În iarna lui ’54, copiii săreau de la etajul trei direct în zăpadă

de:
14 feb. 2012
0 Afișari
În iarna lui '54, copiii săreau de la etajul trei direct în zăpadă

Copiii, ca de obicei, au văzut partea frumoasă şi aventuroasă a fenomenelor meteo extreme: „Îmi amintesc că ne-a venit ideea să sărim de la etaj, în zăpadă. Mai întâi am vrut să sărim de la etajul cinci, dar ne-a fost frică, aşa că am sărit de la etajul trei în stratul de zăpadă” – povesteşte Nic. „Oricum, când a aflat mama, ne-a tras o mamă de bătaie de nu ne-am văzut. Stăteam pe Calea Moşilor şi îmi amintesc că mergeam cu zăpada până la brâu” – rememorează el, de pe vremea când avea 13 ani.

Alţii îşi amintesc intervenţia tancurilor pe străzi şi cum în urma tancurilor, sub troiene, au rămas maşini strivite de şenile. Asta din puţinele autoturisme care existau pe vremea aceea.

În  februarie ’54, Dan Antoniu (cercetător istoric în domeniul aeronautic) avea vârsta de 9 ani. Locuia în cartierul România Muncitoare din Capitală, undeva pe lângă actualul Pod Grant, într-o casă cu şapte camere, împreună cu bunicii, mama şi alte câteva rude.

„La 3 februarie a început de dimineaţă să ningă cu fulgi imenşi, fără întrerupere, până a doua zi. Când ne-am trezit, în casă era întuneric. Geamurile se deschideau în afară, la fel şi uşile, cu excepţia uneia dintre ele, cea de la bucătărie. Ne-am dat seama că era zăpadă mare pentru că geamurile erau albe şi am încercat să ieşim, dar nu s-au deschis!”, a povestit Dan Antoniu pentru „Adevărul de Seară”, anul trecut.

Alţii îşi amintesc că pe vremea aceea nimeni nu se plângea ca acum, la televizor, iar oamenii se bazau mai mult pe propriile puteri. Gospodinele aveau provizii în casă, iar bărbaţii dădeau la lopată. La Bucureşti, un fost maistru îşi aminteşte că toţi muncitorii au fost reţinuţi la fabrică, pentru a îndeplini planul: „Îşi aminteşte că atunci au dormit o săptămână în fabrică, în sala de mese, ca să fie siguri că vor face planul. „Au fost ţinuţi oamenii în uzină, că dacă plecau acasă nu mai ajungeau înapoi. Dormeam în sălile de mese, ni se aducea pâine cu rucsacul de la Bariera Vergului şi am reuşit să facem planul, în ciuda înzăpezirii. Da, aşa era pe străzi, cum arată ăştia în poze, cu nămeţii cât tramvaiu, dar nu se văita nimenil!”. – arată blogul dollo.ro.

Cei care erau foarte mici în 54 îşi amintesc doar o mare de alb: „Țin minte că mă trăgeau ai mei cu sania, prin tunelurile făcute în zăpadă. Erau ziduri imense de zăpadă, cât casa mi se păreau mie” – povesteşte şi Anca.

„Mergeam pe deasupra caselor. Mai încolo, cînd s-a croit drum tramvaielor, ele mergeau pe linii jos, şi la 3-4 metri mergeau oamenii, pe sus. Am avut atunci zăpadă prin curţi pînă în luna mai. Erau unii care îşi puneau vinul şi apa la răcit în zăpada din februarie”, îşi amintesc oamenii.

În orice caz, indicatorii meteo din 1954 erau mult mai gravi decât cei de acum, demni de un cod roşu: conform Institutului Naţional de Meteorologie şi Hidrologie, viteza maxima a vantului a atins 126 km/h la Bucuresti pe 3-5 II 1954, iar cel mai gros strat de zapada a fost 173 cm la Calarasi pe 3-4 II 1954, troienele au atins 2-5 m si sud-estul si estul tarii.

Cookies