În Grădina Bucuriei, toate-s dulci, dar fără zahăr. O aventură antreprenorială de familie în care dispare apa, rămâne esența din fructe și legume

În Grădina Bucuriei toate-s dulci și fără zahăr adăugat, mă gândesc eu după ce în ultimele zile am tot gustat fructe și legume deshidratate în încercarea mea de a desluși povestea unei mici afaceri cu bunătăți pornite de o familie din București în plină pandemie. Eliza și Ștefan Rotaru au adus pe piață o serie de produse unice pentru țara noastră, role de fructe și legume uscate la temperaturi extrem de scăzute, undeva pe la 45 de grade, ce păstrează toate proprietățile naturale ale acestora intacte. Astfel, te bucuri de un gust foarte bun, alături de tot felul de texturi interesante, dar ai parte de vitamine, mineralele și nutrienți, fără conservanți, arome și zahăr adăugat. "Dispare doar apa, rămâne esența fructului", după cum mi-au spus cei doi.

B365.ro continuă proiectul Micile Afaceri din Marele Oraș  cu o poveste fructelor și legumelor din Gădina Bucuriei pe care o familie din București le transformă în snackuri sănătoase.

Acum există un singur angajat. Eu și soțul part-time (râde). E o afacere foarte mică. Nici nu o poți numi o afacere momentan. Nici nu știu cum să îi zic, hobby, pasiune poate.

Grădina Bucuriei, o mică afacere de familie pornită din poftă de mâncare naturală

Ținute uneori și două zile la deshidratat, într-o încercare de a păstra toți nutrienții și toate vitaminele în fructe și legume, produsele Grădina Bucuriei au fost destinate, inițial, copiilor. Eliza le usucă încet și cu grijă, la 45 de grade. În prezent, se promovează și pe rețelele de socialziare, pe Facebook și Instagram. Produsele pot fi cumpărate și din magazinul lor online.

5% este randamentul la pepene. Dacă noi băgăm 100 de kilograme de pepene, scoatem 5 kg de produs finit. Roșiile și ardeiul au 5%. La rolele de zemură, randamentul este de 15%. De asta și prețul este diferit, pentru că și munca este diferită. Noi ne-am creat o manualitate. Lucrăm foarte bine împreună eu cu soțul. Dar durează mult să le scoți din deshidrator. Fiecare se lipește în alt fel. Multe lucruri le-am descoperit în timp. E un adevărat proces.

Am mai scris și despre asta, dacă te interesează: Mecena.art – concept unic, născut în pandemie când galeriile de artă mureau. Not Your Usual Gallery în București 

Sunt un înlocuitor extrem de sănătos și gustos al dulciurilor clasice pline de zahăr adăugat. pe deasupra, rolele de fructe sunt foarte diverse și simpatice la înfățișare. De exemplu, pepenele roșu deshidratat ia înfățișarea unei caramele (lipicioasă și îndelung mestecabilă, cum sunt caramelele), iar rolele de pepene galben sunt inițial crocante și o textură mai dură. A, iar cele de banane pot avea și un strop de lime.

Cu toate că pot deshidrata mereu mere sau ananas, restul fructelor sunt sezoniere și trebuie să alerge mereu după ele. Porninesc de la prune sau caise, până la zmeură și căpșune și trec prin mere, pere și chiar ananas sau pepene galben. În vară, au ajuns la 100 de kilometri de București, de unde au luat 500 de kilograme de pepene roșu fără sâmburi. Altă dată, Ștefan s-a dus la 3 noaptea undeva lângă  București să ia zemură proaspăt culeasă. La 7 dimineața, Eliza deja punea rolele de fructe la deshidratat în deshidrator.

Trebuie să îți faci contacte, să umbli. Soțul meu cumpăra zmeură dimineața la ora 3. O strângeau de seara, după ce se lăsa căldura. Mergea la 3-4 dimineața o aducea la atelier, o băga la masa rece și eu la 7 dimineața eram acolo și începeam să procesez. Zmeura o punem strict la role. Nu se deshidratează nicicum.

