“În Bucureștiul oriental, plantele au tupeu, ca oamenii”. De la Micul Paris, la Micul Stambul verde I Interviu cu peisagistul Nicolas Triboi

Cu siguranță că ați trecut de multe ori pe lângă rondul de la Piața Charles de Gaulle. Un loc misterios, cu plante care freamătă într-o sălbăticie studiată, din care te aștepți să iasă oricând un pui de vulpe, să zicem.

Ei bine, ansamblul verde, pe lângă care trec zilnic mii mașini nu este creația mamei Natură, totul a fost făcut de mâna omului.

Rondul de la Piața Charles De Gaulle (un exemplu surprinzător de arhitectură peisageră), amenajarea și extinderea Parcului Mogoșoaia, grădina Institutului Cultural Francez din București sunt numai câteva dintre proiectele coordonate de peisagistul Nicolas Triboi, președintele Asociației Peisagiștilor din România.

Nicolas Triboi este președintele Asociației Peisagiștilor din România

“Dacă am planta niște tei imenși, dacă nu i-am tunde radical pe cei pe care îi avem, dacă am avea niște păduri urbane, ar fi extraordinar. Ar trebui să avem aceste insule de răcoare, ca să nu mai resimțim căldurile acestea teribile din oraș”.

Mai jos, interviu despre natură, căldură și beton, cu Nicolas Triboi, peisagistul jumătate român, jumătate francez, care a studiat în Franța arta de a planifica, de a proiecta, de a menține și de a reabilita spațiul verde, fără de care n-am avea viață în Bucureștiul fiert de caniculă.

Nicolas Triboi a absolvit ENSNP / Ecole Nationale Supérieure de la Nature et du Paysage de Blois, Franța. Este fondatorul biroului în arhitectură a peisajului, Atelier Foaie Verde (2006) și a lucrat mai mulți ani în Franța și România pe subiecte ce țin de peisajul urban și rural.

În Franța, a preluat activitatea de proiectare la firma La Motrice Paysagistes Europeens. Este membru al Consiliului Stiințific al Parcului Național Piatra Craiului, din anul 2008, și fost membru în Comisia Națională a Monumentelor Istorice din România, secția urbanism în perioada 2016-2018. Este consultant al Fundației Pro Patrimonio.

Există un București puțin cunoscut, cu colecții de 15 varietăți de bambuși, muzee cu sculpturi și grădini istorice îngrijite

În primăvara acestui an, Nicolas Triboi i-a învățat pe bucureșteni să privească orașul cu alți ochi, să descopere plante remarcabile, dar și proiecte de pionerat în care s-au folosit betonul dezactivat, cimentul alb, nisipul stabilizat. Un București cu colecții de 15 varietăți de bambuși, muzee cu sculpturi și grădini istorice îngrijite.

B365.ro: Ați făcut în această primăvară, la invitația ARCEN, plimbări cu bucureștenii într-un oraș despre care spuneați că este “unicat și fermecător”. Ați fost ghid și mediator între patrimoniul natural și locuitorii orașului. Ce au înțeles?

Nicolas Triboi: Cred că s-au simțit bine și spun asta pentru că noi am petrecut niște ore bune într-o plimbare prin vechiul București, într-o ambianță foarte plăcută; am descoperit niște elemente de natură foarte frumoase. Mi-am dat seama că sunt niște lucruri foarte interesante pentru peisagistii care ar putea să se inspire din natura Bucureștiului istoric.

“PărințIi mei s-au stabilit în Franța într-un sat, lângă un râu, iar eu toată copilăria am trăit în natură, nu m-am jucat la tobogan în viața mea”

B365.ro: Ați copilărit, ați crescut și ați învățat în Franța. De ce ați ales Bucureștiul, de ce ați venit să lucrați în România?

Nicolas Triboi: Tatăl meu este din Basarabia, s-a refugiat în România în anul 1944, iar bunicul meu a fost deportat în Siberia. Tatăl meu este un agronom foarte bun, care a făcut studiile la București și apoi a lucrat la Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare Agricolă Fundulea. A fost trimis în Franța pentru schimb de experiență și acolo s-a întâlnit cu mama mea, care venea din Algeria, și era tot agronom. Deci, am avut ambii părinți cercetători agronomi. S-au stabilit în Franța într-un sat, lângă un râu, și eu toată copilăria am trăit în natură, nu m-am jucat la tobogan în viața mea. La vârsta de 17 ani, am hotărât să fac școala de peisagistică în Franța, iar când eram în anul 4 am venit la București, la dl. Constantin Enache, profesor la Facultatea de Arhitectură Ion Mincu, arhitect urbanist. Domnul Enache m-a primit foarte bine și mi-a demonstrat cât de frumos este în București și în România. El m-a convins că nu trebuie să uit România.

