În București, ca pieton sunt “Boule!”, ca șofer sunt “Săracule!”, ca biciclist sunt “Cretineee!”

Trei ipostaze, trei înjurături. Semn că ceva e cu mine

Săptămâna trecută am fost și pieton, și șofer, și biciclist prin București. În trei momente diferite. Pieton, ca mai mereu. Șofer, ca să spăl mașina. Biciclist, ca să mă plimb. Trei ipostaze care n-au de ce să se încalece, sunt compatibile, sunt firești. În toate trei însă am fost înjurat. Ceea ce iar e normal.

Pieton în București

N-ai pe unde să fii om în București, adică să mergi pe picioarele tale, între două puncte. Ești agresat de biciclete, motorete, Glovo, trotinete. Ba chiar am pățit și un Duster la gleznă prin Lipscani. Mi-a sărit inima în chiloți. Deci, să fii pieton e o jignire și un calvar. Toată lumea scuipă semințe, aruncă țigara. Din mașină. Să faci pași prin oraș înseamnă ori să prinzi scuipatul în cădere, ori să ți iei o arsură de țigară. Exagerez. Când nu se întâmplă cele două. Trebuie să faci serpentine ca să prinzi trotuar. Mașinile sunt urcate pe trotuar. Așa că am făcut ce fac demult: am făcut serpentine-serpentine printre mașini ca să ajung unde am treabă. Și era un moment X în care din față venea un mașin și eu un pieton mergeam pe un carosabil fiindcă n-aveam pe unde merge. Și m-a făcut: “Boule! Băga-mi-aș în neamul tău!”. De ce? Avea, într-adevăr, un unghi deosebit de luat ca să meargă șoferul mai departe, iar el vroia să meargă cu viteză, nu înțeleg mania de a bâga viteză pe străduțe, și eu, care nu aveam pe unde să trec, uite-mă în calea turbionului. “Boule!”. Da, eram în calea lui, dar pe unde să merg? Trotuarul era blocat de mașini.

Șofer în București

Acum nu am fost șofer. Adică, eram cu mașina la pregătirea de spălare. Am scos din portbagaj toate prostiile adunate. Toate și multe și mărunte. Spray-uri, canadiene de iarnă, cricuri, substanțe de curățat, groază de nimicuri. Am verificat că am rotița de rezervă pe fundul portbagajuluim așa că am dat jos totul. Din gratuitatea lui, un șofer a trecut pe lângă mine o dată, m-a privit. Din ușurătatea vieții lui, a mai trecut o dată exact pe aceeași stradă, exact pe lângă mine. Căuta poate ceva și nu găsea. Și, ca orice om în această neliniștitoare, ipostază, ce-mi face? Și atunci îl aud:”Băi, cârnatule! Du-te bă săracule și spală mașina. E un leu! Bă, panaramă, bă!” Am rămas fără replică. Exact asta vroiam să fac. Dar ce-i pasă lui? Greu de înțeles. Ce-i păsa lui? Credea poate că-mi scosesem zdrențele pe caldarâm ca să mi-o spăl singur. Săraculeeeeee!

Biciclist în București

Treceam strada pe la pietoni. Eram pe zebră. Trei mașini opriseră, alta venea cu viteză pe culoarul autobuzului. A frânat brusc, cu zgomot. Cretineeeee! Bă, cretineeeeeee!

Cum spun mereu: Sigur sunt de vină cu ceva!

Într-o săptămână am fost desființat în toate ipostazele mele umane urbane. Sigur sunt de vină cu ceva. Sigur. În București. Ca pieton sunt “boule!”, ca șofer sunt “săracule!”, ca biciclist sunt “cretine!”

Nota B365.ro: Eugen e de vină doar pentru alte încâbtătoare povestiri din București:

• Pisica vagaboantă de București. Ține loc de partener și psihanalist 
• Calea Victoriei, pietonală și haotică. Povestită pentru copii
• Șoseaua Giurgiului, șoldul lui Dumnezeu