Prin deshidratare, se păstrează tot ce înseamnă fibre, nutrienți și e foarte important aspectul ăsta. E important să lucrăm cu producători mici, locali, că așa suntem și noi. Eu îmi doresc foarte mult să găsesc pe piață mai multe fructe autohtone pentru că au alt gust. Au ajuns să fie foarte puțini producători.

În vară, din producția de roșii a socrilor, au făcut un Deliciu de roșii, o serie de chipsuri din roșii deshidratate. Același lucru l-au făcut și din legume cumpărate de la producători locali și chiar din ardei, fiind perfecte pentru omlete sau salate.

O altă poveste faină este asta: Taekwondo la București cu Gareth. Profesorul englez de științe care s-a îndrăgostit de România și predă arte marțiale în Capitală 

De ce Grădina Bucuriei și cum au ajuns să deshidrateze fructe și legume

Ștefan și Eliza Rotaru au pus pe roate afacerea acum vreo doi ani. Au pornit de la o pasiune care care s-a născut cam deodată cu fiul lor Tudor. Ani de zile au deshidratat fructe și legume pentru copil, pentru că voiau să-i dea cât mai multă o hrană naturală și bogată în nutrienți. Și-au dat seama că nu e pe piață ce au vrut ei pentru copilul lor, s-au gândit că or mai fi și alți părinți ca ei, iar acesta a fost sâmburele afacerii. Pe deasupra, Eliza era în momentul în care nu mai voia să muncească „la corporație”, așa că și-a luat inima-n dinți.

Doar eu nu lucrez, soțul încă lucrează, e angajat full time. Lucrează într-o bancă. Eu mi-am dat demisia din multinațională când am ajuns până aici (și face un semn cu mâna la nivelul capului) și am zis nu mai pot, ne-a povestit Eliza.

Eliza deshidratează fructe și legume de ani de zile

„Când am rămas gravidă, după ce am născut, mama mi-a cumpărat un deshidrator din ăsta mic, de uz casnic. Avea diverse rețete și am început să îmi deshidratez tot felul de chestii, ciuperci, morcov. Făceam asta vara pentru iarnă, ca să am să îi dau copilului o alimentație sănătoasă. Și voiam să introduc ceva dulce, dar care să nu conțină zahăr. Nu mă înțelege greșit, consumă zahăr copilul, dar am început să i-l întroduc de la o anumită vârstă în sus și puțin. Și acum dacă are de ales între o ciocolată și o rolă de fructe el alege fructele. Îi plac cele de ananas, de pepene galben. Dacă se termină, alege orice altceva”, povestește tânăra întreprinzătoare, foarte pasionată de produsele sale în care crede cu tărie.

Toate produsele au analizele la zi și toate testele necesare pentru a fi comercializate în siguranță. Conform etichetelor, acestea au o valabilitate de 9 luni. Fiind ținute etanș, în ambalaje speciale, dacă sunt păstrate la răcoare, într-un loc uscat, rezistă și mai mult.

„Nouă luni pe analize. Pentru că nu am mai avut stocuri suficiente ca să facem analize pe mai mult de atât. La 9 luni au ieșit analizele perfecte. Noi avem de doi ani de zile role acasă și sunt în stare perfectă. Fiind complet scoasă apa din ele, îți dai seama, nu au nicio problemă, mai ales dacă le pui într-o caserolă cu capac ermetic sau în pungulițele astea alea lor. Ele rezistă perfect”, a mai povestit Eliza.

Citește și asta dacă ai ajuns aici: „Foamea-n gât” – sau cum să mânânci cu zâmbetul pe buze în pandemie (și oricând). O studentă la Medicină se distrează cu mâcarea pe Instagram și îi iese 

Feliile de căpșuni stau 20 de ore la deshidratat. Rolele de prune stau și 24 de ore, ba chiar și 36. Temperatura este foarte mică. Începem cu 50 de grade până se încălzește și apoi scădem temperatura la 45 de grade. Trebuie verificat. Și îl verificăm noi treptat. În funcție de umiditate știm când să mergem să verificăm.

