În Oraşul Interzis, interzis la raţă!

Am ajuns la restaurantul Oraşul Interzis la recomandarea unui bun cunoscător al bucătăriei mondiale, care ne avertizase că este vorba de unul din cele foarte puţine restaurante chinezeşti la care bucătarii sunt chiar chinezi. Aşteptările erau aşadar foarte mari, iar faptul că duminică după-amiază, când am ajuns acolo, pe terasă era o masă imensă ocupată de un grup numeros de chinezi care devorau platouri după platouri şi boluri după boluri nu a făcut decât să ni le crească. Recunosc că am tras cu ochiul în farfuriile lor, pentru a ne face o idee despre ce e pe placul cunoscătorilor din meniul restaurantului.

Ambianţa localului din zona Armenească este într-adevăr impresionantă, decoraţiunile fiind aduse din China, din seria de foarte bună calitate, de la statuile din ceramică până la candelabre. Elementele decorative din lemn şi piatră nefinisată contribuie la crearea unui spaţiu intim plăcut. Micul pârâiaş de pe terasă asigură un fond sonor liniştitor, iar muzica din difuzoare (cafe concert), chiar dacă nu chinezească, aşa cum am fi preferat, era decentă pentru un restaurant cu pretenţii. Pentru că aşa se prezintă Oraşul Interzis, chiar şi pe siteul propriu, un restaurant chinezesc de lux. Restaurantele chinezeşti de înaltă clasă cam lipsesc pe piaţa bucureşteană, chiar dacă la Londra sau la New York fac parte din categoria fiţă obligatorie, aşa încât Oraşul Interzis găseşte în Bucureşti o piaţă virgină.

Deşi bucătarii sunt chinezi, chelnerii sunt români, aşa că nu au existat dificultăţi de comunicare. Pentru noi, chinezii de la masa cea mare explicând adesea prin semne cam ce şi-ar fi dorit. În rest, serviciul este destul de prompt şi chelenerii sunt amabili.

Ne aşteptam ca meniul să cuprindă numeroase feluri de mâncare necunoscute nouă în România, el fiind gândit să includă produse specifice tuturor celor patru regiuni ale Chinei. Am avut surpriza să recunoaştem însă feluri pe care le-am văzut „interpretate” şi în alte restaurante chinezeşti din ţară. Pe lângă acestea, meniul include şi feluri de mâncare gătite din meduze, de exemplu, pe care recunosc că nu am avut curajul să le încercăm.

Am încercat însă vita pe plită încinsă, cu ciuperci urechi de lemn mai mari decât la orice alt restaurant chinezesc autohton. Cel mai gustos fel de mâncare, însă, din cele încercate de noi, a fost puiul cu aromă de peşte. Adevărul este că la noi în ţară, în general, traducerea „cu aromă de peşte” îi face pe consumatori să ocolească aceste feluri de mâncare, cu toate că este vorba doar de includerea în reţetă a unui ingredient cheie pentru mâncarea orientală: sosul de stridii. Acceptabilă şi salata de cartofi iuţi, ca şi vita cu nuci sau pacheţelele. Raţa gong bao a fost însă acceptabilă doar în partea de gong bao, carnea având un gust execrabil. Nu mi-aş mai comanda raţă la Oraşul Interzis.

Preţurile sunt şi ele din categoria „de lux”, pentru un restaurant chinezesc, unde se presupune că încerci mai multe feluri de mâncare, nu doar un antreu şi un fel principal. Un orez Yang Zhu este 11 lei, iar preţurile merg până la 69 de lei felurile de raţă, dar oricum nu e cazul să le încercaţi, dacă ne luăm după experienţa mea neplăcută cu raţa gong bao. Felurile de pui, porc şi cele de vită se învârt în jurul preţului de 35 de lei.

În general, prefer mâncarea chinezească ceva mai dulce decât e cea preparată la restaurantul din zona Armenească, dar probabil că e vorba doar de o chestiune de gust personal. Rămâne pentru altă dată încercarea felurilor preparate din meduze şi alge, pentru că vom reveni la Oraşul Interzis, pentru a ne lămuri mai bine.