În cea mai veche Biserică din Centrul Vechi e cel mai cool proiect comunitar. Printre terase și restaurante, un preot oferă asistență la domiciliu pentru bătrâni și ghiozdane pline pentru copii sărmani

18 nov. 2021
3348 Afișari
În cea mai veche Biserică din Centrul Vechi e cel mai cool proiect comunitar. Printre terase și restaurante, un preot oferă asistență la domiciliu pentru bătrâni și ghiozdane pline pentru copii sărmani
În cea mai veche Biserică din Centrul Vechi e cel mai cool proiect comunitar. Printre terase și restaurante, un preot oferă asistență la domiciliu pentru bătrâni și ghiozdane pline pentru copii sărmani

“Pune sufletul tău lângă sufletele noastre”. Este crezul unui preot tânăr din București care a reușit să crească în jurul său o comunitate de tineri cu ajutorul căreia oferă servicii de asistență la domiciliu bătrânilor singuri sau celor afectați de pandemia de Covid-19. Biserica Sfântul Dumitru-Poștă are o vechime de 500 de ani și a intrat în timpurile moderne cu cont de Facebook și Instagram. Este lăcașul de cult din București în care toți credincioșii poartă mască și sunt îndemnați să se protejeze. Aflată pe calea care ducea la Curtea Domnească, Biserica a văzut alaiuri de înscăunare, a trecut prin cutremure, a prins ocupații străine și a scăpat neatinsă de Marele Foc, incendiul care-a ars un sfert din București. Excepționala ei poveste cu trecut și prezent, mai jos.

Acum 12 ani, când Mihai Gojgar a fost numit preot paroh la Biserica Sfântul Dumitru-Poștă din București, primul lucru pe care l-a făcut a fost să înceapă o campanie de promovare a lăcășului de cult. Și-a dorit ca turiștii și cei de la terasele din Centrul Vechi să afle istoria bisericii, să le spună de ce “este un reper al orașului”. Pentru că Biserica Sfântul Dumitru-Poștă a trăit toată istoria Bucureștiului din ultimii 500 de ani.

biserica, sfintul, dumitru, Postă
Biserica Sfântul Dumitru-Poștă a trăit toată istoria Bucureștiului din ultimii 500 de ani. Foto credit Preot Paroh Mihai Gojgar.
parintele, mihai, gojgar
Părintele Gojgar si-a dorit ca turiștii și cei de la terasele din Centrul Vechi să afle istoria bisericii, să le spună de ce “este un reper al orașului”. Foto credit facebook Biserica Sfântul Dumitru-Postă

Este o provocare pentru mine să-L slujesc pe Dumnezeu înconjurat de terase și de restaurante”

Preot Paroh Mihai Gojgar: “Biserica noastră are o istorie străveche, fără doar și poate că s-ar putea scrie un roman dostoievskian ca dimensiune despre trecutul acestui lăcaș. Cum este să fiu preot în Centrul Vechi? Este o provocare pentru mine să-L slujesc pe Dumnezeu înconjurat de terase și de restaurante”.

biserica, sfintul dumitru-postă
“Biserica noastră are o istorie străveche, fără doar și poate că s-ar putea scrie un roman dostoievskian ca dimensiune despre trecutul acestui lăcăș.

Este o comunitate în care predomină credincioșii educați”

Preot Paroh Mihai Gojgar: “Comunicarea faptelor de caritate am început-o pe mai multe căi, pe pagina de Facebook și Instagram a bisericii, dar cea mai eficientă s-a dovedit a fi comunicarea de la om la om. Asta mi-a rămas în minte: poți să apelezi la tehnică, dar cea mai fructoasă rămâne comunicarea ca pe vremea Apostolilor, de la suflet la suflet, din vorbă în vorbă. Multe s-au schimbat când este vorba de comunicare și parcă nimic nu s-a schimbat. Biserica noastră mai este și Paraclis Universitar pentru studenți, media de vârstă în comunitate fiind de 35-40 de ani, predomină credincioșii educați, avem 80 de familii. Este biserica în care se poartă mască de protecție și oamenii sunt îndemnați să se protejeze pentru că noi respectăm cerințele Statului și ale Bisericii”.

oameni, in, biserica, cu masca
Este biserica în care se poartă mască de protecție și oamenii sunt îndemnați să se protejeze pentru că noi respectăm cerințele Statului și ale Bisericii”. Foto credit Facebook Biserica Sfântul Dumitru Postă.