„Feliile de căpșuni” s-au transformat în „petale de căpșuni” după ce o fetiță încântată de gustul lor le-a spus că ei așa i se par, ca niște petale.

 Ștefan este cu partea de busines din spate. Eu sunt foarte mult pe partea de producție, de creație, de design. Încerc să fac un conținut pe social media. Anul trecut a fost mai dificil, dar am reușit să scoatem și anul trecut o parte din investiție. Anul ăsta nu am scos nimic. Tot ce am avut am băgat în marfă proaspătă, în materie primă, în ce am mai avut de rearanjat.

Sunt investiții pe care trebuie să le faci ca să poți să funcționezi. Am schimbat deshidratorul între timp. Am început cu un deshidrator mic și acum avem unul care usucă cu încă jumătate din capacitatea celuilalt. Este mai econom. Se consumă foarte mult curent, mai spune Eliza.

Unde se găsesc produsele din „Gradina Bucuriei”

Produsele sunt în magazinullor virtual, dar între timp au ajuns și în mai multe magazine din Cluj și București.

Le avem și în magazine, o parte la Cluj, la Casa Bio, au mai fost la Zero Waste, e un magazin unde cumperi produsele fără ambalaj. Vii cu caserola de acasă. Mai sunt câteva site-uri online cu care lucrăm. Și vrem acum să mai întrăm în mai multe magazine. Ideea e că cer niște discount-uri foarte mari și pe noi ne pierd. Noi lucrăm la niște volume foarte mici și nu ne permitem, povestește Eliza despre greutățile unei afaceri mici aflate la început.

Cât de greu e începutul greu al unei mici afaceri

Inițial, au vrut să demareze firma prin programul Start Up Nation, dar s-au modificat condițiile și au ales să facă totul singuri.

Uite, încă o poveste scrisă de mine: It’s BCheese, bitches! Mac’N’Cheese-ul american a ajuns în București. O afacere (și-o poveste) cu frați, macaroane și multă brânză 

„Deja aveam făcut un dosar, am vrut să începem pe Start Up Nation, dar s-au modificat condițiile și, dacă aplicam atunci, ne cereau 4 angajați. Dacă mergeam pe 4 angajați, tot ce luam trebuia să îi dăm pe salariile angajaților. Plus că nu știam, este un produs nou, care nu mai există pe piață și nu știam dacă funcționează sau nu”, este una dintre primele piedici în business-ul lor.

Am început undeva în septembrie octombrie 2019 și ne-am luat autorizația în iunie 2020. Ne-a blocat starea de urgență, pentru că noi avem deshidratorul lângă București, la 15 kilometri. A fost o perioadă în care nu am făcut nimic”, așa i-a întâmpinat pandemia în noua afacere, a povestit Eliza.

Ideea lor era să o ia încet, pe fonduri proprii, cu banii puși deoparte, vreo 5.000 de euro. Până acum, au ajuns să investească vreo 15.000 de euro în mica lor afacere. La un moment dat, chiar au avut o propunere de investiții uriașă, dar au refuzat, de teamă că ideea nu va merge.

În cadrul negocierilor finale cu un investitor, pretențiile financiare au depășit garanțiile pe care le puteam aduce și deal-ul a picat. Atunci am văzut doar riscul pe care ni-l asumăm noi, nu am văzut valoarea nominală și riscul pe care și-l asumă investitorul ,iar asta m-a făcut să par un asociat arogant nu un partener, ne-a mai explicat Ștefan.

S-au întors la varianta „singuri, facem singuri”.

Am aranjat atelierul, inițial doar partea de bucătărie, apoi am avut o discuție cu DSV și ne-au zis că obligatoriu ne trebuie vestiar. Așa că am făcut vestiarul. În plină stare de urgență, la jumătatea lui 2020, ne-am luat să amenajăm vestiarul. În mai, când am terminat, ne-am depus dosarul și au venit în control. Avem sediul la țară (lângă București), mai zboară o găină pe acolo (râde).

