În căutarea unui apartament de cumpărat din București

Bună dimineața, dragi cititori, sper că v-ați pregătit cafeluțele de miercuri și sunteți gata să pornim într-o mică analiză a ofertei imobiliare din acest oraș trăsnit, din perspectiva achiziționării unui apartament.

Situația este nefastă.

Apartamentul ideal este un loc la care te scot din sărite cât mai puține lucruri, că pentru fiecare e o alegere foarte personală. Unii vor liniște, să nu aibă vecini deasupra, dar dacă nu ai vecini deasupra te plouă în casă, unii vor să nu fie metroul departe, să aibă bucătărie închisă, să aibă un copac în fața geamului, alții vor o zonă circulată sau aproape de centru, unii vor în afara Bucureștiului, că e mai puțin haos, e mai safe, dar după cum ne-au demostrat-o ultimele săptămâni, oriunde se poate întâmpla efectiv orice.

Este greu.

După ce ți-ai aliniat în minte tot ce ți-ar plăcea la un apartament, visele îți sunt spulberate de realitatea caselor în București.

1) Dacă vrei să ai apă caldă și căldură, trebuie să stai undeva cu centrală. Asta – de regulă, dar nu exclusiv – înseamnă că elimini orice bloc sovietic și ai de ales între:

– fie apartament în casă, veche, interbelică sau mai nouă

– fie apartament în bloc nou, construit după 2000

2) Dacă vrei un apartament într-o casă superbă, construită înainte de Războiul Numero Dos, într-o zonă precum Cotroceni sau pe Capitale, ori în Vatra Luminoasă, ai două probleme:

– aproape toate costă cât un minicastel întreg în Franța

– nu știi dacă, atunci când strănuți mai tare în casă, pică pereții și, dacă în funcție de structura clădirii (sau dacă e chiar un bloculeț interbelic) dacă dai colțul la primul cutremur –  acela care planează în imaginarul bucureștean de mai mult timp și care va prinde pe absolut toată lumea, dar mai ales pe autorități, nepregătiți

3) De aceea, majoritatea bucureștenilor, chiar dacă visează la ferestre imense și case cu sobe vechi, vor alege varianta mai accesibilă de ‘bloc nou’.

Există acest serial HBO care se numește The English, care ilustrează cât de haos era în Vestul Sălbatic, fără legi, fără reguli, toată lumea se omora cu toată lumea, nu conta nimic în afară de avuția proprie. Cam așa, dragi cititori, s-au făcut și blocurile noi, începând de dezvoltatorii organizați și terminând cu câte doi băieți deștepți cu treninguri pe care scrie Lagerfeld, care făceau și ei un bloc în curtea altui bloc, care era în curtea altui bloc ridicat în 1972.

Dacă stai într-un bloc nou, singurul mod în care te asiguri că atunci când ieși pe balcon dimineața nu te trezești cu un alt balcon la 2 metri de tine, construit brusc, este ca blocul să fie fix în stradă.

Dar chiar dacă ești dispus să treci peste senzația de pachet de biscuiți construit din clădiri și nu te deranjează să te saluți cu vecinul de vizavi peste balcon, poți întâmpina alte probleme.

Majoritatea apartamentelor la un preț decent și care sunt promovate ca ‘de lux’ pe site-urile imobiliare sunt mult mai mici decât cele din blocurile comuniste, de fapt, și au un aranjament cel puțin dubios.

Intri în casă și imediat pe stânga ai aragazul, după aia patul copilului, după care CENTRALA, apoi chiuveta, apoi un balcon de 1 metru pătrat în care nu ai loc fiindcă acolo locuiesc mopul cu găleata, care nu mai au loc în casă. Dacă ar fi lăsați, pentru economisire de spațiu, dezvoltatorii imobiliari din București ar pune în aceaași cameră și veceul, și cuptorul, și televizorul, apoi ar vinde camera sub denumirea STUDIO MODERN.

4) Majoritatea blocurilor noi sunt, în mod spectaculos, mai urâte decat cele sovietice, măcar și fiindcă acestea din urmă aveau un stil unitar. Pe afară, multe blocuri de după 2000 arată ca și cum ne-am strâns toți în clasa a patra și am început să desenăm chestii, iar din ce a ieșit s-a făcut Militari Residence. Dar să zicem că putem trece peste asta, fiindcă nu ne vom petrece zilele holbându-ne la bloc din exterior.

Însă peste ce e mai greu de trecut sunt pereții care despart apartamentele unele de altele. Și nu vorbesc de apartamentele de deasupra/dedesubt, ci de cele din lateral. Toate cunoștințele mele care stau în blocuri noi știu PERFECT

– ce probleme matrimoniale există în cuplul care stă alături

– cum sună furculițele când se așază familia de lângă la masă

– ce vorbesc personajele din filmul la care se uită vecinii de lângă

– când e programată doamna din familie la cezariană

Iar faptul că apar câte șapte sute de case de pariuri zilnic pe fiecare stradă ne fac să eliminăm zone întregi din București de pe lista preferințelor noastre. Dar vom răzbi și, ca în fiecare toamnă, ne vom întâlni pe balcoanele mici să ne mirosim unii altora vinetele afumate.