Bună dimineața, dragi cititori, în primele zile ale unui val canicular care ne face pe toți să vrem să fugim din București și să ne înghesuim spre mare, unde o dată ajunși să ridicăm mâinile la cer și să întrebăm exasperat ‘Dumnezeule, de ce e atâta lume aici?!’ și ‘De ce costă 60 lei o salată de roșii?!?’
Însă nici aceia dintre noi care rămânem în weekenduri în București, iar în timpul săptămânii muncim cu un ochi la computer și cu unul pe Instagram la bestiile care au plecat deja în Grecia, nici noi nu o ducem prea bine.
Ieri a fost solstițiul de vară, ceea ce înseamnă că tocmai a trecut cea mai lungă zi din an, a venit vara astronomică și că site-urile de lifestyle s-au întrecut în a ne spune superstiții cu această ocazie, respectiv ce e bine și ce nu e bine să facem în noaptea de Sânziene. Marele nostru noroc este că, pe lângă astfel de site-uri, de sfaturi privind viața noastră personală se ocupă și reprezentanții statului român. Alexandru Rafila, despre care mulți dintre noi credeau că intrase într-un concediu prelungit, fiindcă nu mai auzisem nimic despre domnia sa, a reintrat în atenția cetățenilor cu o declarație referitoare la variola maimuței, mai precis ce să facem să o evităm ‘Eu am recomandat utilizarea prezervativului sau chiar abstinenţa în situaţia raporturilor sau relaţiilor cu persoane întâmplătoare, cu persoane necunoscute. (…) evitarea relaţiilor cu persoane necunoscute în mod evident este o măsură de protecţie individuală pe care putem să o luăm cu toţii cei care suntem, să spunem, la risc sau persoanele care sunt la risc pentru aşa ceva’, a sfătuit ministrul Sănătății
După ce timp de doi ani românii au plătit taxe ca să ne spună unii să ne spălăm pe mâini, vă mai amintiți, existau CAMPANII în care eram învățați cum să ne spălăm pe mâini, acum ni se explică să o luăm mai ușor cu sexul cu necunoscuți pe scări. Nici o problemă în teorie, doar că practica ne va omorî. Ceea ce ne sfătuiește domnul Rafila este că, dacă vă aflați la un festival sau pe o plajă ori la o terasă, și vine o persoană necunoscută la voi care seamănă, să zicem, cu Mădălina Ghenea sau, după caz, cu Tom Hardy, și te invită în camera de hotel (sau, după buget, în primul boschet), tu trebuie să îți dregi vocea, să respiri adânc și să spui ‘draga mea/dragul meu, aș accepta CU MARE DRAG, dar mai bine evităm un astfel de contact fiindcă nu vreau să iau variola maimuței și astfel să creez noi probleme pentru autoritățile statului din care provin și unde plătesc impozite.’. Acest scenariu ar fi plauzibil doar dacă ar avea cineva răbdare să facă o mică scenetă amuzantă înainte de a-și arunca chiloții cât colo și a fugi cu Mădălina Ghenea/Tom Hardy de mână pe plajă.
Nici cu aventurile de vară, dar nici cu plecările nu stăm bine. O parte dintre cei care și-au luat vara asta bilete cu Blue Air, entuziasmați după doi ani pandemici că IATĂ în sfârșit putem să ne ducem în locuri și să bem sangria până suntem dați afară din bar, s-au trezit în ultimele săptămâni atât neplecați, cât și cu banii luați, deoarece compania aeriană a anulat un număr impresionant de zboruri și nu le-a dat clienților banii înapoi. Printre acești neinspirați se numără și autoarea textului de față, căreia momentan nu i s-a anulat zborul – în schimb, primesc aproape în fiecare dimineață un mail în care mi se spune ba că decolez seara, ba dimineața, ba la prânz. Strategia mea de a pleca în concediu va fi să îmi amplasez un cort în fața aeroporului cu două zile înainte de ziua teoretică a zborului, ca să fiu pregătită de orice. Tot voi ieși mult mai bine decât cei cărora le-a fost anulată cursa în săptămana vacanței, pe care Blue Air i-a lăsat să se întrebe ‘totuși, cât poate să dureze să facem cu mașina de aici până la Barcelona? ’
Fiindcă sex se recomandă să nu facem, iar de plecat plecăm mai greu, mai rămâne să stam în București, dar cu mare grijă – din nou a luat foc ceva. De data asta un etaj de la APACA, din fericire fără consecințe tragice, iar aici includem, desigur, că nu a pățit nimeni nimic, dar nu a luat foc nici șaormeria Dristor de lângă clădire, fiindcă atunci chiar nu mai aveam motive să rămânem vara asta în oraș.