“Eu sunt mai de la țară, așa că mi-am găsit un cuib mai departe de București”

Nicolas Triboi: Profesorul Enache punea peisajul în esența proiectului, la facultate a dezvoltat secția de peisagistică. Este un om extraordinar, îți mulțumesc, domnule Enache! Eu mai lucram și în Franța, și acum mai lucrez în Franța, am stat la București câțiva ani buni, dar eu fiind mai de la țară mi-am găsit un cuib mai departe de București. Nu stau singur pe coclauri, că întotdeauna mi-a plăcut să am o structura mai socială. Unde locuiesc acum am oameni lângă mine; mă simt mai bine într-o comunitate mică, decât într-un mare oraș.

“În București, deși avem tendința de a omorî plantele, ele rămân extrem de viguroase și apar unde nu te aștepți” 

B365.ro: Spuneați că iubiți Bucureștiul pentru că aici natura are tupeu, ca oamenii. București, un oraș oriental, ascuns prin curți cu viță de vie, tei, ortensii, oțetari, grădini, parcuri, arbori imenși. Cum se manifestă tupeul plantelor bucureștene?

Nicolas Triboi: Se vede dorința noastră de a le omorî, și cu toate acestea plantele rămân extrem de viguroase și apar unde nu te aștepți, în clădiri abandonate, în care încep să crească prin pereți. Sunt multe plante care au un tupeu extrem de mare și cresc singure. Natura spontană este foarte viguroasă, noi avem în București parcele unde totul este verde, pot fi considerate adevărate sculpturi de landart din orice loc de pe pământul acesta. Multe plante sunt invazive, dar o natură cu tupeu, cum este cea din București, te surprinde prin modalitatea ei de a exploda.

B365.ro: Spre deosebire de alte orașe europene unde totul este ordonat și gândit de peisagiști…

Nicolas Triboi: Da și nu, pentru că dacă te duci la Marsilia sau la Napoli, nu este chiar atât de ordonat totul.

„Peisaj urban înseamnă altceva decât să ai grijă de un copac”

B365.ro: Este de ajuns ca plantele din București să aibă tupeu sau ne mai trebuie și grădinari? Cum ar trebui să fie integrat peisagistul în proiectele Administrației Bucureștiului?

Nicolas Triboi: Ar trebui să existe în Administrație oameni mai sensibili la importanța spațiilor verzi și să existe specialiști dedicați peisajului urban. Peisaj urban înseamnă altceva decât să ai grijă de un copac. Ideea de grădinar ne face să ne imaginăm un domn din secolul XIX, care stă la palat și îngrijește grădina. Sunt mulți oameni care lucrează cu acest peisaj urban care nu sunt neapărat grădinari, că ei nu se ocupă de o grădină, se ocupă de alianamente, de alei pietonale, de piste de bicicletă, etc. Există multe specializări care la noi, la nivel de București, sunt la nivel zero. Peisagistica este slab valorizată, aceasta este problema. Cum facem noi să existe un interes pentru peisaj? Pentru că peisajul nu aparține nici peisagistului, nici grădinarului, nici primarului, ci este o responsabilitate comună, toți trebuie să ne implicăm. Așa cum există mișcări ale societății civile extrem de prezente, ar trebui să fie implicați și cei din administrație.

Nicolas Triboi: Avem nevoie de multidisciplinaritate. Eu am încercat de mai multe ori să îi aduc pe toți la aceeași masă, Romsilva, Apele Române, drumari, arhitecți, cei de la Comisia Monumentelor, dar din păcate nu reușesc să îi adun. Nu văd o capacitate de a dialoga și cred că peisajul este cel mai bun vector pentru a crea acest dialog și toți am avea de câștigat. In Franța, când avem un proiect, se adună toți.

„Noi, peisagiștii, știm foarte clar că nu putem să schimbăm nimic peste noapte”

B365.ro: Sunteți președinte al Asociației Peisagiștilor din România, pentru un mandat de 4 ani (2022-2026). Ați reușit să schimbați ceva până acum, să faceți, să lămuriți?