Și au intrat ei acolo, ne-au zis: „Sper că aveți măcar ciment pe jos”, erau pregătiți să ne respingă. Și când au intrat au zis: „Nu ne vine să credem, aveți și gresie și faianță și vestiar, și mese de inox!”. Păi cum să vă chemăm altfel? Și ei zic: „Nu puteți să vă imaginați prin ce cocini suntem chemați”. Și ne-au dat autoriazația pe loc (zâmbește larg). Am avut și o consultantă cu care ne-am sfătuit, care ne ajută să fim în regulă cu toată legislația.”

În Grădina Bucuriei toate-s dulci și fără zahăr. Povestea unei mici afaceri cu fructe deshidratate

Ștefan, la evenimentul Roditor.

Ștefan Rotaru ne-a povestit viața sa în ultima perioadă: un slalom deseori epuizant între job și afacerea de familie.

„Nu îl împart, această activitate nu poate fi făcută în timp ce îți desfășori un job (95% este muncă fizică ce nu poate fi făcută în timpul programului de lucru). Toți facem sacrificii, iar asta înseamnă pentru mine fie să mă trezesc foarte devreme pentru a lua materia prima și a o lasă la atelier, fie să ajung seara târziu pentru a strânge produsul finit.

În ultimi doi ani ,nu am prea avut weekend-urile libere și, în plin sezon, am plecat de la atelier foarte aproape de miezul nopții. Din fericire, de când Eliza are permis de conducere, lucrurile s-au mai relaxat în ceea ce privește drumul până la atelier, care este la la 15 km de casă noastră”, a explicat Ștefan Rotaru.

E foarte importantă o alimentație sănătoasă, fără zahăr. Ele fiind deshidratate la o temperatură foarte joasă, își păstrează și din vitamine și din nutrienți, undeva la 90%. Dispare doar apa, rămâne esența fructului. Și atunci îi aduce copilului un aport de minerale, de energie, de vitamine. Dacă merge la școală, mai bine mănâncă o pungă de role de fructe decât o pungă de sticksuri. Îi dau și boost-ul acela de energie de care are nevoie.

Vezi și totul despre: Kombucha, băutura vie cu poveste de peste 2.000 de ani, produsă și în București: Tonic-Blend, alternativa sănătoasă la răcoritoare cu un bonus anti-mahmureală

De la fructe decorative, spre bunătăți de mâncare

În paralel, s-au apucat să deshidrateze și fructe de decor, perfecte pentru florăriile care se chinuiau să le aducă din Olanda, de pe bursa florilor, ori din Turcia sau China. Eliza și Ștefan au venit cu pe piață cu lămâi, portocale, grapefruit, kiwi sau ananas – deshidratate, pot fi grozave în tot felul de aranjamente florale.

Portocalele și grapefruiturile au stat și 48 de ore în deshidrator. Ananasul se usucă mai repede. Lime-ul durează 48 de ore în cap. Nu înțeleg cum, pe cât de mic e. Durează o veșnicie! Dacă nu sunt perfect uscate, ele mucegăiesc.

Cu fructele decorative am început când nu aveam autorizație DSV, pentru că pe ele le dăm către florării, nu sunt de consum alimentar. Am lucrat cu un atelier floral care a decorat cu portocalele noastre holul și foaierul Operei Naționale din București.

Era atât de frumos! Am început cu portocale deshidratate. Apoi, ni s-a cerut și altceva. Apoi am început cu grapefruit roșu, e superb deshidratat. Și apoi cu ananas. După ce ne-am luat autorizațiile, am început cu fructe decorative pentru decorarea torturilor și prăjiturilor.

Clienții care inițial comandau câte un kilogram au ajuns să ceară câte 10 kilograme. Sunt florării care încă au astfel de fructe deshidratate încă de acum 9 luni. Pentru asta, au deschis și un magazin online, fructedecorative.ro. Acum, le vând și la cofetării care le foloseasc pentru decorat torturi.

Am livrat în toată țara fructe decorative. Mulți au renunțat să mai cumpere de pe bursa de flori din Olanda pentru că produsele noastre sunt de calitate mai bună. Portocala își păstrează mirosul cât e etanșă. Sunt și extraordinar de bune de mâncat așa, deshidratate.

