În ce fel mi-a schimbat cursul vieții proba orală la Limba Română de la Bac

În primul rând, bună dimineața. Așa e frumos să începem o conversație, cu un salut. Acum spuneți și dumneavoastră: “Bună dimineața, Adrian!”. Așa. Perfect. În al doilea rând, țin să specific încă de la început că mie nu mi-a plăcut deloc cartea. Școala, în general, nu m-a coafat deloc. Am foarte multe materii cum ar fi fizica, matematica, chimia, economia despre care nu am absolut nicio amintire. Cam 80% dintre materiile pe care le-am studiat în liceu nu îmi suscitau câtuși de puțin interesul. Îmi plăcea, însă, foarte mult Limba Română. Atât partea de gramatică, cât și cea de literatură, iar asta pentru că în generală am avut o profesoară remarcabilă de Limba Română care mi-a fost și dirigintă, doamna Georgeta Fârtat. 

E evident de ce Bacul mi-a dat foarte multe bătăi de cap. Nu eram pregătit pentru așa ceva și eram, la momentul respectiv, o fire destul de emoționant impulsiv-instabilă, în sensul că orice fir de praf îmi părea un obstacol în calea destinului. Am încercat, fără știrea părinților, evident, să îmi pun pile, pentru că aveam și un ego imens și aș fi vrut să iau 10 la bac, dar nu am avut conexiunile necesare pentru a reuși acest lucru. Bani aveam de la păcănele, pentru că, de-a lungul claselor a zecea, a unsprezecea și a douăsprezecea devenisem expert în aparatele din Zodiac din Drăgășani, barul unde își desfășura studiile la școala vieții un număr mare dintre elevii liceului “Gib Mihăescu”. Primul aparat pe care am ajuns să îl stăpânesc a fost “Șah Mat”. Mi s-a interzis accesul la acesta după vreo șase luni, căci câștigam prea des, și apoi am trecut la “Cherry”, binecunoscutul aparat cu fructe și șeptari.

În fine. Nu am reușit să îmi pun pile la bac, așa că perioada de examinare a început  cu foarte mari  emoții și frustrări pentru mine, care știam că nu voi lua zece, deși la nivel de chakre îl meritam. Vreo juma de oră, dacă nu mai bine, chiar mi-a părut rău că nu învățasem. Mai era și presiunea orașului mic, de provincie, unde te afla toată lumea dacă luai notă mică, iar rușinea era în văzul tuturor. De asta cred că e bine, cel puțin perioada bacului, să fii din Beijing.

Distanța dintre blocul meu și liceu e puțin mai mare decât distanța dintre Piața Amzei și Calea Victoriei. Adică nu există. Făceam 2 minute, dacă îmi era lene, de acasă până la școală. Și îmi era lene mereu. În ziua cu proba orală la Limba Română, înainte de prânz, am ieșit în hainele de casă și în șlapi să mă văd cu Denisa-Ionela (nu-i dau numele real) să mergem până la liceu ca să dăm o geană, să vedem care e vibe-ul. Noi eram programați după ora 16:00, fiind mai spre sfârșitul catalogului.

Am ajuns la liceu unde examinarea mersese mult mai repede decât se așteptase toată lumea, prin urmare am prins o fereastră în care nu aveau pe cine să examineze și, practic, ne-au forțat pe noi să intrăm. Eu în pijamale, practic. Am intrat în sala de clasă unde se ținea proba. Denisa-Ionela mă ținea elegant de braț, iar eu, rebel fiind și sigur pe mine, clămpăneam cât de tare puteam cu șlapii când pășeam.

Ajunși în fața comisiei am remarcat că pe catedră mai erau doar două bilete cu subiecte. I-am zis Denisei Ionela:

– Alege tu și iau eu ce rămâne.

Denisa-Ionela a ales un bilet, l-a ridicat și a citit:

– Conturați o paralelă între lumea copilăriei din operele lui Ionel Teodoreanu și ale lui Ion Creangă, punând accent pe elementele tragice caracteristice fiecărui autor.