Nicolas Triboi: Noi știm foarte clar că nu putem să schimbăm nimic peste noapte. Suntem puțini peisagisti, dar deja s-au adunat foarte multe proiecte și vrem să continuăm o invitație la dialog către exterior, încercăm să atragem interesul adiministratiei. În primăvară, am avut o un workshop cu peisagiști din Franța și a fost foarte frumos să văd tineri care vor să reorganizeze lucrurile. Și mai frumos a fost că peisagistii francezi sunt interesați să vină acum în România cu studenții lor, să abordăm mai multe situații din mediul rural și din cel urban.

“Bucureștiul este oriental prin modul în care se mișcă și se dezvoltă. Avem o influență orientală și ne deranjează să o spunem, să o admitem”

B365.ro: Ați spus că Bucureștiul este un oraș oriental în care fiecare face ce vrea. Unde vedeți Orientul în București?

Nicolas Triboi: Să nu uităm că Bucureștiul a descoperit parcarea cu plată abia anul trecut. Bucureștiul este oriental prin modul în care se mișcă și se dezvoltă. Dacă ne uităm la cum s-a dezvoltat Istanbulul, la cum se dezvoltă Berlinul sau Lyonul, noi suntem mai aproape de Istanbul. Dacă ne uităm la cum mâncăm, la fel. Noi avem o influență orientală și ne deranjează să o spunem, să o admitem. Orientalismul a fost o mișcare artistică extrem de atrăgătoare, de multe ori la orientali spațiile verzi sunt în curte, sub boltă de viță, nu stai pe trotuar ca la Paris. Sufletul Bucureștiului era în curtea interioară, sub bolta de viță de vie.

„Bucureștiul a fost mereu între Micul Paris și marele Orient”

B365.ro: Bucureștiul a fost oraș grădină, Micul Paris.

Nicolas Triboi: A fost mereu între Micul Paris (pentru spiritele francofile atrase de viața culturală pariziană) și marele Orient (pentru obiceiuri și moduri de viață). Dacă ieși puțin din București încă mai vezi ciobani, în alte țări ciobanii sunt plătiți să întrețină spatiile periurbane. În București, dacă aducem niște cercetători s-ar mira, sunt multe elemente atrăgătoare, există o frumusețe deranjantă.

„Orice peisaj este rezultatul unei activități economice”

B365.ro: Ce este arhitectura peisagistică și cum ar putea să existe în orașul nostru oriental, haotic, dar în același timp creativ, deschis la nou? 

Nicolas Triboi: Arhitectura peisagistică este o structură socială, cu scopuri economice pe un suport care a fost natural. Peisajul nu este numai copacul plantat pe stradă. Dacă tu pui șase benzi auto și un trotuar de jumătate de metru, tu poți să ai copaci acolo, dar trebuie să rezolvi problema structurii sociale cu scop economic. La urma urmei, orice peisaj este rezultatul unei activități economice. 

„Acolo, la rondul de la Piața Charles de Gaulle, este acum o grădină în mișcare cu plante extrem de rezistente. Am creat pentru rond o altă ambianță, o surpriză”

B365.ro: Care a fost conceptul pentru rondul de la Piața Charles de Gaulle? Acolo crește acum o grădină, pe lângă care trec mii și mii de mașini. V-ați gândit inclusiv la cromatica plantelor.

Nicolas Triboi: Am dezvoltat ideea de cinematică a plantelor, modul în care vezi peisajul pe care altfel nu l-ai vedea. Când ești în mișcare și te învârți în jurul rondului, totul se mișcă. Am încercat să avem niște perspective care se pierd sau care străpung spațiul, am creat un pic de dinamică vizuală prin această mișcare, ca la cinematograf. Am plantat vegetație care să dea impresia de mișcare. Acolo este o grădină în mișcare cu plante extrem de rezistente, cum sunt sălciile. Am creat pentru rond o altă ambianță, o surpriză. Acolo era un loc imens unde erau numai mașini și soare și acum este o oază cu umbră.

„Extinderea parcului de la Mogoșoaia a avut un impact foarte bun asupra oamenilor și demonstrat că se pot fac lucruri”


B365.ro: În anul 2008 ați lucrat la extinderea Parcului de la Mogoșoaia. Care a fost rezultatul și cum s-a păstrat?

