Însemne de breaslă din Transilvania, la Muzeul Naţional de Istorie

Vernisajul va avea loc pe 19 februarie 2015, începând cu ora 13.00, la sediul MNIR, din Calea Victoriei nr. 12, București, Sala Lapidarium, informează evz.ro.

Breslele erau asociații profesionale și de autoapărare economică, încadrate într-un sistem ferm de organizare, cu o ierarhie bine stabilită și dotate cu anumite privilegii. În Evul Mediu breslele se numeau: metiers sau guildes în Franța, arti în Italia, ghilds sau mysteries în Anglia, Innungen, Gilden, Aemter sau Gewerke în Germania. Prima corporație recunoscută și având un statut propriu a fost cea a lumânărarilor din Paris (1061).

Breslele au apărut din mai multe motive. Pe de o parte era interesul artizanilor să se apere contra concurenței noilor veniți în orașul lor sau a celor stabiliți în alte orașe; de a se ajuta reciproc, de a da tuturor membrilor breslei șanse egale de lucru și de câștig și, în general, de a-și apăra interesele profesionale. Breasla urmărea să obțină dreptul de a rezerva exercitarea profesiunii respective exclusiv membrilor ei.

Breslele meșteșugărești au avut un rol foarte important și în dezvoltarea economică a orașelor Transilvaniei. Cele mai vechi statute de breaslă din Transilvania datează din timpul lui Ludovic de Anjou (1376). Acestea au reglementat cele mai de seamă probleme în legătură cu viaţa economică şi juridică a breslei, cu alegerea staroştilor şi raporturile acestora faţă de membrii breslei și faţă de conducerea oraşului. Aceleași statute menționează patru orașe din Transilvania de Sud (Sibiu, Sighișoara, Sebeș, Orăștie) în care existau 19 bresle și 25 de branșe meșteșugărești: brutarii, pielarii, tăbăcarii, cizmarii, fierarii, curelarii, blănarii, mănușarii, cuțitarii, frânghierii, dogarii, croitorii, trăistarii etc.

Fiecare breaslă dispunea de un sigiliu, dar și de un însemn propriu. Aceste însemne, care aveau și valoare heraldică, erau etalate la sediul breslei sau apar pe steagurile și lăzile de valori ale breslei.