În primul an, datorită fructelor decorative am reușit să recuperăm câteva mii de euro din investiția inițială. Doar pe alea le-am comercializat. Am lucrat cu depozite. Am vândut mai mult de 100 de kilograme de fructe decorative. Lumea lua un kilogram, vedea calitatea și apoi cerea 10 kilograme.

Care au fost cele mai grele momente din această afacere

Au fost două momente în care au zis că „this is it, punem stop”.

„Primul a fost când am făcut felii de căpșuni deshidratate și am cumpărat 70 de kilograme de căpșuni, cu 15 lei kilogramul de căpșuni și am adus pe cineva care să ne ajute să le tăiem, să le feliem și am băgat primele două rame în deshidrator și a murit deshidratorul. A sărit o siguranță. Până am găsit pe cineva care să vină să îi dea de cap a durat ceva. S-a terminat cu bine, dar am lucrat atunci 16 ore trei persoane și am zis că nu mai facem niciodată felii de căpșuni deshidratate.

Este atât de mare costul de producție la ele și sunt foarte migăloase. Trebuie să iei fiecare căpșună în parte, o feliezi la robot și apoi iei fiecare felie și o așezi pe ramă. Apoi o scoți de acolo. Pe lângă faptul că au fost 16 ore de lucuru să le bagi, au mai fost 6 ore să le scoatem. Și am zis nu”, a povestit Eliza.

Al doilea moment în care le-a venit s-o lase baltă a fost atunci când a trebuit să scoată sâmburii – manual! – de la vreo 70 de kilograme de pepene roșu. Ulterior au descoperit pepeni fără sâmburi de la un producător român.

Noi depindem foarte mult de sezon. Trebuie să profităm de fructe când sunt de sezon, că atunci au gustul cel mai bun. Noi lucrăm în funcție de sezon. Ce putem face tot timpul sunt felii de mere și felii de ananas.

De ce nu ar renunța la Grădina Bucuriei

Unul dintre răspunsurile Elizei Rotaru m-a surprins. Atunci când am întrebat-o de ce nu ar renunța la Grădina Bucuriei, cu toate că este o activitate migăloasă, care implică mult timp și atenție, mi-a spuns că o inspiră privirile copiilor care gustă din bunătățile lor.

„Datorită privirii pe care o au copiii când gustă din el. Toți copiii spun «Eu nu mănânc fructe!». Când am fost acum la Roditor la weekend sesion, am luat produse pentru degustat. Copiii veneau la noi și ne spuneau că ei nu mănâncă fructe. Și le spuneam că astea nu sunt fructe, sunt altceva. Și le-am dat pepene galben, care este un mix de pepene galben, lime și banană. Și este un gust foarte intens. Și veneau și ne spuneau că sunt foarte bune”.

Iese un produs bun. Eu pun foarte multă pasiune în ceea ce fac

Ce au de gând cu afacerea? Despre planuri vorbește Ștefan

La anul vor să se extindă. Vor să construiască o hală și să dubleze sau chiar tripleze suprafața pe care își desfășoara activitatea.

Anul viitor vom construi probabil o hala ce să ne permită dublarea sau chiar triplarea suprafeței în care ne desfășurăm activitatea, angajarea a minim două persoane și atingerea unor volume de producție mult mai mari.

Noi am început cu focus pe partea de vânzare, producția fiind cea care a venit din spate că o consecință a vânzărilor și asta ne-a ajutat să nu facem investiții inutile și să ne permită să pivotam în urmă feedback-urilor și vânzărilor, explică Ștefan.

Tot în 2020, au participat la un accelerator de afaceri, unde au urmat mai multe cursuri online și au cunoscut oameni de la care au primit sfaturi și ajutor.

„Au fost multe sesiuni care m-au ajutat să regândesc costul produsul, cum să aleg prețul, cum să organizez o strategie de business. Ne-a ajutat mult. În momentul în care avem o întrebare mergem către ei”, a mai povestit Eliza.

 

View this post on Instagram

 

O postare distribuită de Grădina Bucuriei (@gradinabucuriei)