Părintele a reușit să acrediteze serviciul de asistență la domiciliu la Ministerul Muncii, o premieră pentru o biserică

Preot Paroh Mihai Gojgar: “Am descoperit că în București este o foarte mare nevoie de asistență la domiciliu a bătrânilor. Mulți tineri au plecat în străinătate, iar părinții lor au rămas singuri. Pe lângă aceasta, pandemia a separat familii și, mai ales în București, foarte mulți tineri nu au timp să-și îngrijească părinții. Există acest segment de oameni activi cu vârste între 40 și 50 de ani care lucrează foarte mult și nu au timp. Bucuria mea cea mare este că, în această lună, am reușit să acredităm serviciul nostru de asistență la domiciliu la Ministerul Muncii și Protecției Sociale. Suntem singurul serviciu de acest tip care funcționează în București, pe lângă biserică. Oferim servicii de suport, ajutor pentru prepararea și livrarea hranei, facem cumpărături pentru cei bătrâni, le facem curățenie, plătim facturi, ridicăm rețete de medicamente sau îi însoțim la spital. În plus, asigurăm și servicii de bază, ajutor pentru igienă corporală, transport, îi ajutăm să se îmbrace sau să se dezbrace sau pur și simplu socialiazăm cu ei, stăm de vorba și le oferim un sprijin sufletesc”.

„Bucuria mea cea mare este că în această lună am reușit să acredităm serviciul nostru de asistență la domiciliu la Ministerul Muncii și Protecției Sociale”.

Le cerem acte doveditoare celor aflați în necaz, nu încurajăm cerșetoria”

Preot Paroh Mihai Gojgar: “Pe lângă tinerii voluntari, avem și persoane angajate prin Asociația Umanitară Tadeu, o asociație de proiecte sociale, educaționale și de întrajutorare. Care este secretul reușitei? Echipa și puterea comunității de a face bine. Eu sunt doar un catalizator care adună oamenii laolaltă, stă în firea noastră să fim buni mai mult decât să fim răi. Fără oamenii din jurul meu n-aș putea să fac nimic. Verificăm întotdeauna cazurile sociale, le cerem acte celor aflați în necaz, nu încurajăm cerșetoria. Experiența mi-a arătat că cei care au cu adevărat nevoie de ajutor au și acte, pot dovedi situația lor, în timp ce cei care vor să păcălească vor repede un ajutor, pe loc”.

„Experiența mi-a arătat că cei care au cu adevărat nevoie de ajutor au și acte, pot dovedi situația lor”, foto credit Facebook Biserica Sfântul Dumitru-Poștă
Festivalul Limonadei, bucuria copiilor sărmani

Preot Paroh Mihai Gojgar: “În vara aceasta am avut Augusteria, un festival în luna august care-a avut drept scop susținerea unei campanii pentru educație. 400 de copii au primit în această vară ghiozdane complet echipate. Am avut și un Festival al Limonadei, tot pentru strângere de fonduri pentru educația copiilor nevoiași. Acum avem în desfășurare o licitație on line “Arte pentru Carte” cu scopul de a obține fonduri pentru burse. Până acum am reușit să obținem 9 burse de câte 300 de lei lunar pentru 9 copii”.

festivalul, limonadei
„Am avut și un Festival al Limonadei, tot pentru strângere de fonduri pentru educația copiilor nevoiași”. Foto credit Facebook Biserica Sfântul Dumitru-Poștă
Biserica Dumitru-Poștă din Mahalaua Bălăcenilor se afla în drumul alaiurilor domnești

Cei care își fac veacul prin Centrul Vechi la cafele, șaorme și alte distracții, poate că nu știu cât de veche și încărcată de istorie este Biserica “Sfântul Dumitru-De Jurământ” sau “Sfântul Dumitru Poștă”, pentru se afla în spatele Palatului Poștelor, astăzi sediul Muzeului Național de Istorie. O găsiți pe Strada Franceză și are vecini foarte vechi și foarte faimoși: Mănăstirea Stravropoleos și Curtea Veche.

biserica, sfintul dumitru, postă, poză, veche
Biserica “Sfântul Dumitru-De Jurământ” sau “Sfântul Dumitru Poștă”, pentru se afla în spatele Palatului Poștelor, astăzi sediul Muzeului Național de Istorie. Foto Credit Studiourile Buftea.

