Indian, de început de an

Pentru că pe 2 ianuarie nu aş mai fi putut vedea o sarma fără să mă apuce greaţa şi nici fast-foodurile de la malluri nu mă atrăgeau în mod special după kilogramele puse de sărbători, am plecat în oraş într-o expediţie de cercetare cu puţine şanse de succes: găsirea unui restaurant deschis. Pe 2 ianuarie, în Bucureşti, asta poate fi la fel de aventuros precum căutarea Lânei de aur. Marile restaurante nu se sinchisesc de potenţialii clienţi înfometaţi, pentru că majoritatea nu se află în oraş, ci ori la plajă, ori la ski.

După câteva încercări fără succes, am găsit însă Sfântul Graal, sub forma restaurantului indian Taj, de pe Calea 13 Septembrie, chiar dacă din afară nici el nu dădea vreun semn că ar fi deschis, sub forma vreunei luminiţe aprinse. Am binecuvântat patronul dornic de câştig care şi-a pus angajaţii la muncă în a doua zi din an şi am păşit pragul. Între clienţi, destul de mulţi asiatici.

Decorul e ciudat, un amestec de decoraţiuni indiene cu un tablou frumos înrămat care îţi indică drumul spre WC, afişe care fac reclamă la spectacolele cu iz indian ale localului, aere condiţionate din anii 90 şi, de  sezon, decoraţiuni de Crăciun, între care şi nişte stele mari şi roşii în cinci colţuri care îmi aminteau în mod ciudat mai mult de URSS decât de Naşterea Domnului.

Meniul e bogat, chelneriţele chiar foarte amabile, iar mâncarea aromată, fără a fi atât de condimentată pe cât mă temeam. Am încercat Pyaz Bhaji – chifteluţe de ceapă, Samosa – pateuri cu legume, Palak Paneer – brânză cu spanac şi pui în trei variante: Murgh Vindaloo, un pui cu sos de caju şi unul făcut kebab. Feluri de mâncare asemănătoare cu cele pe care le comandăm de obicei la Karishma, restaurantul indian din strada Iancu Căpitanu. Cu toate că experienţa Taj de început de an a fost plăcută, mai ales datorită servirii, trebuie să recunosc că prefer Karishma. Chiar dacă acolo, uneori, e mai greu să te înţelegi cu chelnerii indieni, iar pentru ei limonadă înseamnă Sprite, decorul e mai misterios oriental, iar mâncarea deosebită. Spre exemplu, chifteluţele din ceapă sunt mai uşoare, mai puţin înecate în ulei, iar diferitele feluri de pui se aseamănă mult mai puţin între ele decât cele de la Taj. Sosul de caju, de exemplu, are un gust foarte pronunţat şi diferit faţă de celelalte moduri de preparare ale puiului.

Ca preţ, preparatele de pui de la Taj sunt cam în jur de 30 lei porţia, faţă de cele de la Karishma, cam cu 5 lei mai scumpe. În schimb, un sfat pentru Karishma: nu încercaţi îngheţata indiană. E ciudată: sărată şi nu prea rece.

Aşa că, dacă vreţi o experienţă indiană, vă recomand ambele restaurante, cu un mic plus pentru Karishma, care poate fi însă contrabalansat de preţurile ceva mai mari.