ajuns să se adune găina cu monoglutamatul.

Cum dreacu’ om fi ajuns noi să descoperim monoglutamatu’? Bănuiesc că era un cercetător care, la un moment dat, a sărit ca ars și i-a zis altui cercetător: “Hiiiii, vino să vezi ce-am găsit!… Ce e, bro, asta? Nu știu, dar sigur poate fi pus peste praful de găină. Păi, după ce am făcut găina praf l-am găsit!”, bănuiesc eu că a zis primul cercetător, întrucât, dacă praful ăsta pe care îl pun eu în ciorbe e fără monoglutamat ADĂUGAT, înseamnă, doamnelor și domnilor, că găina avea deja monoglutamat în ea, iar cercetătorii, despicând găina în patru, au găsit monoglutamatul. Unii au fost mulțumiți, alții au zis: Mai trebuie. Că sigur există praf de găină și cu monoglutamat adăugat, luat de la alte găini care, vă dați seama, s-au trezit într-o dimineață, pângărite cine știe pe ce parte, că nu știu cum se extrage monoglutamatul din găină și au realizat că le-a fost furat monoglutamatul, răpit, smuls. Și știți și dumneavoastră cât de neplăcut e să te trezești cu sentimentul că ai pierdut ceva, fie că e vorba de dinți, erecție sau demnitate.

Ca o mică observație, scriu acest articol pe telefon și dicționarul nu recunoaște cuvântul monoglutamat, deși el există. La fel ca noi, noi nu ne recunoaștem esența noastră dumnezeiască, dar Ea există. Scriu pe telefon, pentru că mi s-a stricat laptopul, așa că, domnule Țiriac, știu că sunt șanse mari să citiți acest articol, pentru că dumneavoastră sunteți cu sportul, mi-aș dori un MacBook pro, că n-a zis nimeni că trebuie renunțat complet la snobism pe Calea Domnului. Bine, vă dați seama că nu vreau să discriminez, deci accept acest dar de la orice persoană putred de bogată, nu doar de la domnul Țiriac.

Oricum, pentru mine, știți ce rămâne un mister? Cum faci găina praf? Căcatul praf l-am făcut de multe ori, dar găina nu știu, cred că, în primul rând, trebuie să o lași să se usuce. Poate o să vi se pară că extrapolez exagerat, dar conform unor imagini apărute recent în mediul online, cred că domnul Laurențiu Reghecampf ar putea să ne spună cum se poate face găina praf. Ce mișto să ți se termine numele in pf! După cum bine știți expresia “pf” sau “pffff” e folosită atunci când exprimi un soi de dezacord cu o oarecare tentă de bașcălie sau superioritate sau dezinteres sau, și mai grav, cu tenta de “am avut dreptate, ți-am zis eu!”. Expresia “pf” merge foarte lesne cu ochi dați peste cap. Cum spuneam, e mișto să ai pf în nume, dar poate fi frustrant pentru cei din jurul tău.

Așadar, eu singur consider că e posibil ca asta să o fi frustrat pe Anamaria Prodan, faptul că a auzit pf, pf, pf, pf, pf, timp de 15 ani. Că știți cum e atunci când ți se ia, auzi doar ce vrei tu și cum vrei tu și totul îți poate părea un atac.

Am spus mai devreme că îl putem întreba pe domnul Laurențiu Reghecampf cum se face găina praf și vreau să revin aici. Nu vreau să se înțeleagă că o consider pe doamna Prodan o găină, chiar dacă Dumnezeul bunului simț în care cred îmi spune că cel mai sănătos pentru mine e să respect o râmă la fel de mult ca pe Dalai Lama, ambele fiind făpturi ale Sale. Remarca mea cu găina vine fondul unei contradicții lingvistice, care, totuși, poate fi explicată.

O vorbă românească spune că găina bătrână face zeama bună, bine, și monoglutamatul. Anamaria nu mai este chiar la prima tinerețe și, cu toate astea, ciorba făcută de dumneaei și fostul soț nu e chiar ideală. Dimpotrivă, s-a acrit grav. Iar ăsta e un lucru pe care toți îl facem când partenerul de viață nu mai e așa cum ni l-am dorit noi, când partenerul de viață se dă jos de pe piedestalul unde a fost urcat de imaginația noastră, de propria proiecție, iar, când statuia devine umană, treaba se împute puțin, se acrește, că o statuie poate rezista mii de ani, dar un om nu prea, deocamdată sau niciodată, că, poate nici nu e nevoie.

Cu ciorba acrită nu mai ai ce să faci, n-o mai salvează nici zece plicuri de monoglutamat. Trebuie aruncată, spălată oala, făcută altă ciorbă. De mii de ani repetăm anumite rețete cu aceleași ingrediente, ceea ce ar putea să fie un exemplu și pentru relațiile dintre noi. Adică să aruncăm ce s-a acrit și să o luăm de la început, fix cu același om. Dar, pentru asta, trebuie adăugat doar niște monoglutamat se iertare sau de înțelegere, înțelegere care poate fi accesată ușor, ușor, luând în calcul că suntem creați toți de același Dumnezeu, iar asta ne îndreptățește să fim mai buni unii cu alții, fix cum a zis Isus dupa ce a realizat că e Cristos, după ce a realizat că e Cristos în El. Că și Anamaria și Laurențiu de asta se bat, că n-au realizat încă ce splendoare există în ei.

Treaba asta cu “iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” e monoglutamatul care va da ciorbei în care suntem toți gustul… Iubirii. Trebuie doar să ne amintim să avem bun simț. Ca Isus, care mai repede și-ar fi bătut un cui în palmă decât să rănească pe cineva, deși am citit că și Dumnealui a răsturnat niște mese. Deci, dacă și El s-a enervat, înseamnă că e omenește și poate fi iertat.

Un alt motiv pentru care îmi ies ciorbele e pentru că am ascultat sfatul unei prietene foarte bune care mi-a zis să nu dau focul foarte mare și să îl las constant până e ciorba gata. Și da, așa e, a fi constant și relativ liniștit e o victorie nu doar culinară, dar și psihică. Abia aștept să ajungem acolo și am folosit pluralul, pentru că am credința că Planul lui Dumnezeu ne duce pe toți la victoria asta, oricât de mult am da noi în foc când auzim așa ceva, în sensul că aproape toți credem că Raiul nu e pentru toți. Acesta a fost meniul zilei. Doamne ajută și Doamne ferește, ca să mănânce toți doar ce Inima cu adevărat poftește. Am căutat acum și cică monoglutamatul se găsește în mai multe chestii, nu doar în găini. E clar. Se răspândește. Aveți grijă! Adipf!

Nota B365.ro Și Adipf se răspândește, din fericire:

 

Cookies