Incredibila poveste a fiicei răpite a unui milionar celebru

21 iun. 2024
1250 afișări
Incredibila poveste a fiicei răpite a unui milionar celebru
Incredibila poveste a fiicei răpite a unui milionar celebru | Foto: Adrian Teleșpan

În primul rând, cel puțin la nivel rațional, dacă nu și la cel emoțional, sper că acest articol te găsește bine. Doamne ajută. Pe mine mă găsește ușor încins, deși nu sunt în București momentan. Sunt la Cluj, unde fierberea e cu câteva grade mai redusă decât în Capitală. Dacă ar fi să găsesc ceva pozitiv și în aceste temperaturi foarte pozitive, aș zice că, hei, dacă Iadul ar exista, vara aceasta pare că ne-ar căli pentru el și știm cu toții, că, atât la om, cât și la varză sau ceapă, e bine să fii călit și poți să fii sau să nu fii prăjit ca să știi că puține lucruri sunt la fel de gustoase ca cele călite. Când viața ne călește, suferința altfel se privește.

La Cluj am venit cu treabă, să fac Q&A-uri în cadrul TIFF. Pentru persoanele care nu agreează prescurtările, Q&A înseamnă a pune întrebări (questions) și a primi răspunsuri (answers) la filmele ale căror echipe sunt prezente la Transilvania Internațional Film Festival (TIFF). 

Fac asta de prin 2014 și am avut, astfel, posibilitatea de a vedea multe filme foarte interesante, cu povești extraordinare. Bine, fiind festival de film, am nimerit și la filme foarte de artă, până acum preferatul meu fiind un film leton cu elani în timpul căruia am ațipit de 6 ori. Spre norocul meu, nu eu puneam întrebările la finalul lui.

Unul dintre filmele pe care le-am văzut la ediția aceasta se numește “Viața și morțile lui Max Linder”. Se citește Lander, că era francez, nu Lindăr, cum l-am pronunțat eu, în necunoștință de cauză, când am prezentat filmul ce urma să fie proiectat. Poate că tu știi sau, ca și mine, nu știi cine a fost Max Linder. Oricum, ideea e că povestea asta, nu știu ce om învăța din ea, dar e atât de interesantă și incredibilă, încât am zis să o împărtășesc și cu tine.

Max Linder, pe numele lui adevărat Gabriel Leuvielle, a fost primul megastar mondial, global și internațional de cinema. Primul star al filmelor mute și primul actor plătit deosebit de regește. Domnia sa s-a născut în Franța, într-o familie înstărită de viticultori, tatăl său sperând că, la un moment dat, el va prelua afacerile familiei. Treaba asta a creat niște animozități, îți dai seama, când Max a comunicat că el, de fapt, vrea să fie actor, nu viticultor.

Lui Gabi i se spunea Max de mic, nu se știe de ce, așa că el și-a păstrat acest prenume pentru scenă și, după ce s-a certat cu tatăl lui, a decis să își schimbe și numele de familie. Doar pe generice, nu și în acte. Pe foarte scurt, între 1899 și 1912, el a devenit primul actor de filme mute foarte cunoscut în întreaga lume. Tatăl său nu l-a dezmoștenit, așa că la averea familiei s-a mai adăugat și salariul său exorbitant, ajuns chiar la 1 milion de franci pe săptămână.

În 1916, i s-a oferit șansa să facă filme la Hollywood, unde l-a și cunoscut pe Charlie Chaplin, și dumnealui tot din altă familie foarte zdravănă la cap în a cărei istorie nu intrăm acum, însă vei vedea de ce spun asta despre situația domnului Linder. Chaplin a declarat de mai multe ori că îl considera pe Linder cel mai bun profesor de-ai săi și că a învățat foarte multe urmărind filmele acestuia. Filmele din SUA nu au avut același succes mondial ca cele făcute în Europa.