Biserica este atestată încă din 1654, anul în care apare prima mențiune documentară despre o construcție din lemn ctitorită de Vornicul Badea Bălăceanu, pe Ulița Ișlicarilor, adică a celor care făceau ișlice. Ișlicul fiind o căciulă mare din blană scumpă sau din postav, de formă cilindrică sau cu fundul pătrat. Se știe că ișlic avea voie să poarte în București numai Domnul, Boierul de rang înalt sau negustorul putred de bogat.

preot, din, bucurestiul, vechi
Cei care își fac veacul prin Centrul Vechi la cafele, șaorme și alte distracții, poate că nu știu cât de veche și încărcată de istorie este Biserica “Sfântul Dumitru-De Jurământ” sau “Sfântul Dumitru Poștă”.
Biserica “Sfântul Dumitru-De Jurământ” pentru că în ea se jurau negustorii că vor spune adevărul

Pentru că Biserica “Sfântul Dumitru-de Jurământ” se afla pe calea care ducea la Curtea Domnească, pe aici au trecut domni, prinți străini, soli, alaiuri și procesiuni. Mai apare în documente și sub numele de Biserica Negustorilor sau “Biserica de Jurământ” pentru că era singurul lăcăș de cult din Bucureștii de altădată în care negustorii care aveau pricini la Tribunal erau chemați să jure în fața icoanelor că vor spune “adevărul și numai adevărul”.

Se mai numea și Biserica de Jurământ, pentru că într-însa se făceau jurămintele cele mai solemne, atunci când pârâtul sau acusatorul se încingeau, în fața Arhiereului și a preoților, cu Brâul Prea Curatei, și jurau lângă ușa altarului că vor spune adevărul și nimic alt decât adevărul. Bunăoară, la 1655, era un mare proces între Radu Logofătul Dudescu și călugării Episcopiei Buzăului pentru neșce mori. Jurământul ce li s-a dat l-au făcut în Biserica de Jurământ”, G.I Ionescu Gion, Istoria Bucurescilor, Editura Etptehnopress, 2003.

interior, biserica, sfintul dumitru
Biserica a fost restaurată si are o prețioasă pictura realizată de pictorul Carol Popp de Szathmari. Lucrările de restaurare au durat din anul 2010 si până in 2017.
Marele Foc care-a pârjolit un sfert din București a pornit din Hanul Coanei Zinca, aflat peste drum de Biserică

De numele bisericii se mai leagă și Marele Foc din București, catastrofa din ziua de Paște, duminică, 23 martie 1847. În Sfânta zi a Învierii a ars toată zona comercială a Centrului Vechi, alcătuită din case mici și înghesuite, construite din lemn. Au fost mistuite de flăcări 130 de case, 354 de prăvălii fără etaj, 10 hanuri, 7 biserici și “Bărăția cu toate încăperile ei”. Vâlvătaia a pornit din Hanul Coanei Clucerese Zinca Drăgănescu, aflat lângă Biserica Sfântul Dumitru. Băiatul Cluceresei, Costache, a ținut musai “să pocnească și el artificii”, cum era obiceiul în ziua de Paște. Copilul în vârstă de 11 ani ar fi descărcat pistolul în podul plin cu fân al hanului. Vântul și-a făcut treaba și a pârjolit un sfert din București, de a trimis Sultanul ajutoare. Până la urmă, Costache ăla micu’ de-a dat foc orașului, a mai trăit doar trei ani după prăpăd. S-a stins bolnav de ftizie într-un sanatoriu din Genova, că avea parale multe Clucerul Drăgănescu.

marele, foc, incendiu, bucuresti
De numele bisericii se mai leagă și Marele Foc din București, catastrofa din ziua de Paște, duminică, 23 martie 1847, Great Fire of Bucharest,  pictura de Mustacoff.
Oare de ce n-a ars Biserica? E un mister la care doar Dumnezeu poate să răspundă”

Cronicarul spune că Marele Foc n-a putut să fie stins timp de câteva săptămâni. Abia după isprava lui Costache ăla micu’ în Bucuresci s-a înființat, în sfârșit, un serviciu de pompieri, că până atunci n-a existat. Biserica de Jurământ a scăpat de flăcări, ca printr-o minune cerească. Părintele Mihai Gojgar: “Oare de ce n-a ars? E un mister la care doar Dumnezeu poate să răspundă, mai ales că focul a început la 20 de metri de biserică. Eu îi mai spun acestui lăcaș Biserica Răstignirii și a Învierii, pentru că în istoria ei bogată a fost răstignită și a înviat de multe ori”.

marele, foc, bucuresti
“Oare de ce n-a ars Biserica? E un mister la care doar Dumnezeu poate să răspundă”, in imagine Marele Foc din Bucuresti.
Focul ardea cu niște flăcări spaimântătoare, cari se suiau în pale colosale până la înălțimea cerurilor; era ceva sinistru și grandios”

“ Case, prăvălii, biserici din lemn ardeau ca lumânarea într-o singură noapte. Sița, șindrila, lemnul, coapte și rascoapte de soare, n-aștepta decât scânteia pentru a lua foc și a arde cu neșce flăcări spăimântatoare, cari se suiau în pale colosale până la înălțimea cerurilor. Era ceva sinistru și grandios în grozăvia lui. Poetul poporan zice: Arde foc în Bucuresci / Merg scânteiele-n Popești și Dogoarea în Ploiești”, G.I Ionescu Gion, “Istoria Bucurescilor”, Editura Etptehnopress, 2003.