Vă dați seama că nu era chiar formulat întocmai de maniera asta, dar ideea asta era. Denisa-Ionela era puțin interzisă, s-a uitat la mine cum doar Puiul lui Brătescu-Voinești se mai uitase după mama lui și s-a așezat descurajată în bancă. Am luat celălalt bilet: Povestiți “O scrisoare pierdută”. LOL. 

Denisa-Ionela m-a rugat de vreo opt ori să o ajut. Și am ajutat-o. A noua oară nu ne-au mai lăsat profesorii și ne-au bătut un pic obrazul. Denisa-Ionela a luat opt, eu zece. Că am povestit frumos. 

Ca să explic și titlul, evident, vă voi spune în ce fel mi-a schimbat cursul vieții proba orală la Limba Română de la Bac. Spre deloc. A fost una dintre experiențele prin care e normal să trecem și e firesc să ni se pară extrem de importantă la momentul respectiv. Mie nu mi se întâmplă să îmi zic din când în când: Oare unde aș fi fost azi dacă luam o notă mai mare la Bac? 

Mai mult m-am identificat cu noțiunea de oral decât cu cea de examen în restul vieții. Și pe ideea asta vreau să și închei acest articol. Cu un banc, pentru că, oricum, între bac și banc, aparent e doar o liteară diferență. În profunzime, din punctul meu de vedere, nu e niciuna. 

La un bordel din Los Angeles este “angajată” într-o zi o prostituată foarte tânără și, după vreo două zile, acesteia i se programează primul client care anunțase că dorește un oral. Tânăra angajată avea emoții. Nu mai prestase acest gen de servicii și își dorea să facă o impresie bună. Prin urmare merge la o colegă cu o experiență foarte vastă în domeniu. Aceasta îi dă următorul sfat:

– Iubita mea, tot ceea ce trebuie să faci după ce îți plasezi gura în zona de muncă e  să repeți Marilyn Monroe, ca și cum ai vorbi, dar fără să scoți sunete.

– Atât?

– Da.

Vine ziua Z, vine și clientul, prostituata tânără se întâlnește cu el, iar după întâlnire merge într-o vădită disperare și evidentă deznădejde la colega ei mai experimentată. 

– Ce s-a întâmplat?, întreabă colega. Nu mi-ai urmat sfatul?

– Ba da?, zice tânăra și începe să plângă.

– Păi și? N-a mers?

– Am stat puțin de vorbă cu el înainte și mi-a zis că e profesor universitar și atunci am zis să aplic sfatul tău, dar cu o tentă intelectuală.

– Adică?

– În loc de Marilyn Monroe am zis, și a continuat sacadat: A-na Ka-re-ni-na.

Viața ne pune de multe ori față în față cu orale și, cu timpul, mai mult sau mai puțin, toți devenim buni la ele. Important e, atunci când învățam, să ne aducem aminte că e mai sănătos să ne ștergem cu demnitate la gură decât să îi împroșcăm pe alții. Sănătate mereu.

Nota B365.ro: „Sănătate mereu” e o urare bună, la fel de bună e și „Teleșpan mereu”, deși, în ritmul ăsta, vine cu riscul să-i dezechilibrăm ego-ul armonios. Și n-am vrea să-i dăunăm în niciun fel, fie și din acest simplu și banal motiv: am început ziua asta de luni cu el și a fost mult, mult prea bun și prea bine. Iar asta nu e prima dată. Alte dăți, mai jos:

• Un țăran homosexual a identificat cea mai mare problemă a României
• CUM L-am găsit pe Dumnezeu
• Cel mai bun film pe care l-am văzut vreodată și care mi-a schimbat complet percepția asupra filmului cu proteste și pandemie pe care îl vedem cu toții
• 7 criterii care te califică să comentezi, ca român, pe marginea interviului acordat de doamna Meghan Markle și Prințul Harry doamnei Oprah Winfrey