Deja celebru, dar cu o carieră în declin, Linder a insistat să meargă și pe front în Primul Război Mondial, a fost rănit de mai multe ori, a avut nevoie de multiple operații și a avut și două accidente de mașină, unul în război, altul în afara lui. Toate astea l-au îndreptat spre un consum dependent și exagerat de narcotice, cu precădere opium, și alcool, consum care, cu siguranță, i-a dat curajul de a o răpi pe viitoarea lui soție, Ninette, încă de când era minoră. După lupte și scandal, familia Ninettei a semnat actele prin care îi permiteau acesteia să se mărite. Și s-au căsătorit în 1923. Ninette provenea dintr-o familie murdar de bogată.

Declinul din carieră și consumul din ce în ce mai exagerat de alcool și droguri l-au băgat pe domnul Linder într-o zonă mentală deloc prietenoasă și foarte departe de comedie, mai ales că, din nefericire, bani pentru consum erau cu gârla, în ciuda gusturilor extravagante ale actorului. Acesta a devenit extraordinar de posesiv și gelos cu soția, iar comportamentul său a devenit și mai intolerabil după ce li s-a născut fiica, Mad Linder, în 1924, în sensul că actorul voia control total asupra soției.

Asta nu avea cum să se termine cu bine și nici n-a fost cazul. În 1925, soții Linder s-au sinucis, pe când fiica lor avea doar 1 an și câteva luni. Bine, asta a fost varianta oficială a familiei domnului Linder, că cei doi ar fi făcut un pact suicidal. Asta rezulta dintr-o scrisoare scrisă și lăsată de dumnealui. 

Familia lui Ninette, însă, era convinsă că Max își injectase soția cu morfină, după care îi tăiase venele, iar apoi și-a făcut același lucru și lui însuși.  Familiile celor doi s-au luptat pentru custodia copilului, Maud ajungând în cele din urmă la familia mamei. Și de aici începe incredibilul pe care regizorul filmului pe care l-am văzut la TIFF l-a povestit la finalul proiecției. Pentru a se documenta pentru filmul despre domnul Linder, regizorul francez Edward Porembny a aflat unde locuia Maud, într-un fel de palat foarte bine păzit, pe malul Senei, în Paris. Maud nu l-a primit din prima, dar dumnealui a insistat preț de câteva luni pe care le-a petrecut la poartă.

Până la urmă, a fost primit în casă și așa a aflat că atunci când avea 4 ani Maud a fost răpită de familia tatălui ei și a fost dusă în Marea Britanie, într-un sat. Pentru a face căutarea foarte grea și găsirea imposibilă, familia domnului Linder i-a spus acesteia că e băiat. Au tuns-o ca pe un băiat, o îmbrăcau în băiat și au crescut-o ca pe un băiat. Ajunsă pe la 14, 15 ani, Maud a aflat cu stupoare că e fată, femeie. Evident, a revenit în Franța la familia mamei ei, dar ce poveste.

Maud a dus o viață destul de discretă, deși unul dintre prietenii ei cei mai buni a fost unul dintre cei mai vizibili francezi, domnul Alain Delon. A murit la în 2017, la 93 de ani, neapucând să vadă filmul despre tatăl dumneaei, un film a cărui formă s-a modificat foarte mult de la prima variantă, ajungând pe marele ecran ca un film care eu, inițial, nu am înțeles cum a fost realizat. 

“Viața și morțile lui Max Linder” arată exact ca un film mut, dar cu sunet, cu decoruri interioare și mai ales exterioare care reprezintă impecabil lumea așa cum era la începutul secolului al XX-lea. Chiar m-am mirat că existau atât de multe imagini de la vremea respectivă, mai ales că majoritatea filmelor domnului Linder au fost distruse de fratele invidios al acestuia, căruia i le lăsase prin testament. Am aflat că filmul a fost făcut complet în AI, regizorul și producătorii folosindu-se de puținele imagini rămase de atunci.  Cam atât pentru astăzi. Vă pup pe mirare și la umbră și la soare, mintea omului e mare. Doamne ajută și Doamne ferește, în om binele tot crește. Adișorul Cinematograforul.

Cookies