Biserica a scăpat de Marele Foc si de toate cutremurele din Bucuresci. Foto Credit Preot Mihai Gojgar.
O, vai, ce jale! Că nu era foc arzând o casă sau două, ci tot târgul cari s-au mistuit”

Dar cine poate spune țipetele și strigătele oamenilor și ale muierilor. Că-și lua copiii în brațe și de mână, și fugia țipând și nu știa încotro să fugă de fum și de dogoarea focului. O! Vai, ce jale! Că nu era foc arzând o casă sau două, măcar și zece, ci tot târgul cari s-au mistuit. Mărfurile neguțătorilor se tăvălia prin picioarele oamenilor, iar arnăutii și cătanele domnești, și spătaresti, și ale Agăi, care aveau porunca să dea năvală și să stingă focul, ei se încarca de postavuri și alte materii, și mătăsuri, și fugia fiind noaptea, că focul s-a aprins ziua. O, Doamne, Prea Milostive, îndrăznesc a zice că este mare mila Ta, dar adaug de a grăi că este mai mare mânia și urgia ta, pentru păcatele noastre cele multe”, G.I Ionescu Gion, “Istoria Bucurescilor”.

Festivalul Limonadei, enoriasii au facut limonada si cu banii strinsi au ajutat copiii nevoiasi. Foto credit Facebook Biserica Sfântul Dumitru-Posta.
Luând putere mare focul, nu putea nimenia să-l stingă, înălțîndu-se flacăra în văzduh foarte groaznic”

Noi trăim astăzi în București între betoane și de foc nu ne-a fost niciodată frică, doar de cutremur. În alte timpuri incendiile erau frecvente iar Marele Foc a fost mai mare ca toate. “A luat foc și spițeria de lângă han, din lucrarea cu foc a doftorielor s-au aprins unsorile cu seu și spirturile, și luând foc spițeria cu doftorii a început a arde foc groaznic. Și suflând un vânt dinspre Răsărit, s-au început a se aprinde și altele, și luând putere mare focul, nu putea nimenia să-l stingă, înălțîndu-se flacăra în văzduh foarte groaznic. Și sporind focul de la casă la casă, au sosit la prăvăliile cu mărfuri și la băcănii în puterea Tîrgului și atunci, mai groaznic împuternicindu-se focul care se învâlvăta din burțile cu unt-de-lemn și din butile cu rachiu, spirt și din prafuri, ca mari trăznete se făcea, și sgomot mare era”, G.I Ionescu Gion, “Istoria Bucurescilor”, pg. 352.

poza, veche, biserica, sfintul, dumitru, postă
Foto credit Preot Paroh Mihai Gojgar.
„Biserica este monument istoric de clasă A, adică are o valoare națională și universală”

Preot Mihai Gojgar: “Mă simt extrem de responsabil pentru faptul că sunt preot paroh la această Biserică cu totul aparte din București. Biserica a fost de-a lungul celor 500 de ani de existența un reper din punct de vedere cultic, cultural și educațional. Lângă acest lăcăș au funcționat școli întreținute de Biserică iar în casele sale a funcționat primul Conservator de Artă și Declamațiune din București. Biserica este monument istoric de clasă A, adică are o valoare națională și universală. Mă bucur că am reușit să restaurăm acest sfânt lăcăș care este astăzi singura oază de verdeață din Centrul Vechi”.

Dacă vreți să participați la licitația on line “Arte pentru Carte”, dedicată educației copiilor mai puțin norocoși, puteți intra pe pagina de facebook “Biserica Sfântul Dumitru-Poștă, Paraclis Universitar”.

Dacă vreți să participați la licitația on line “Arte pentru Carte”, dedicată educației copiilor mai puțin norocoși, puteți intra pe pagina de facebook “Biserica Sfântul Dumitru-Poștă, Paraclis Universitar”. Vă puteți alege cu obiecte foarte, foarte interesante: tricouri cu Gheorghe Hagi, genți, inele, tablouri, icoane, brățări vintage, câte și mai câte, de la lume adunate și înapoi la lume date. Cu banii strânși mai ajută Părintele un copil chinuit sau un batrân singur și uitat de toți. Sau mai mulți că sunt foarte, foarte, foarte mulți, făra să-i știm. Nu-i așa că Dumnezeu lucrează prin oameni?

„Eu îi mai spun acestui lăcaș Biserica Răstignirii și a Învierii, pentru că în istoria ei bogată a fost rastignită și a înviat de mai multe ori”. Foto Credit Preot Mihai Gojgar.

 

Cookies