Intuiția și rațiunea – când doi se bat, al treilea câștigă

29 iun. 2021
374 afișări
Intuiția și rațiunea - când doi se bat, al treilea câștigă

O mare luptă se dă în noi în fiecare zi: un continuu război al deciziilor. Așa sau așa? Asta sau aia? În felul ăsta sau în celălalt? E foarte dificil să alegi, mai ales când ai de ales chiar între două chestii care te ajută să alegi: rațiunea sau intuiția? Aceasta este întrebarea. Și cum avem argumente de ambele părți, haideți să vedem care ni se potrivește mai mult în funcție de cine suntem, ce facem și ce ne dorim.

Nu avem de ales

Nu că „nu avem de ales”, adică expresia, că avem de ales, dar nu trebuie să alegem. De la început, ca să ne fie clar, nu e cazul să procedăm pornind de la rațiune sau de la intuiție, ci și de la rațiune și de la intuiție. În mod straniu, deși sunt complet diferite ca tipuri de proces decizional, avem nevoie atât de rațiune, cât și de intuiție pentru a lua cele mai bune decizii. Da, se bat cap în cap, ce simți în stomac nu e totuna cu ce calculezi în minte, însă strategia pe care ne-o propun cercetătorii (Calabretta et. al. 2016) este accea că tocmai disonanța pe care ne-o produce conflictul intuiție/rațiune este sinteza de care avem nevoie pentru a lua cea mai bună decizie (iată că are și o valență pozitivă disonanța despre care povesteam săptămâna trecută), iar acest lucru poartă numele de gândire paradoxală.

Ce e intuiția asta, totuși?

Niște oameni foarte deștepți (Dane & Pratt, 2007; Gore & Sadler-Smith, 2011; Kahneman et al., 1982), spun că ar fi vorba despre intuiție atunci când decizia::

  • este mai degrabă ne-conștientă (nu inconștientă);
  • se întâmplă rapid, în mod special când îl comparăm cu gândirea rațională;
  • se bazează pe tipare acționabile, adică e ceva în memoria noastră care a mai avut de a face cu situația respectivă și decizia vine imediat după ce situația este cunoscută;
  • se folosește de o simulare mentală, adică facem o probă de ”cum ar fi dacă”.
  • se bazează pe asocieri holistice, adică pe recunoașterea de indicii despre situație care ne conduc pas cu pas la o decizie;
  • se bazează pe sentimente și emoții, mai degrabă decât pe logică.

Ce e rațiunea aia, totuși?

Alți oameni, cel puțin la fel de deștepți (Dean & Sharfman, 1996; Langley, 1989; Fredrickson, 1984, Evans, 2003; Hodgkinson et al., 2009), spun că ar fi vorba despre rațiune atunci când decizia:

  • implică colectarea de date, cât mai multe date relevante;
  • se bazează pe analize formale și sistematice;
  • se bazează pe un proces urmărit pas cu pas;
  • pornește de la gândirea logică, reguli și analogii cauză-efect;
  • presupune investiție cognitivă intenționată din partea decidentului.

Gândirea paradoxală e soluția reală

Vedem, până acum că nu doar eu, ci și niște oameni foarte deștepți, spunem sigur că rațiunea și intuiția sunt fix pe dos una față de cealaltă. Cu toate acestea, nu putem nega că amândouă sunt perfect aplicabile în funcție de contexte diferite și de stilul nostru personal (oamenii emoționali versus oamenii raționali). Dacă ați fost până acum foarte mândri de unul dintre roluri, renunțați repede, că nici rațiunea, nici intuiția nu mai sunt la modă secolul acesta decât combinate cu bun-gust într-un stil de gândire eclectic – gândirea paradoxală. Deci, noua specie de umanoizi care iau deciziile cele mai bune se cheamă oameni paradoxali – adică așa i-am botezat eu acum – și sunt cei care le combină pe amândouă.

Care-i combinația?

Nu e nici foarte greu, dacă stai să te gândești mai bine. Nu expresia ”dacă stai să te gândești mai bine”, ci pe bune, doar dacă stai concentrat și foarte atent la sinteza intuiție-rațiune. Gândirea paradoxală are trei etape conform cercetătoarei Calabretta și prietenilor ei foarte deștepți, combinând elemente ale intuiției (I), cu elemente ale rațiunii (R): 

  1. acceptarea gândirii paradoxale – adică experimentarea, bazată pe colectarea de informații de bază (R), conectarea cu ceilalți (I) și echilibrare emoțională (I).
  2. activarea gândirii paradoxale – adică integrarea, bazată pe evaluări cognitive (R), evaluări afective (I), realizarea de conexiuni (I) și structurarea informației (R).
  3. asumarea gândirii paradoxale – adică translatarea, bazată pe recunoaștere (I), asumarea/ownershipul (R), explicitarea relațiilor cauză-efect (R).

Prin urmarea, vedem cât de importantă este îmbinarea celor două, lucru pe care sunt convins că, deși unii dintre voi vă catalogați perfect raționali sau perfect emoționali, îl faceți. Adică și voi gândiți paradoxal deja, ceea ce e foarte bine pentru noi toți.

Un cadou la final

Și pentru că tot e în ton cu moda, am găsit un articol care se cheamă ”Rolul intuiției în atitudinile cu privire la vaccinare” (Schindler et al., 2020), din care aflăm că, deși, conform Organizației Mondiale a Sănătății, peste 3 milioane de vieți sunt salvate anual de vaccinuri, mulți oameni încă refuză acest serviciu medical. Nu fac referire aici la vaccinul anti-COVID-19, care, într-adevăr, e de dată recentă, ci la toate celelalte vaccinuri extrem de importante. Dacă citiți articolul acesta la vârsta adultă, sigur îl citiți pentru că sunteți în viață datorită unora dintre ele.

Studiul realizat pe 480 de adulți din S.U.A. demonstrează în mod clar că adulții care se bazează pe o mare încredere în intuiție au atitudini mult mai nefavorabile față de vaccin comparativ cu cei care nu se bazează foarte mult pe intuiție. Studiul recomandă, pentru a reduce acest efect, ”intervenții prin care să crească gradul de conștientizare și de auto-monitorizare ale propriilor decizii și trăiri intuitive”(Schindler et al., 2020).

Prin urmare, dacă intuiția vă spune să nu vă îngrijiți de sănătatea dumneavoastră (intuiția le spune oamenilor nici să nu meargă la medic pentru că e non-intuitiv să te înțepi cu ace sau să iei pastile), soluția nu este să deveniți peste noapte rațional (nici n-ar fi posibil), ci să urmați cei trei pași ai gândirii paradoxale. 

Într-o lume paradoxală, doar gândirea paradoxală ne mai poate salva. 

Nota B365.ro: Andrei scrie despre lucruri la care uităm, nu apucăm sau nu ne gândim să ne gândim, că avem „prea multe alte treburi.” Așa că, mulțumim, Andrei!

Cookies