În Piața Victoriei, fix lângă Guvern, era cândva Palatul lu’ Beizadea Vițel sau “Prăjitura din Capul Podului”, o clădire senzațională din București în care își aveau biroul Ionel Brătianu și Titulescu

03 apr. 2021
45791 Afișari
În Piața Victoriei, fix lângă Guvern, era cândva Palatul lu' Beizadea Vițel sau “Prăjitura din Capul Podului”, o clădire senzațională din București în care își aveau biroul Ionel Brătianu și Titulescu

Piața Victoriei din București, locul tuturor grevelor și manifestațiilor, brandul #rezist, arăta cu totul altfel în perioada interbelică. Toți ochii se întorceau după Palatul Sturdza, pe atunci sediul Ministerului Afacerilor Externe, supranumit Palatul lu' Beizadea Vițel, după numele celui care l-a construit, Grigore Sturdza. Prințul a fost cel mai excentric personaj din istoria României, un fel de părinte al culturismului, mare crai cu harem, părintele multor copilași bastarzi, putred de bogat, cultivat, umblat și foarte iubitor de lux. Mai jos, povestea unei clădiri simbol din Bucureștiul de altădată, cândva proprietatea unui visător oriental pasionat de politică, sport și femei.

Foarte simpatic îmi este Prințul Grigore Sturdza, de l-au poreclit bucureștenii “Beizadea Vițel”. Cuvântul „beizadea” vine din limba turcă, beyzade, și înseamnă fiu de domn, iar vițelul e vițel, vă spun mai încolo care-i treaba cu porecla asta agricolă. Grigore Sturdza, fiul lui Mihail Sturdza, domn al Moldovei, s-a născut în anul 1821 și s-a prăpădit în 1901, după o viață desprinsă din o mie și una de nopți. A făcut școală la Paris și la Berlin, l-a avut profesor pe Mihail Kogălniceanu, a luptat în războiul Crimeii (1853-1856) în calitate de general în Armata Otomană sub numele de Muhlis Pașa, a candidat împotriva propriului tată la tronul Moldovei în anul 1859, a avut vreo trei neveste și harem, ce mai, era un tip de senzație.

palatul sturdza
Palatul Prajitură din Piata Victoriei se afla in fața Guvernului de azi. A fost demolat de comunisti in 1946.

Dar, mai presus de toate, Beizadeaua și-a dorit să facă un Palat la București care amintește de Castelul Neuschwanstein, ăla care apare și pe sigla Walt Disney. O prăjitură din marmură, că nu degeaba bucureștenii îi spuneau “Prăjitura din Capul Podului”. Se afla exact în capătul Caii Victoriei, alias Podul Mogoșoaiei, în fața clădirii guvernului de astăzi.

printul, grigore, sturdza
Printul Grigore Sturdza era pasionat de culturism, carti, arhitectură, femei si bani.

Prințul era obsedat să facă mușchi și pentru că n-a putut să fie “Bou” i s-a spus “Vițel”

De ce vițel, ne spune Constantin Bacalbașa în “Bucureștii de altădată”, 1871-1884, vol II: “Prințul Grigore Sturdza era cunoscut, în chip popular, sub numele de Beizadea Vițel. Porecla îi venea dela faptul că beizadeaua, fiind de o forță musculară foarte mare, făcea multe exerciții fizice, între altele obișnuise să ridice dela pământ, în fiecare zi, un vițel de lapte până ce a ajuns la o oarecare vârstă. Legenda spune că prințul era atât de puternic încât ridica chiar și un bou. Beizadea Grigore era fiul lui Mihai Sturdza, fost domn al Moldovei. Când a fost ales Vodă Cuza domn avea contracandidați pe Mihail Sturdza și pe fiul sau, Grigore. Din rivalitatea acestora a izbutit Cuza”.

Dar câte nu făcea și dregea beizadeaua în București. Era pasionat de înot, făcea exerciții gimnastice zilnice, era meloman, filosof și poet, opera lui de căpetenie din domenilul astronomiei fiind cartea “Legile fundamentale ale Universului”.

caricatura, printul, grigore sturdza
Printul Grigore Sturdza era stiut de popor drept ” Beizadea Vitel”.

A avut ca un Pașă turcesc toate femeile care i-au ieșit în cale”

Constantin Gane în “Trecute vieți de doamne și domnițe”: “Beizadeaua vițel, înalt și voinic cum era, se apucase în tinerețe să se antreneze, pentru a putea duce în cârcă un bou, precum Hercule. Pentru aceasta, a luat un vițel nou-fătat, purtându-l în fiecare dimineață câte un ceas-două pe umeri. Vițelul crescând, beizadea Grigore l-a tot dus în spinare până s-a făcut aproape juncan, după care a renunțat, pentru că altfel i-ar fi zis beizadea Bou. Era de o inteligență remarcabilă, avea multă cultură, multă originalitate, multă neatârnare de caracter. A fost un om interesant. A pornit la porunca lui Vodă să înnăbușe revoluția de la 1848 în fruntea întregii artilerii, a făcut, împotriva voinței lui Vodă, războiul Crimeii ca general turc, în 1856, sub numele de Muclis Pașa, a candidat la tronul Moldovei, în 1858, a fost deputat și senator în România constituțională, a scris o carte de matematică transcendentă >. A avut ca un pașă turcesc toate femeile care i-au ieșit în cale, făcându-le copii nelegitimi, a iubit banii și a clădit în București Prăjitura de marmură de la Capul Podului, cunoscută sub numele de Palatul Sturdza”. Eu il ințeleg cu vițelul că pe vremea aia chiar nu exista sală in care să tragi de fiare.

palatul, sturdza
Din anul 1904 si pina in 1945 in Palatul Sturdza a functionat Ministerul de Externe al României.

