CONTRIBUTORS

Instinctul feminin vs cel masculin în București. Plus un bărbat enervant cu scuteraș printre bebeluși

Este foarte vară în București și ne e tuturor extrem de lene.

Ziua e prea cald să bei gin, să fumezi, să te plimbi, să faci orice decât să stai cu capul în aerul condiționat. Motiv pentru care plimbările tuturor bucureștenilor se întâmplă seara, când are loc ceva ce teoretic se numește ‘răcoare’, dar practic tot mori de cald, dar nu ca la prânz.

Plimbările mele personale de seară se întâmplă pe Bulevardul Unirii, unul dintre puținele locuri din București unde, datorită copacilor, temperatura e cu câteva grade mai mică decât în restul orașului. Păsărelele deshidratate ciripesc, copiii se joacă, adolescenții râd, cățeii dau din coadă, la terase și pe bănci lumea bea limonadă. La ora 8, în fiecare seară, bulevardul Unirii, spre partea cu Decebal, este plin cu sute de oameni care se bucură de vară.

Însă, din când în când, ca în viață, pe bulevard există câte un cetățean care are alte planuri decât ceilalți. Cu câteva seri în urmă, în timp ce câinele meu mirosea alt câine, pe trotuar, lângă fundul nostru a trecut razant un bărbat cu tatuaje pe un fel de motociclețică, râzând și urlând după fete. O rușine pentru toți motocicliștii adevărați cu tatuaje.

Totuși, motociclețelele nu au voie pe trotuar

‘Ce prost’, am spus câinelui, care se oprise din nou să miroasă un găinaț. ‘Nu știe că motociclețelele nu au voie pe trotuar?’

Am plecat mai departe în promenadă bombănind, auzind în surdină cum vocile părinților, bunicilor din jur bombăneau și ele – ‘ce nesimțit’, șopteam toți.

După câteva minute de liniște, băiatul revenit în viteză din sens opus, făcând fix același lucru, rulând roțile pe dalele lui Robert Negoiță căruia cred că i-ar fi crăpat fălcuțele dacă vedea așa ceva. Atunci, eu i-am zis scuteristului sălbatic ce am avut pe suflet, la fel și niște femei de lângă mine, apoi am amenințat cu poliția, apoi unite parcă într-un instinct feminin, am început să ne uităm la bărbații din jur, ca și cum voiam să îi rugăm ceva.

Știu că în ziua de azi așa ceva nu se mai spune. Dar în sufletul nostru și în conversații cu prietenii, ținute secrete, ca să nu îți sară brigada politically correct în cap, suntem foarte derutați referitor la ‘ce se întâmplă cu bărbații’.

Bărbații cu copii în brațe și cârnăciorul cu motor

Pe bulevardul Unirii, la ora 20:00, cârnatul pe scuter care fluiera după femei trecea liniștit printre ZECI de bărbați, cu copiii în brațe, care dădeau din cap dezaprobator și își întrebau soțiile ‘l-ai văzut dragă, pe ăla? tz tz tz’, punând mâna în șold.

La mine la Pitești, în anii ’90, toți bărbații ăia ieșiți cu familiile la plimbare și-ar fi făcut semn unul altuia, îl dădeau pe ăla jos de pe motocicletă, îl aruncau în primul boschete și îi puneau motocicleta în cap. ‘Nu ne strici nouă trotuarele și te plimbi cu căcatul ăla pârțâitor pe lângă copiii noștri și ne fluieri nevestele’, ar fi spus ei. 

Evident, violența nu e o idee bună, nu încurajez și sunt sigură că s-au schimbat multe și la Pitești de atunci. 

Dar e vorba de atitudine. E o bucată de conversație care se întâmplă în foarte foarte multe cercuri și de care multora le e rușine. Bărbații care încă mai au instinctul de protejare a nevestei din dotare sunt considerați ‘toxici’, iar cei care scot pe gură cuvintele ‘nevasta mea se mulge mai ușor cu ustensila X’, apoi încep să vorbească despre laptele matern, sunt ridicați în slăvi ca niște bărbați moderni. Acesta e un exemplu real, care mi s-a întâmplat la coafor.

Adică, oare ne-am dus din extrema ‘bătaie’ din anii ’90, de exemplu, în extrema descrisă mai sus? Nu știu. E prea cald să îmi dau seama.

Nota B365: From Oana, with <3, mai avem așa:


Recomandarile noastre

Parteneri

Back to top button