In a relationship cu COVID. Cum a devenit relația noastră foarte, foarte abuzivă

10 mart. 2021
1994 Afișari
In a relationship cu COVID. Cum a devenit relația noastră foarte, foarte abuzivă

Acum câteva săptămâni (sau zile, căci ce mai este noțiunea timpului în aceste vremuri?) s-a împlinit un an de la primul caz de Covid în România. Suntem, oficial, in a relationship cu Covid de vreun an și, mai ales, cu autoritățile care impun diverse restricții fanteziste. 

Ca un iubit care la început pare doar „ușor protector’”- „Draga mea, te țin în casă două săptămâni, dar e spre binele tău”, iar ție ți se pare ok, că e o chestie nouă și poate chiar știe despre ce vorbește, plus că uneori îți place să ți se spună ce să faci, oricum te plictiseai și acum ai ceva palpitant în viață, apoi pe parcurs începe să vrea tot felul de chestii ciudate („Trebuie să îți pui chestia asta pe față oricând vrei să ieși din casă, dar e tot spre binele tău și al lui bunică-ta?!?’, ’Trebuie să nu te mai vezi cu nimeni în afară de mine”), iar după un an te trezești că i-ai lăsat o mână atât de liberă încât face tot ce vrea cu viața ta.

„Dar vreau să ies cu prietena mea Marcela să bem tequila și să mâncăm paste cu creveți!!!’, vei spune tu sâmbătă seară, plângând și încercând să îți recuperezi individualitatea. Dar iubitul tău posesiv Covid a închis restaurantele, astfel încât să fii doar tu cu el forever and ever uitându-vă la Netflix nespălați pe cap.

Pentru că asta l-am lăsat să facă.

Sindromul Stockholm. Despre apă caldă și COVID

Un scurt exemplu despre cum ne obișnuim cu sindromul Stockholm este preferatul cu căldura în București. În zona unde locuiesc nu au mai fost închideri complete, ci caloriferele au fost într-o stare călâie constantă din noiembrie până acum. Îmi e puțin friguț tot timpul, dar uneori îmi mai iau un pulover. Dacă în noiembrie eram revoltată și voiam să mă duc personal la Nicușor Dan să îi explic niște chestii ca între băieți, acum mi se pare firesc să îmi fie ușor frig mereu. Mi se pare că așa a fost dintotdeauna.

Mai mult, când mă duc în vizite la prieteni cu centrală termică sau la hoteluri mă întreb CE E CU CĂLDURA ASTA, SFINTE CRISTOASE, apoi îmi amintesc brusc că așa era și viața mea înainte.

După un an de abuzuri în care toate statele lumii au distrus psihologic, economic, whatever, toți cetățenii din dotare, cam așa suntem majoritatea. Iar cei care încearcă să gândească rațional nu înțeleg motivul pentru care s-a întâmplat asta. Spun ‘majoritatea’ fiindcă încă sunt oameni care încă nu vor să iasă din case, nici cu mască până la piață. Nu e nici o problemă, fiecare e liber să facă ce vrea.

COVID, iubitul posesiv care nu se oprește

Însă ce facem dacă iubitul nostru posesiv nu se oprește? Niște măsuri care acum un an păreau absurde (să porți mască pe stradă la 6 dimineața, în aer liber, când nu mai e nimeni în afară de tine pe o rază de 500 m), acum sunt firești. Ce facem dacă peste un an se va da o lege că trebuie să mergem toți pe stradă înfofoliți în 5 saci de gunoi suprapuși, ca să nu intre nici o tulpină pe nicăieri? 

La momentul acela, când vom fi niște saci de gunoi ambulanți, morți de foame, iar cineva va zice „bă eu cred că a venit momentul să ieșim la revoluție”, respectivul Costel va fi cancelled, iar milioane de ochi vor crăcăna gura sacilor și vor spune mirați ‘cum să mergem la revoluție??? au pâine fără gluten acolo? au piste să ajungem cu trotinetele??? nu putem să plecăm, că poluăm cu mașinile până ajungem!!!’

3 adevăruri despre situația covidească

Pentru cei care vor să știe cum stau lucrurile de fapt, iată 3 adevăruri despre situația covidească pe care nu vi le mai spune nimeni și pe care vi le pot împărtăși pentru că sunt atotștiutoare.

  1. Nu se mai face sex, cu atât mai puțin în cuplurile deja existente înaintea pandemiei.
  2. Majoritatea dintre noi au început să ducă o viață dublă într-un fel sau altul. 
  3. Toți am luat-o pe ulei, dar nu știm exact cum.

Jeremy Clarkson a spus într-un text de anul trecut „Dacă mașinile ar fi inventate azi, guvernele nu ar lăsa oamenii să le conducă.” 

Și nici măcar nu asta e îngrijorător de fapt, ci furia celor care au îmbrățișat această situație. Ne este puțin frică de voi, trebuie să recunoaștem, de cei care vor să ne spună cum să ne trăim viețile (dar de ce ai nevoie de mai mult de 17 grade în casă??? așa e sănătos!!! dar de ce ai nevoie să ieși în oraș cu prietenii??? stai acasă să salvezi vieți!!! – ca și cum 1)asta ar fi adevărat și 2) trăitul propriu-zis al vieții nu mai contează.

Știți? Viața. Vă mai amintiți de ea?

Nota B365.ro: Știm că vreți să vă mai amințiți, să recitiți sau să descoperiți texte grozave de-ale Oane:

 

Cookies