„Cea mai amestecată și mai bizară construcție din București”

Sportivul s-a apucat de Palat în anul 1897, după ce a dus în țară un arhitect german, pe Iulius Reineqke ca să-i înalțe Prăjitura. A cumpărat teren la intersecția Șoselei Jianu (B-dul Aviatorilor de azi) cu B-dul Colțea și a ridicat “cea mai amestecată și mai bizară construcție din București, pe ale cărei fațade își dau întâlnire, infrățindu-se, elemente de epoci și stiluri diferite taiate în materiale de tot soiul și de toate culorile”, spune arhitectul Grigore Ionescu în “Istoria Arhitecturii Românești”. Ceva grandios, în stil eclectic somptuos, cu multe stucaturi și ornamente și patru turnulețe pe colțuri.

piata victoriei
Rondul Rezist din Piata Victoriei pe vremea cind era pătrat.
Turnulețele adăposteau closetele, iar înăuntru erau numai oglinzi venețiene și candelabre de Murano

Emanoil Hagi-Mosco în “ București, amintirile unui oraș“: “Conceput ca un volum aproape pătrat, cu două turnulețe de colț pe fațada principală, cu alte două turnuri circulare pe fațada posterioară (ce adăposteau closetele), palatul avea o dispunere simetrică la interior, amplasarea încăperilor fiind organizată în stânga și dreapta celor două saloane centrale concepute atât la parter, cât și la etaj, Spațiul parterului a fost gândit ca spațiu de primire, organizare de recepții, fiind compus din saloane, salonase, camere pentru musafiri, sufragerie, odaie turcească, toalete, antreu. Într-un document de la dosarul de solicitare a autorizației, avocatul Filitis, la cererea Prințului, revine cu dispoziția de avea pilaștri de marmură la fațade”.

În Palatul Sportivului au avut biroul Nicolae Titulescu și Mihai Antonescu, ultimul executat alături de Mareșal

Interiorul Palatului era de o opulență care-ți tăia respirația. Saloane bogat decorate cu candelabre din cristal de Murano, aplice, oglinzi venețiene, panouri cu stucaturi heraldice, mobilier scump realizat la comandă în Europa, până și cărămizile au fost date spre personalizare, fiecare având imprimată monograma Prințului. Numai că Beizadeaua s-a prăpădit înainte să aibă parte de bijuteria lui arhitectonică, în anul 1901, așa se face că familia a vândut Statului clădirea, iar Prăjitura va deveni sediul Ministerului de Externe din anul 1904 și până în 1945.

palatul, sturdza
Piata Victoriei, Palatul Prajitura in 1925, foto A. Gh. Ebner.

Acolo au avut biroul Ion I. C Brătianu, adică Ionel, Alexandru Djuvara, Titu Maiorescu, Alexandru Averescu, Take Ionescu, adică Tăchiță Gură de aur, Nicolae Titulescu, Grigore Gafencu, Mihai Antonescu sau Gheorghe Tătărăscu. Locul era foarte potrivit pentru reuniunile diplomaților, pentru recepții și sindrofii. Câte nu au văzut și n-au auzit pereții cu cărămizi care purtau blazonul Sportivului. În interbelic, palatul a fost consolidat de arhitectul Cristofi Cerchez, apoi bombardat în 1944 de aliați și demolat în anul 1946 de comuniști. N-au mai dorit să-l păstreze sau să-l refacă, prea era simbolul dușmanilor clasei muncitoare, au apreciat insă mult clădirea in stil totalitar in care astăzi funcționeaza Guvernul.

1944, in acelasi cadru cladirea Guvernului de astazi si Palatul Sturdza.
Clădirea care adăpostește astăzi Guvernul a fost proiectată în stil neo-clasic fascist

În anul 1937, în spatele Prăjiturii a început construcția noii clădiri care avea să devină Ministerul Afacerilor Externe, o construcție în formă de E, cu patru etaje și terase pe toată lungimea lor, proiectată de arhitectul Duiliu Marcu în stil neo-clasic fascist, astăzi sediul Guvernului României. Tovarășa Cerberă Ana Pauker a avut biroul de ministru de externe în actualul Guvern, iar Beizadeaua cu Palatul ei cu tot a fost uitată, cum se întâmplă cu toate pe lumea asta. Rămân fotografiile document istoric și povestea Prăjiturii, povestea celor o mie și una de nopți care uite ca trăieste veșnic.

Nota B365.ro: Antoaneta Dohotariu ne povestește minunat Bucurștiul. Cum a fost, cum e, cum poate să devină. Enjoy!

Cookies