PMB anunțase ieri, pe la prânz, că primarul general al Capitalei, Ciprian Ciucu, va susține azi, la ora 11:00, o conferință de presă despre marile șantiere din București, orașul care este acum mai săpat ca niciodată.
Câteva ore mai târziu, cam atunci când orașul era paralizat (de exemplu, să ajungi de la Piața Victoriei la Piața Charles de Gaulle a durat o oră întreagă), tramvaiele de la linia 5 erau blocate toate, iar cei câțiva polițiștii întâlniți în drum păreau că s-au predat în frața haosului total, aceeși Primăria a Capitalei anunța că primarul Ciucu nu mai vorbește azi despre șantiere:
Din motive obiective, conferința de presa de mâine (azi, 15 mai, nota red.) se anulează. Mulțumim pentru înțelegere!
Era un subiect interesant, fiindcă trăim o perioadă orașul este realmente sfârtecat, dar pentru binele viitor acesta ar putea fi un lucru cu care să ne împăcăm, dacă n-am trece zilnic pe lângă șantiere pustii, unde nu e nici picior de om. Doar garduri, trefic restricționat și deviat, praf și, din când în când, câte un utilaj odihnindu-se. E de-ajuns pentru ca șantierul să fie considerat, în hârtii din păienjenișuri birocratice, „deschis”. „În lucru”
Pentru că e un fapt: trăim în această perioadă cu un număr record de lucrări simultane, cu zeci de mari șantiere de infrastructură publică deschise prin tot orașul. Număr oficial total râmâne, totuși, cvasi necunoscut.
Momentan, știm ce are de spus dl. Ciucu despre șantiere dintr-un interviu de acum câteva zile, acordat Euronews. A zis, practic, că „își asumă” să nu mai le mai fie simpatic bucureștenilor, dar orașul va fi un mare șantiere încă vreo 5 ani de aici încolo, timp în care dumnealui „va scoate orașul la lumină, iar locuitorii vor fi mândri de el” .
Cum a tot insistat în ultima vreme că a deschis toate șantierele cu putință ca „să nu pierdem bani”.:
Dacă nu începeam simultan șantierele, pierdeam banii europeni (…) Și îmi asum înjurăturile. Pentru că e cu înjurături. Întotdeauna când ai șantiere, e cu înjurături.
Problema e că reconfigurările masive nu vin doar cu și mai mult timp pierdut în trafic (deși părea că lucrul acesta este imposibil în București, iată că, de fapt, se poate mai rău. Întotdeauna se poate mai rău). Poate veni la pachet cu mici afaceri ruinate, căci decât să parcurgi drumul întortocheat până la destinați, mai bine te încui în casă, te culci și speri că, atunci când te trezești, totul se va fi dovedit a fi un vis urât. (Un cititor a vorbit cu patronul unei vulcanizări dintr-o zonă transformată total în mega șantier. Omul a concediat aproape toți angajații, că efectiv e aproape imposibil să mai ajungi cu mașina acolo.
Cel mai vizibil program de infrastructură este, de departe, cel de reabilitare a liniilor de tramvai. Tot aici e și cea mai vizibilă problemă: senzația că pe multe dintre ele nu se întâmplă nimic, în afară de marile restricții de trafic și de schimbările de trasee STB.
Pe multe dintre acestea, nu vezi de-a lungul zilei țipenie de om.


Aici, bucata de oraș dintre 1 Mai și Aeroportul Otopeni e un șantier continuu.
În nordul Bucureștiului sunt active restricții de trafic majore și se fac excavări masive în zone cheie precum Piața Montreal, Stația Gara Băneasa, stația Tokyo (Băneasa Shopping City) și de-a lungul Șoselei București-Ploiești.
Pentru că există, în continuare, și acestea – termo-șantierele erau dominante în comunicarea lui Nicușor Dan, fostul primar general, actualmente președinte
Se schimbă zeci de kilometri de conducte magistrale vechi, cu finanțare din fonduri UE, iar astfel de șantiere găsim în zonele Sebastian, Calea Rahovei, Ferentari, Bulevardul Nicolae Grigorescu, Bulevardul Basarabia, Șoseaua Iancului și Bulevardul Camil Ressu.
Mai avem, între timp, și Șantierul de la Unirii, unde se schimbă planșeul, dar unde consolidarea structurii este programată pentru finalizare accelerată.
Zilele trecute, primarul general al Capitalei explica de ce vedem atât de puțină mișcare pe cele mai de impact șantiere din București: cele de înlocuire a șinelor de tramvai.
Motive, spunea Ciucu, sunt două mari și late.
Pe șantiere deja începute, constructorii nu fuseseră plătiți cu lunile.
Primul motiv pentru care nu s-a lucrat într-un ritm normal este că nu au fost bani. Au fost demobilizați constructorii, din lipsa plăților. Nu s-a plătit, pentru că nu au fost bani. Deci, Bucureștiul, în 2024 și 2025, a fost lipsit de 3,5 miliarde de lei, doar Primăria Municipiului București.
Cel de-al doilea motiv e un mix de birocrație și absurd: unele șantiere au fost deschise ca să fie deschise, altminteri se pierdeau bani europeni:
Proiectele pentru cei 50 de kilometri de linii de tramvai sunt finanțate parțial din bani europeni, trebuie să le dăm la toate drumul odată, pentru că dacă nu facem acest lucru, se pierd bani. Sunt într-atât de întârziate, încât am avut de luat două decizii:
– să le etapizăm și să asumăm pierderea proiectelor și a banilor și după aceea să urmeze să fie făcute neștiind când
– sau să îmi asum toate înjurăturile din partea șoferilor și să iau decizia corectă, să le dăm drumul la toate odată, pentru că aceste șantiere nu presupun doar lucrări la linii de tramvai, care sunt mai simple, presupun și lucrări de utilități.