Nicolas Triboi: Ideea fost să încercăm să respectăm cât mai mult ambianța istorică de secol XIX, început de secol XX, și peisajul care era, prezența apei și a pădurii, Nu era vorba să facem acolo o grădină de artiști cu tot felul de expoziții, am dorit să extindem parcul și să respectăm ambianțele care existau. Acolo era o livadă, am încercat să realizăm aceste mari poieni, să ne folosim de apă, să reîmpădurim cu specii rezistente, dar să păstrăm simplitatea lucrurilor, estetica unui parc istoric. Dacă ne uităm la anii care au trecut, parcul este un început, pentru că noi, în meseria asta, nu facem niciodată ceva definitiv; noi începem ceva care se dezvoltă, iar evoluția parcului ține de felul în care este întreținut. Extinderea parcului a avut un impact foarte bun asupra oamenilor și a demonstrat că se pot fac lucruri.

„Mi se pare fantastic să îți imaginezi cum trăiau Frederic și Cecilia Storck, pornind de la plantele care au mai rămas în grădină’

B365.ro: Despre curtea Muzeului Frederic Storck and Cecilia ați scris: “Ce frumos este să fii grădinar! Să încerci să înțelegi plantele moștenite de sute de ani, să încerci să respecți spiritul locului”. Cred că asta e ideea pentru București, nu?

Nicolas Triboi: Istoria locului nu este istoria ta, este un patrimoniu natural colectiv. Când ajungi în acea grădină privată, ajungi să cunoști povestea artiștilor care au locuit acolo. Vezi exponatele din muzeu, dar este important și cum intri în rezonanță cu ceea ce există în exterior. Mi se pare fantastic să îți imaginezi cum trăiau Frederic și Cecilia Storck, pornind de la plantele care au mai rămas în grădină. Este o poveste despre intimitate, acolo intri în viața oamenilor, iar peisajul nu este numai un decor. 

„Dâmbovița are o zonă cu meandre, cu zăvoaie, apoi ajunge în Micul Stambul, unde avem Lacul Morii cimentat și de aici începe regularizarea”

B365.ro: Cum vedeți potențialul râului Dâmbovița? Acum, practic este o barieră de beton care desparte orașul în două.

Nicolas Triboi: Dîmbovița este un râu micuț de munte, care se naste într-un Yellowstone european cum spun cei de la Fundația Conservation Carphatia. Izvorăște din acei munți fantastici, unde se dorește să fie cel mai mare parc național din Europa. Apoi, Dâmbovița, cum ajunge prin sate, se umple de gunoaie. Străbate teritoriul montan cu o poezie fantastică, este imaginea unei ape strălucitoare care străbate văile cu sălcii și oi, o Arcadia grecească fantastică. Eu stau în zona aceea, acolo am casă.

B365.ro: Și ajunge în Micul Stambul, unde ce se întâmplă?

Nicolas Triboi: Ei, mai este până la Micul Stambul. Până acolo, Dâmbovița are o zonă cu meandre, cu zăvoaie, apoi ajunge în Micul Stambul, unde avem Lacul Morii cimentat și de aici începe regularizarea, ctitoria comunistă. Dâmbovița a fost băgată în tub, râul nici măcar nu mai există. La suprafață au fost lăsate niște oglinzi de apă de decor iar când iese din oraș devine o catastrofă ecologică. Ar fi bine să ne gândim: care este sensul acestei ape? Sunt acțiuni bune în curs de derulare cu Asociația Mila 23, lucruri pozitive prin care bucureștenii pot să recâștige râul. Ar fi bine să avem niște acțiuni de anvergură, să redeschidem valea, să regăsim toată apa Dâmboviței la suprafață, să existe zone de libertate pentru râu, să vedem ce pești mai trăiesc în apă.

B365.ro: Bine, dar acesta ar fi un proiect faraonic…

Nicolas Triboi: Dar când am pus Dîmbovița în tub, acela nu a fost un proiect faraonic? Când am venit numai cu benzi auto, dreapta-stânga, pe lângă râu, a fost ceva tot ceva faraonic și negativ pentru București. Este adevărat că îți trebuie un pic de curaj, dar noi ce am distrus cu curaj ar trebui să refacem tot cu curaj. Ar trebui să ne uităm la multe alte orașe europene unde în multe zone au interzis circulația auto, au spart betonul și au renaturat spațiile. 

