De obicei, când călătorim cu metroul prin București ne așteptăm la ce e mai rău: să întârzie, să nu avem loc să urcăm, să ne închidă conductorul ușile în naș și așa mai departe. Ne temem de toți acești factori care, în realitate, nici măcar nu depind de noi, pentru că ne e teamă să nu întârziem la job, la facultate, la școală, la o întâlnire importantă și așa mai departe.
Dar, de fapt, de ce ne e frică exact? De ce o să creadă ceilalți despre noi dacă întârziem? De eșec?
Ideea este că, în tot acest haos și în toată această grabă, ceva banal m-a uimit astăzi după ce am urcat în metrou, la Universitate, spre Unirii: trenul era aproape gol. De obicei, trebuie să aștept cel puțin două metrouri pentru a avea loc să urc.
Aproape în fiecare zi, totul în București este aglomerat: traficul rutier, mijloacele de transport în comun, magazinele, târgurile, etc. De aceea, se întâmplă rar să vedem un metrou, un autobuz sau o stradă goală.
Astăzi, în jurul orei 10:00, de la stația Universitate și până la stația Piața Unirii 2, pe Magistrala M2 a fost liber. Erau câțiva călători pe scaune, iar în picioare nimeni. Chiar puteai vedea capătul metroului, ceea ce, în mod normal, nu prea reușești din cauza aglomerației. Rămăseseră chiar și scaune libere.
A fost o situație plăcută să văd că nimeni nu se mai îmbrâncește, nimeni nu rămâne blocat între uși și nimeni nu se ceartă.
Iată imaginea, mai jos:
Cum ar fi să fie așa în fiecare zi?
Te-ar putea interesa și: