În weekend, TIFF vine cu “Libertate”, semnat de Tudor Giurgiu. Cum a ajuns un milițian personaj principal într-un film despre decembrie 1989 I INTERVIU

15 iun. 2023
143 afișări
În weekend, TIFF vine cu “Libertate”, semnat de Tudor Giurgiu. Cum a ajuns un milițian personaj principal într-un film  despre decembrie 1989 I INTERVIU
În weekend, TIFF vine cu “Libertate”, semnat de Tudor Giurgiu. Cum a ajuns un milițian personaj principal într-un film despre decembrie 1989 I INTERVIU. Foto credit: Libertate-Filmul, pagina de facebook.

Numai în luna cadourilor, dar nu pentru mult timp, doar între 16-22 decembrie, se dezbate public, pe repede înainte și pe repede înapoi, despre evenimentele din decembrie 1989, fiecare după posibilități, de la versiuni oficiale la teoria tuturor conspirațiilor.

La școală se învață puțin, schematic-oficial-stabilit, despre ce s-a întâmplat atunci în România. De data asta, luna cadourilor vine mai devreme, pentru că “Libertate” va rula vineri, 16 iunie, în Piața Unirii din Cluj, la TIFF, acasa la Tudor Giurgiu, locul în care se afla și în decembrie 1989.

Atunci avea 17 ani, acum este regizor, directorul faimosului TIFF, și prezintă un film de ficțiune, inspirat din acele zile de groază la Sibiu. Mai jos, interviu cu Tudor Giurgiu despre cum a gândit filmul, pentru cine, cum și, mai ales, de ce un milițian cu scheleți în dulap a ajuns personaj principal în “Libertate”.

În weekend, TIFF vine cu “Libertate”, film semnat de Tudor Giurgiu. Cum a ajuns un milițian personaj principal într-o producție despre decembrie 1989. I INTERVIU
Libertate, un film de Tudor Giurgiu. Foto credit: Libertate-Filmul, pagina de facebook.
Foto credit: Libertate-Filmul, pagina de facebook.

Revoluție mare, filme puține

Despre evenimentele din decembrie 1989 s-au făcut puține lungmetraje (“A fost sau n-a fost”, regizor Cătălin Porumboiu, “Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii”, regia Cătălin Mitulescu, “Hârtia va fi albastră”, regia Radu Muntean).

Pentru imaginea-martor a acelor zile rămân documentarele “Videograme dintr-o Revoluție”, realizat de Andrei Ujică și Harun Farocki și “Timișoara, decembrie 1989”, de Ovidiu Bose Paștina. “Mi s-a părut mult mai challenging, mult mai solicitant să aleg un milițian ca personaj principal, un personaj care poate să ofere un alt punct de vedere, decât cele pe care le-am avut până acum”, spune regizorul Tudor Giurgiu.

„Libertate”, un film de Tudor Giurgiu.
Imagine din timpul filmărilor. Foto credit: Libertate-Filmul, pagina de facebook.

Libertate”, un film despre un sângeros episod al Revoluției din Sibiu

Libertate. Sibiu, decembrie 1989. În haosul generat de protestele mulțimii împotriva autorităților, o unitate de miliție devine ținta unui asalt violent care degenerează într-o confruntare sângeroasă între soldați, milițieni, securiști și civili. Încercând să scape de asediu, Viorel, căpitan de miliție, este capturat de Armată și acuzat că este terorist. “Libertate” spune o poveste inspirată din evenimente reale întâmplate la Sibiu, în decembrie 1989”, se anunță în prezentarea filmului.

„Libertate”, un film de Tudor Giurgiu.
Sibiu 1989. Foto credit: Arhiva Vajda Gyorgy.

Libertate” va fi proiectat open air în Piața Unirii din Cluj, în premieră

Libertate” va fi proiectat vineri, 16 iunie, 2023 în Piața Unirii din Cluj, în cadrul Secțiunii TIFF, “Zilele filmului românesc”. De asemenea, sâmbătă 17 iunie, de la ora 12.00, în Piața Unirii, la TIFF Lounge va exista TIFF Talks cu echipa filmului “Libertate”. Din distribuție fac parte: Alex Calangiu, Cătălin Herlo, Ionuț Caras, Iulian Postelnicu, Andi Vasluianu.

Sibiu 1989.
Imagine din timpul filmărilor. Foto credit: Sabina Costinel apud Libertate-Filmul, pagina de facebook.
Foto credit: Libertate-Filmul, pagina de facebook.

De foarte multe ori mi s-a întâmplat, în documentarea pe care am făcut-o pentru subiect, să mă simt rușinat de anii aceea, de perioada aceea”

B365.ro: Pe cine mai interesează ce s-a întâmplat în decembrie 1989?

Tudor Giurgiu: Dacă întrebi așa sau dacă întreb și eu așa, răspunsul este: Dom’le, iarăși faceți filme despre Revoluție? De parcă s-ar fi făcut foarte multe. Paradoxal, unii din cei cărora le-am arătat filmul, în special oameni tineri sau foarte tineri, mi-au spus că de abia acum au înțeles ce s-a întâmplat cu adevărat în decembrie 1989, pentru că ei nu învață asta la școală. Există în manualele școlare doar câteva pagini, cu o versiune oficială a evenimentelor care se perpetuează. Iar alții au spus că l-au urmărit cu sufletul la gură și ar trebui să fie văzut de mai multă lume din generația lor. Sper să trecem peste dorința asta a noastră de a uita și de a nu mai vrea să ne întoarcem în trecut. Refuzăm câteodată cu obstinație să ne aducem aminte de episoade inconfortabile din acele zile. Cred că este important să ne punem întrebări și să ne chestionăm relația noastră cu trecutul, cu manipularea de atunci. De foarte multe ori mi s-a întâmplat, în documentarea pe care am făcut-o pentru film, să mă simt rușinat de perioada aceea.

„Libertate”, un film de Tudor Giurgiu.
Imagine din timpul filmărilor. Foto credit: Libertate-Filmul, pagina de facebook.
Fiecare persoană și fiecare instituție, în cazul de față vorbim despre Armată și de Ministerul de Interne, își descrie istoria potrivit propriilor interese”

B365.ro: Spuneați că perioada de documentare a fost ca o investigație jurnalistică. Ce ați aflat? Cât de credibilă a fost documentația pe care ați găsit-o? V-a lămurit în vreun fel Dosarul Revoluției?

Tudor Giurgiu: Nu a fost ușor să ajungem la documentație, am întâlnit aceeași problemă de care se lovesc mulți din cei care vor să afle ce s-a întâmplat atunci. Fiecare persoană sau fiecare instituție, în cazul de față vorbim despre Armată și de Ministerul de Interne, își descrie istoria potrivit propriilor interese sau dorințe. Vrem cu toții să ”ieșim bine”, să ne cosmetizăm trecutul, ne este foarte greu să acceptăm ce nu ne-a ieșit sau când am făcut tâmpenii, și lucrul acesta cred că a fost propagat la scară largă. Am citit cărți despre ce s-a întâmplat în decembrie 1989, cărți scrise de ambele părți implicate în conflict. Când le citești, afli lucruri contradictorii, informații care se bat cap în cap. A durat foarte mult până când am început să înțeleg și să pun cap la cap tot acest puzzle. Ce m-a ajutat, până la urmă, au fost întâlnirile cu familiile celor care au murit și cu cei implicați în evenimente. M-am întâlnit cu militari implicați în toată confruntarea sângeroasă de la Sibiu, cu oameni din Securitate, și cumva, cumva am ajuns să-i dau de cap.

Iulian Postelnicu în pauza filmărilor la „Revoluție”. Foto credit: Libertate-Filmul, pagina de Facebook.
„Libertate”, un film de Tudor Giurgiu.
Am înțeles că filmul acesta nu trebuie să judece, să dea sentințe, nu acesta este rolul lui”

B365.ro: Cei din Armată și Securitate au avut deschidere? Ați vorbit cu colonelul Aurel Dragomir, comandantul UM01512, cel care a condus acțiunea de neutralizare a așa zișilor “invadatori” de la Sibiu?

Tudor Giurgiu: Am vorbit cu colonelul Aurel Dragomir și am înțeles un lucru foarte important, care m-a ajutat cumva să-mi găsesc și poziționarea de autor, de regizor, și anume că filmul acesta nu trebuie să judece, să dea sentințe, nu acesta este rolul lui. Pentru că, de exemplu, vorbind cu Aurel Dragomir, cel pe care în continuare mulți îl văd responsabil pentru tragedia de la Sibiu, el tot timpul spune, trecând peste faptul că era foarte tânăr atunci: “Dom’le era ca la război. Am învățat noi în toată pregătirea militară cum este să gestionezi o situație haotică, nebună, cum a fost cea care s-a întâmplat în decembrie? Nu. Am făcut și noi cât ne-am priceput”. Am discutat mult cu el și repeta ca pe un basm toate lucrurile pe care le-a spus în proces. Nu am obținut nimic mai mult. Am încercat să găsesc și soldați, despre care știm că au tras, dar a fost imposibil; nu mi-au răspuns la mesaje, de teamă că cineva se mai poate întoarce asupra lor. Până la urmă, ei erau atunci sub consemn, sub jurământ militar”.

Imagine din timpul filmărilor. Foto credit: Nicu Cherciu, apud Libertate-Filmul, pagina de facebook.
A fost un exercițiu dramaturgic și un pariu pentru mine să aleg un personaj principal care lucra în Miliție, o instituție foarte nepopulară atunci”

B365.ro: De ce ați ales acest episod sângeros al Revoluției de la Sibiu, aproape neștiut? De ce ați ales să vorbiți și despre suferința milițienilor și a securiștilor, prizonieri la bazinul de înot desecat? Nu v-a fost teamă că românii vor spune că ați încercat să albiți forțele de represiune de la Sibiu?

Tudor Giurgiu: Cine va vedea “Revoluție” cred că va înțelege cum am gândit filmul. Dar mi-a fost teamă, evident, de lucrul acesta; în egală măsură mi s-a părut mult mai challenging, mai provocator, să aleg un milițian ca personaj principal, un personaj care poate să ofere un alt punct de vedere, decât cele multe pe care le știm. În general, majoritatea filmelor de până acum prezintă fie unghiul celui din stradă, fie al Armatei. Mi s-a părut important să arăt un personaj care are familie, copii, este un om care face bine, dar, în egală măsură, el are niște scheleți în dulap, lucrează pentru o instituție de forță care nu era deloc iubită. Nici Miliția, nici Securitarea nu erau deloc iubite în acei ani, iar ura oamenilor de pe stradă se îndrepta, în mod special, către Miliție și Securitate. Mi s-a părut că este un exercițiu dramaturgic, până la urmă, și un pariu pentru mine să îmi aleg un erou care lucrează pentru o instituție nepopulară, dar cu care spectatorii filmului să poată empatiza. Până într-un punct.

imagine din timpul filmărilor. Foto credit: Libertate-Filmul, pagina de facebook.
Imagine din timpul filmărilor. Foto credit: Libertate-Filmul, pagina de facebook.
Foto credit: Nicu Cherciu, apud Libertate-Filmul, pagina de facebook.
Am avut șansa, norocul de la Dumnezeu să găsim într-o unitate militară un depozit despre care nici măcar șefii mari din Armată nu știau că mai există”

B365.ro: V-a fost greu să recompuneți atmosfera din acele zile, focul încrucișat, psihoza teroriștilor ? Unde ați găsit Dacii, Aro, Kalașnicov, instrumente medicale, un model de ambulanță din anii ’80, telefoane publice, țigări Snagov, tancuri?

Tudor Giurgiu: Nu mai este nimic simplu în ziua de azi, câteodată e mai simplu să faci un film de epocă despre anii ’50, cum mi s-a întâmplat la “Moromeții 3”, decât despre anul 1989. Atunci când memoria recentă este mai aproape de noi suntem mult mai pretențioși la nivel de detalii, de aceea efortul a fost major. Dacă mă gândesc la locuri de filmare, de exemplu, a fost hipercomplicat să reconstituim o geografie foarte specifică a Sibiului și, în final, am filmat la Brăila, chit că cele două orașe nu au nimic în comun. Totuși am găsit la Brăila fragmente de străzi, de locuri, care se potriveau cu ceea ce aveam noi în cap. Cât despre efecte militare, a fost foarte complicat pentru că nu se mai păstrează nimic. Am avut șansa, norocul de la Dumnezeu să găsim într-o unitate militară, la Turda, un depozit despre care nici măcar șefii mari din Armată nu știau că mai există. A fost o șansă extraordinară, am putut să folosim de acolo efecte și uniforme.

Imagine din timpul filmărilor. Foto credit: Nicu Cherciu, apud Libertate-Filmul, pagina de facebook.
Imagine din timpul filmărilor. Foto credit: Nicu Cherciu, apud Libertate-Filmul, pagina de facebook.
Foto credit: Libertate-Filmul, pagina de facebook.
Imagine din timpul filmărilor. Foto credit: Nicu Cherciu, apud Libertate-Filmul, pagina de facebook.
Eram la Brăila, într-o unitate militară, când a izbucnit războiul și au început să vină refugiații ucraineni, în timp ce noi trebuia să filmăm scene de luptă. A fost foarte ciudat.”

B365.ro: Ați filmat în timpul pandemiei de Covid-19, apoi au intrat rușii în Ucraina. Toată lumea era speriată și voi filmați într-o unitate militară. Care era sentimentul?

