Hugh Laurie transmite un mesaj fanilor din România, prin intermediul B365.ro. INTERVIU

de:
17 iun. 2014
0 Afișari
Hugh Laurie transmite un mesaj fanilor din România, prin intermediul B365.ro. INTERVIU

Majoritatea copiilor, la vârsta de șase ani, se ocupă cu bătutul mingii, dvs. învățați să cântați la pian, chitară, tobe, muzicuță și saxofon. Cum ați ajuns la o educație muzicală de acest nivel și cum v-a influențat copilăria? 

HL: Mă jucam și cu mingea, firește, dar, știți, când cade seara….Muzica mi s-a părut întotdeauna cel mai bun prieten sau tovarăș. Un loc în care te poți pierde, poți fi alinat, amuzat, înfiorat, minunat. Pur și simplu mi-era drag să stau la pian și să mă joc, încercând să calc pe urmele eroilor mei. 

Cum au ajuns la dvs. influențele de blues și jazz american, în Marea Britanie? Cum ați ajuns prima oară în contact cu această cultură blues, cu muzica din New Orleans? 

HL: Cu siguranță au existat înaintea mea mulți alți britanici care și-au găsit calea în lumina puternică a muzicii din New Orleans. Cu siguranță nu am fost primul care am luat-o pe această cale. The Yardbirds, The Animals, The Rolling Stones, Led Zeppelin – toți ascultaseră și fuseseră influențați de această muzică, asta cu mult timp înainte ca eu să pun măcar mâna pe un pian.

Am citit faptul că albumul Didn’t it Rain are influențe chiar mai puternice din sudul Statelor Unite. E greu să cânți despre lucruri pe care nu le-ai experimentat la prima mână? Cum strângeți informațiile necesare pentru muzica dumneavoastră astfel încât să fie autentică și mai apropiată de rădăcinile sale?

HL: Nu știu dacă este mai greu pentru mine să cânt despre Sudul american decât este pentru un cântăreț de operă să cânte Carmen. Ceea ce iubesc la aceste cântece este faptul că sunt în același timp locale, dar și universale. Poveștile despre dragoste, sex, frică, bucurie – astea sunt lucruri care se întâmplă peste tot, nu doar în Sudul american. 

Puteți să ne spuneți care este povestea micului pienuleț de pe coperta albumului?

HL: Pienulețul respectiv mi-a fost dat cadou și stătea la mine în casă de ceva vreme. Voiam, pentru coperta albumului meu, ceva care să inspire seriozitatea dragostei mele pentru muzică, dar care să transmită și ludicitatea sa. Distracția, vitalitatea sa. 

Fiecare tip de muzică are un anumit rol și un anumit efect asupra oamenilor. Care este efectul jazzului asupra dumneavoastră și ce ați vrea să simtă publicul atunci când vă ascultă muzica? 

HL: Jazzul poate să aibă cam orice fel de efect asupra mea, ca și asupra tuturor celor care îl ascultă, sper. Poate să mă facă să râd, să plâng, să dansez, să oftez, orice. Toate trăirile umane sunt cuprinse în muzica asta.

Dacă vi s-ar cere să faceți o listă cu 10 cântece care ar constitui coloana sonoră a vieții dumneavoastră, ce cântece ați alege?

HL: Nu sunt bun la liste. Până aș ajunge la locul 10 al listei, aș vrea deja să schimb primele cinci. Favoritele mele se schimbă tot timpul. E ca și cum ai alege un hectolitru preferat din apa mării, în care să înoți. 

Dacă ați putea să cântați pe aceeași scenă cu legende ale muzicii blues și jazz, pe cine ați alege, și de ce?

HL: Nu e nevoie să când cu vreunul dintre ei. Aș fi fericit doar să stau și să ascult în timp ce Ray Charles sau Bessie Smith, sau Muddy Waters, sau Professor Longhair, sau oricare din cele câteva sute de eroi ar cânta pe scenă. 

Vă rugăm să transmiteți un mesaj publicului din România, atât de nerăbdător să vă vadă live. 

HL: Sper ca publicul românesc să fie la fel de încântat ca și mine! De-abia aștept! Sunt chiar foarte mândru de spectacolul acesta. Sper să putem să facem publicul să se simtă la fel de fericit cum mă simt eu când cânt aceste cântece. De-abia aștept să ne vedem la concert!

Cookies