Incredibilele aventuri ale unei minunății de icoane. La 40 de ani de la dispariție, icoana se întoarce acasă, la Mănăstirea Cernica, grație unui misterios donator

O icoană din vechiul iconostas al Bisericii „Sfântul Nicolae” de la Mănăstirea Cernica, descoperită la aproape 40 de ani de la dispariție, va reveni în patrimoniul Mănăstirii Cernica. Obiectul de cult a fost restuituit așezământului monahal din apropiere de București.

„Duminica Samaritencei”, icoana de la Cernica dispărută vreme de 40 de ani

„Duminica Samarinencii” este, de fapt, un fragmentul de catapetasmă, care datează de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, începutul secolului XIX, scrie Agerpres. Icoana ar fi trebuit să fie scoasă la licitație, dar va fi donată mănăstirii de Asociația Comercianților de Opere de Artă din România și Casa de licitație Artmark, prin voința proprietarului său, care dorește să rămână anonim.

Preşedintele Grupului Artmark, Horia Roman Patapievici, i-a spus povestea într-o conferinţă de presă la care a fost anunțată întoarcerea acasă a icoanei de la Cernica:

Ea provine dintr-o colecţie privată. (…) Esenţa este cunoscută: începe cu atentatul împotriva patrimoniului bisericilor, în anii ’80, când în buldozerele au distrus…. s-au rătăcit, s-au pierdut, s-au rătăcit…. Amintiţi-vă cum stăteau oamenii când a fost distrusă Biserica Văcăreşti, ce priveghi a fost atunci din partea oamenilor care veneau şi se uitau, nu le venea să creadă. Şi atunci, fireşte că lumea a luat tot felul de lucruri.

„Duminica Samaritencei” a fost cumpărată de la o altă casă de licitație, în 2015, a mai spus Patapievici:

Ne-am dat seama că ea face parte sau poate face parte din vechiul iconostas al Bisericii „Sfântul Nicolae”, cu câteva zile înainte de Licitaţia de artă sacră de săptămâna trecută. Şi atunci s-a făcut un mic conclav ACOAR, Asociaţia Comercianţilor de Obiecte de Artă din România, Artmark şi proprietarul, care este sursa acestei generozităţi, au decis să donăm mănăstirii pentru întregirea obiectului de artă. Începe cu buldozerele lui Ceauşescu şi se încheie cu un act de generozitate pură.

Icoana, aflată acum într-o stare excelentă, a fost restaurată.

Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, Vasile Bănescu, spune că icoana care se întoarce la Mănăstirea Cernica la 40 de ani de la dispariție  are o valoare deosebită, întrucât surprinde una dintre cele mai frumoase scene din Sfânta Scriptură, întâlnirea lui Iisus Hristos cu femeia samarineancă.

icoana ruptă din catapeteasma bisericii de la Cernica

De asemenea, Vasile Bănescu a mulțumit pentru „actul de generozitate şi de dreptate al recuperării unei icoane deosebite de către posesorul lui de drept, care a fost Mănăstirea Cernica”:

Când s-a destrămat acel iconostas, în 1987, înţeleg că această icoană a fost ruptă de contextul ei firesc. Iată, după 37 de ani, se întoarce. Sfârşitul anilor ’80, se ştie, a fost o culme a agresiunii regimului cu sensibilitate de buldozer la adresa credinţei şi a Bisericii, o culme a agresiunii, care fac condus la dărâmarea de biserici, la despre marea patrimoniului bisericesc, mai ales în Bucureşti. De aceea, repet, acest gen este unul care împlineşte cumva şi dreptatea şi, în acelaşi timp, împlineşte o aşteptare. (…) O icoană se întoarce acasă.

Starețul  Mânăstirii Cernica, protosinghelul Vasile Pîrjol, iconostasul Bisericii „Sfântul Nicolae”, din care face parte şi icoana recuperată, a fost zugrăvit în anii 1800 de şcoala de pictură de la Cernica, şcoală care la acea vreme era condusă de călugării aşezământului. 

Mai multe piese din vechea catapeteasmă a acestei biserici, care a fost demontată, sunt expuse în muzeul mânăstirii, icoana de faţă întregind patrimoniul monahal. 

Mănăstirea Cernica a fost ridicată în anul 1608, în timpul domniei lui Radu Şerban, şi a fost ctitorită de marele vornic al lui Mihai Viteazul, Cernica Ştirbei, şi de soţia sa, Chiajna.

Complexul monahal de la Cernica a reprezentat o adevărată şcoală de educaţie monastică. În cadrul mănăstirii s-au construit trei biserici şi trei paraclise. Biserica Mare, cu hramul Sf. Nicolae, a fost avariată la cutremurul din 1802 şi reparată în anii 1809-1815 de arhimandritul Timotei. O reparaţie capitală s-a făcut în anul 1925, după ce o turlă a căzut la cutremurul din 1838, iar în 1923 a avut loc un incendiu.