Tudor Giurgiu: A fost ciudată toată perioada filmărilor. Pentru că am început filmul în timpul unui nou val de Covid-19, filmam cu mulți actori în același timp, aveam 30 de actori în platou și 150 de figuranți. Orice oprire ne-ar fi stricat tot programul de filmare și, când am intrat pe drumul cel bun, a început războiul. Filmam la Brăila într-o unitate militară când au început să vină refugiații ucraineni și aveam această panică, trebuia să reconstituim scene de luptă, aveam nevoie de TAB-uri, însă Armata intrase la rândul ei într-o stare de oarecare agitație. Nimeni nu știa atunci ce se întâmplă. A fost extrem de complicat de administrat totul, mai ales la nivel uman, pentru că noi aveam de filmat, dar mintea și gândul oamenilor din echipă era la ce se întâmpla atunci. Aveam colegi care, în pauzele de filmare, stăteau cu facebook-ul pornit, primeau la ei refugiați. Am adus și eu o familie într-un apartament, dar trebuia să ducem filmul la capăt.

Imagine din timpul filmărilor. Foto credit: Nicu Cherciu, apud Libertate-Filmul, pagina de facebook.
Foto credit: Libertate-Filmul, pagina de facebook.
La peste 30 de ani de la evenimente, ar fi cel puțin terapeutic ca cineva să își asume adevărul”

B365.ro: S-au tras 2 milioane de gloanțe în acele zile la Sibiu. Cel puțin în trailer am văzut că toți strigă în mod repetat “Cine trage în noi?”. Pentru cine o să vadă filmul, indiferent de vârstă pe care o are, va fi mai clar acum?

Tudor Giurgiu: Nu cred că este mai clar. Este în continuare un mister pentru mine faptul că nu-și asumă nimeni, bărbătește până la urmă, poate erorile, poate deciziile greșite. Și nici filmul, o spun din nou, nu poate să o facă. Unghiul personajului din film este cumva unghiul multora care deodată au văzut că se trage. De unde a început? Fiecare putem să avem teorii, dar ar fi cel puțin terapeutic, ca la peste 30 de ani de atunci, cineva să își asume adevărul.

imagine din timpul filmărilor. Foto credit: Libertate-Filmul, pagina de facebook.
Imagine din timpul filmărilor. Foto credit: Nicu Cherciu, apud Libertate-Filmul, pagina de facebook.
Nasty”, un documentar despre Ilie Năstase, va conține imagini din 11 arhive din toată lumea

B365.ro: Știu că trebuia să proiectați documentarul Nasty la TIFF anul acesta, un film despre viața și cariera lui Ilie Năstase. Ați terminat filmul?

Tudor Giurgiu: “Nasty” este aproape gata. Am sperat că vom putea să închidem mai devreme un întreg proces de achiziționare a unor materiale de arhivă care provin din peste 11 arhive de imagini din toată lumea, dar tot am subestimat greutatea și lungimea procesului de negociere, de obținere a imaginilor, trecând de faptul că ele costă foarte mult. Atunci am spus: Ok, hai să nu ne grăbim, o luăm ușor, ușor și sper să avem totul până la toamnă.

Imagine din timpul filmărilor. Foto credit: Nicu Cherciu, apud Libertate-Filmul, pagina de facebook.
„Efectul imediat al acelor evenimente, cel puțin la mine acasă, a fost portocalele, aduse cu nu știu ce transport din Olanda”

B365.ro: Am uitat o întrebare. Aveați 17 ani la Revoluție și am văzut că Andi Vasluianu are portocale pe masă, în filmul “Revoluție”. Ați avut portocale în copilărie? V-ați gândit vreodată că în aceeași piață din Cluj,în care ați fost atunci în decembrie 1989, veți proiecta un film despre Revoluție?

Tudor Giurgiu: Portocalele mi-au rămas și îmi vor rămâne în memorie tot timpul vieții pentru că efectul imediat al acelor evenimente, cel puțin la mine acasă, a fost portocalele, aduse cu nu știu ce transport din Olanda, atunci în decembrie 1989. Nu am s-o uit niciodată pe sora mea, avea atunci 5 ani. N-o să uit niciodată că ne uitam la televizor și vedeam împușcături și, la un moment dat, nu știam unde este Flavia, dispăruse. Am căutat-o și am găsit-o sub masa din sufragerie, unde folosea portocalele pe post de grenade, le arunca. Imaginea portocalelor de atunci o asociez cu evenimentele din decembrie 1989. Legat de piață, este o potriveală ciudată. Niciodată nu mi-am imaginat că voi face un film despre evenimentele de atunci, cu atât mai puțin că o să vorbesc despre cum au murit atâția oameni.

B365.ro: Dar știați atunci că veți fi regizor?

Tudor Giurgiu: Gândul de a deveni regizor de film a apărut în mintea mea undeva la final de decembrie 1989, început de ianuarie 1990. Atunci i-am convocat pe părinți în bucătărie, acolo unde se dau veștile importante, grave pentru orice familie, și le-am spus că nu mai vreau să dau la Medicină, pentru că e Libertate, așa că o să dau la regie de film. Iar ei au înțepenit.

Tudor Giurgiu. Credit foto: Arhiva personală Tudor Giurgiu.

Cookies