În ce zonă din București trebuie să stai ca să faci ușor mulți bani, conform unei doamne ghicitoare. Bonus: Revoluția de la Obor 

04 oct. 2024
3676 afișări
În ce zonă din București trebuie să stai ca să faci ușor mulți bani, conform unei doamne ghicitoare. Bonus: Revoluția de la Obor 
Motivul pentru care mi-au venit spumele ălea mari și cum am scăpat de criză

Se suspina de ziuă o dimineață prea tăcută duminica trecută, iar zorii aveau ochii cârpiți de dor, căci nu dormiseră acasă, ci la Gara Obor. Și noaptea pleca zgribulită în fiecare clipă de clipită de parc-ar fi dormit prea dezvelită și alungată de-o elită ce-ți smulge din valori și te lasă doar să mori. Și nici lumina nu înțelegea de ce nimicul somnul i-l veghea și se uita confuză cum fără nicio muză oamenii se acuză cu micul stins pe buză. Și frigul se strângea chircit după ce ultimul chibrit îl folosise nechibzuit să-și scoată micul dintre dinți și doar el știe cum e să te minți că pe grătar vor arde și cei sfinți de nu renunți să te alinți.

Și mi-e mi-a venit să mă alint și m-am și alintat un pic sâmbătă, când din centralist am devenit sector doist, pentru că m-am mutat din buricul târgului mai înspre inima lui cum te uiți la hartă, adică la Gara de Est, asta dacă privim târgul ca pe un corp uman. Viața te ia cu ea și când stai pe loc și aia e. Așa-mi trebuie dacă nu suport să văd blocuri comuniste, 

Karma pe locuință e sugrumată, deci m-am mutat iar

Universul m-a adus undeva unde să pot să mă satur de ele până când nu mă vor mai deranja. Să mă mai satur de figuri când singurele figuri care-mi lipsesc sunt cele de pe card. Gara de Est oferă multiple oportunități și destinații călătorilor care pleacă de aici, trenurile circulând spre două destinații și într-o singură direcție, Fetești și Constanța. Legenda spune că, în zilele senine, de pe linia doi se vede marea, dar, la cum arată evoluția climatică, în curând va veni marea la noi și nu vom mai merge noi la ea.

Deci, m-am mutat. Din nou. Am io karma pe locuință sugrumată până mă voi simți rapidist ca să fiu peste tot acasă. M-am plâns la domnul cu duba că nu am la fel de multă lumină la Obor cum aveam pe Batiștei și dumnealui m-a întrebat: Păi, de ce nu ieși afară dacă vrei soare? M-a închis. 

Sâmbăta mi-am petrecut-o, așadar, aranjând lucrurile în noua casă care, dacă avea lumină naturală cât are spații de depozitare, nu mai vedeam nimic. E mișto să ai spații de depozitare, am umplut cam 50% din ele cu lucrurile mele, iar unele sertare am doar câte un obiect. Am sertarul cu sacul de dormit și sertarul cu salteaua de yoga pe care mi-au luat-o cadou niște prieteni care știu clar că nu fac yoga. Dar o port după mine că îmi place culoarea, un albastru petrol cu un pic de verde. 

Analizându-mă un pic acum, cred că am foarte mult spațiu de depozitare și pentru bagajul emoțional pe care îl port după mine din casă în casă. 

Marele avantaj din noua casă e că am o bucătărie mare și cuptor electric. În centru aveam aragaz pe gaz și eu nu mai știu să gătesc pe gaz, așa că acum vreo două săptămâni, când m-am decis că mă voi muta sâmbăta, m-am întrebat ce să gătesc eu duminică după ce mă voi fi mutat. Și prima chestie care mi-a venit în cap a fost: Sarmale. Și am rămas pe sarmale, fiind un fel de mâncare potrivit cu duminica pe care toată lumea îl mănâncă cu plăcere și care știu că îmi iese. 