„Este vorba despre cum vrem noi să trăim în București. Vrem să trăim într-un peisaj durabil și verde?”

B365.ro: Pentru Bulevardul Magheru aveți vreo idee?

Nicolas Triboi: Trebuie să admitem că mașina este extrem de nocivă, sunt prea multe automobile, trebuie să reducem zonele în care circulă automobilele, să încurajăm transportul în comun, să facem noi plantații cu spații minunate. Este vorba despre cum vrem noi să trăim în București. Vrem să trăim într-un decor verde „toxic” cu plăntuțe insuportabile sau într-un peisaj durabil și verde? Ar trebui să luăm bicicletele mai mult, trotinetele, autobuzul, tramvaiul și, astfel, Magheru ar prinde o altă viață. 

„Noi dorim să construim, să facem blocuri și mergem până la capăt fără niciun pic de reținere. Acesta nu mai este orientalism, este Kazastan„

B365.ro: AsoP România a avut un punct de vedere la Legea 24, privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi din intravilanul localităților. Prin această lege, amânată până la toamna, se pregătește amputarea legislației privind spațiile verzi.

Nicolas Triboi: Este extrem de trist, dar reflectă ce dorim noi de la viață asta și în ce societate trăim. Noi zicem cu toții că nu este bine, de la arhitecți, urbaniști, societate civilă, dar aici nu mai este orientalism, este Kazastan. Noi dorim să construim, să facem blocuri și mergem până la capăt fără niciun pic de reținere, totul este posibil. Noi, cei de la AsoP, o să ne luptăm să păstrăm zonele acestea, care erau cât de cât protejate, și să facem ceva foarte bun din ele. Dacă nu reușim, o să ne luptăm în continuare și o să încercăm să arătăm că aceste zone verzi protejate sunt foarte atractive. Economic vorbind este mult mai benefic să păstrezi zone verzi de respiro și să dezvolți în jurul lor. 

„La București, omul îți spune că vine la ora 8 la întâlnire, ajunge la 11, dar la sfârșitul zilei, cu răbdare, vezi că ai rezolvat ce ți-ai propus”

B365.ro: Ce vă place la București și ce vă enervează?

Nicolas Triboi: La București este foarte plăcut sentimentul ăsta că poți să rezolvi totul; dacă ai nevoie de ceva găsești orice, rezolvi orice. Există o anumită energie și oamenii au adaptabilitatea asta extrem de plăcută. Nu trebuie să prevăd totul înainte cu 5 zile. Desigur, la București, omul îți spune că vine la ora 8 la întâlnire, ajunge la 11, dar la sfârșitul zilei, cu răbdare, vezi că ai rezolvat ce ți-ai propus. Deci asta este o formă de inteligență și de adaptabilitate la orice foarte plăcută. 

„Am putea să rezolvăm problema căldurii din București prin vegetație înaltă și apoi, la nivel micro, prin bolți de vegetație care aduc umbră”

B365.ro: Și ce vă enervează?

Nicolas Triboi: Când sunt 45 de grade. Dacă am planta niște tei imenși, dacă nu i-am tunde pe cei pe care îi avem, dacă am avea niște păduri urbane, ar fi extraordinar. Ar trebui să avem aceste insule de răcoare, ca să nu mai resimțim căldurile acestea teribile din oraș. Am putea rezolva această problemă prin vegetație înaltă și apoi, la nivel micro, prin bolți de vegetație care aduc umbră. Suferim de cald în Bucureșți, de căldură nu poți să te ascunzi, noaptea transpiri în pat, este insuportabil. Problema vine din felul în care este amenajat orașul, betoanele adunate degajă căldură. Dacă seara ieși din oraș, unde sunt încă 30 și ceva de grade, și ajungi în prima pădure, constați că sunt cu 10 grade mai puțin. Istoria ne spune că toate orașele acestea București, Galați, Braila aveau niște plantații uriașe de tei sau de stejari. Nu se planta arțar japonez pe trotuar, ca acum.

Nicolas Triboi: Mă mai enervează poluarea și problema deșeurilor care este dramatică. Dacă ne uităm la ce se întâmplă cu Dâmbovița în zona Chiajna, acolo este o mlaștină în care s-a adunat tot gunoiul. Până o să curățăm apa acolo va dura enorm de mult, nici nu cred că se mai poate. Poluăm masiv, suntem inconștienți și continuăm să facem la fel.