Prin urmare, duminică dimineața, înarmat cu o vecină a cărei răbdare la cumpărături e la fel de discutabilă ca a mea, am plecat la Obor să iau ingredientele pentru sarmale. La piață era o revoluție și interveniseră forțele de ordine cu gaze lacrimogene. Glumesc firesc. Era un fum de la grătarele de mici, că mi-am pus tricoul peste nas și gură. Jos pălărie pentru oamenii care suportă mirosurile tari la primele ore ale zilei. 

Eu nu am acest talent, dar m-am gândit de mai multe ori, când vin prietenii la mine, să deschid larg toate ușile din casă și să mă apuc să prăjesc ceapă sau pește. Apropo de pește, într-unul dintre drumurile dintre cele două locuințe am văzut cel mai mișto slogan al unei firme care comercializează astfel de produse: Suntem pește tot.

Două feluri de oameni la coadă la mici de Obor: cu plase și fără plase

La coadă la mici era fuleanu. Toată lumea mânca mici de dimineață, din nou jos pălăria pentru cine are stomacul atât de tare la prima oră. Oamenii de la coadă erau de două feluri: cu plase și fără. Deci era așa, fum de-l tăiai cu barda, niște zeci de oameni pe care îi mânca fumul ăsta, grătare care sfârâiau, iar peste fum, peste oameni, peste mici răsuna dintr-o boxă o piesă pe care n-am mai auzit-o de ani de zile, deși era un dintre preferatele mele în copilărie: Bombalurina – Itsy Bitsy Teeny Weeny Yellow Polka Dot Bikini.

Pentru imaginea asta regret mai puțin că m-am mutat. Piesa, dacă nu știați, este despre cum e să-ți fie rușine cu corpul tău. Nu știu dacă există piesă despre rușine mai veselă decât aceasta. Oricum, dacă o veni Apocalipsa, așa mi-ar plăcea să arate, cu oameni plini de pofte înghițiți de pofte, cu piesa asta pe fundal.

Ca carne am optat pentru fleică de porc, pentru că mie îmi plac sarmalele grase. Am întrebat-o pe mama cum face de-i ies, așa, să ți se scurgă grăsimea pe la cultul gurii și mi-a dat un sfat pe care îl urmez cu sfințenie: Când călești ceapa, o călești într-o cană de ulei și, când e călită, pui și orezul și-l lași câteva minute. Carnea nu o călești și nici nu o amesteci cu ceapa și orezul până când nu se răcesc. Așa am făcut. Sarmalele, vreo 70, au durat două zile. Chiar m-am uitat la invitații mei cu câtă lejeritate își MAI puneau.  Dar e frumos să dăruiești, așa că m-am bucurat.  

Mda, cam acestea sunt primele impresii de când am devenit băiat de cartier, cu accent pe băiat, că mie multă lume așa îmi zice, inclusiv în Obor duminica trecută, și chiar aveam temerea asta, că pentru mine va fi o trecere bruscă de la băiatul Adrian la nea Adi și voi ocoli, fără voia mea, statutul de domn. Dar acest lucru nu se mai poate întâmpla, căci m-am dus după țigări la cel mai apropiat șopengo, iar doamna de la magazin m-a întrebat: Sunteți domnul de la televizor? Ha! Domnul, hali-mi-ai cucuveaua, domnul! Deci s-a evitat un motiv de panică. 

Altfel, ce să zic? Mi-am adus aminte că acum vreo 6-7 ani mi-a zis o ghicitoare care m-a cam nimerit cu tot ce mi-a zis că o să mi se întâmple, că zona cel mai bine aspectată financiar din București este Oborul. Aici, energia banilor curge, se scaldă, e ca la ea acasă, că de asta s-a și făcut ditamai piața aici, de asta e un punct comercial mare, ca să le meargă bine negustorilor. Ce să zic? Dacă mă îmbogățesc aici, eu nu mă mai mut în centru. Atât pentru azi, Doamne ajută și Doamne ferește, hai să călim ceapă și pește. Adișorul De Oborul.

Cookies